Politic

Make Romania Great Again

Radu Rosulescu

Domnul președinte Iohannis tocmai a fost in vizită la Casa Albă și s-a întors cu o șepcuță inscripționată cu mesajul ”Make Romania Great Again”. Atât? Da, cam atât a primit România – o șepcuță și încurajări. Și ce-am dat în schimb? Deocamdată promisiuni, dar americanii vor avea grijă să ne facă să le și ținem.

Deci? Cât ne costă pe noi șepcuța primită de domnul președinte Iohannis? Nu știu să cuantific, probabil în momentul acesta nimeni nu poate, dar în perspectivă ne va costa probabil câteva miliarde de dolari. Pentru că în realitate America a fost mare și va fi la fel de mare și cu Trump și fără Trump, iar România a fost mică și având conducători precum Viorica Dăncilă sau Klaus Iohannis nici nu va fi mare vreodată, așa că… ăla micu’ face mereu ce spune ăla mare fără să comenteze prea mult.

Nu îi blamez pe americani. Ăsta e businessul, așa se fac negocierile – te folosești de atuurile tale și speculezi slăbiciunile celuilalt. Și oricum cu americanii este infinit mai bine să negociezi decât cu rușii. Cu rușii este pe cât de simplu pe atât de trist – la un moment dat zic ei ”davai ceas, davai palton”, bat cu pumnul în masă și tu trebuie să le dai tot ce vor, fără să îți dea și ei ție ceva la schimb. Cu americanii e mult mai bine, tot trebuie să le dai ce vor, dar sunt dispuși să dea și ei ceva la schimb, au ideea asta că în business trebuie să câștige toată lumea, chiar dacă ei câștigă cel mai mult, dar să câștige ceva și ceilalți, altfel nu e business de succes.

Din comunicatele oficiale rezultă că:

România poate să implementeze tehnologia 5G, dar firmele implicate trebuie să fie agreate de către americani și în special Huawei, cu care americanii sunt în război deschis, nu prea au ce căuta pe la noi. E bine? Nu e chiar așa de rău. Rețelele 5G sunt dezvoltate de către operatori privați, iar costurile le va plăti până la urmă consumatorul. Poate vom plăti câțiva cenți în plus la abonament, dar vom fi siguri că ne ascultă doar americanii nu și chinezii deci vom dormi mai bine noaptea.

România să facă bine să modifice legislația în așa fel încât Exxon să se poată întoarce să exploateze (cu profit pentru ei) zăcămintele de gaz din Marea Neagră. E bine? La prima vedere nu este chiar așa de rău. Eu personal sunt adeptul ideii de a ne exploata resursele și de a profita de ele atât cât le mai avem. Țările din zona Golfului Persic sunt un exemplu – cu banii obținuți din petrol au construit acolo adevărate minuni, au făcut un plan de dezvoltare astfel încât să trăiască bine și după ce petrolul se va fi terminat. În România am înțeles că nu există tehnologia necesară pentru a exploata gazele aflate la mare adâncime, așa că oricum am avea nevoie de Exxon sau altă firmă care are capacitatea de exploatare. Problema noastră ca țară este că nu avem un plan de dezvoltare – să aud ceva de genul: uite, din Marea Neagră putem să scoatem un profit de 50 miliarde dolari în următorii 20 de ani, iar de banii aceștia noi vom construi X kilometri de autostradă, Y kilometri de cale ferată, Z capacități energetice, Ț atracții turistice astfel încât economia să crească și să profităm pe termen lung. Din păcate nu avem un plan și aici nu e vina americanilor ci vina noastră exclusivă.

România să continue să aloce 2% din buget pentru armată și, dacă se poate, să cumpere armamentul de la americani. E bine? Dacă ar fi după mine n-aș da nici 5 lei găuriți pentru armată, dar până la urmă este o cheltuială necesară, orice țară are nevoie de armată. Problema noastră este că suntem în urmă cu dotarea armatei, comparativ cu ce se întâmplă în regiune. Amenințarea Rusiei chiar există, anexarea Crimeii a fost cât se poate de reală – deci Rusia nu se jenează să redeseneze granițele dacă i se oferă oportunitatea. Bineînțeles, nu putem să ne batem noi cu rușii, dar avem umbrela NATO care să ne apere. Doar că președintele Trump pune condiții – vreți NATO atunci trebuie să contribuiți și voi. Eu nu prea cred în Teoria conspirației, dar câteodată suspectez că există un fel de înțelegere tacită între ruși și americani (întâmplător cele mai mari puteri militare și tot întâmplător și cei mai mari producători de tehnică militară de pe glob) – hai să ne jucăm noi de-a războiul, să speriem lumea și astfel să-i convingem mai ușor să cumpere arme de la noi. Să ne întoarcem un pic la cei 2%. Pentru alte țări acest procent este flexibil, ar fi putut fi si pentru noi dacă avea cine să negocieze. Și dacă tot dăm o gălăgie de bani am fi putut negocia ca o parte din bani să se întoarcă în economia românească prin contracte de offset. În Polonia s-a putut, la noi nu pentru că la noi n-a avut cine să negocieze.

România a primit bonus, free of charge, o ștampilă care spune că suntem partener de încredere al SUA. E bine? Ne ajută la ceva? Dacă am avea conducători buni ne-ar ajuta enorm. Când un președinte al unei mari puteri se hotărăște să facă o vizită în altă țară vine de obicei însoțit de o armată de oameni de afaceri, iar la sfârșitul vizitei se semnează contracte de zeci de miliarde. Mai ții minte? Când premierul Japoniei a venit în România a fost însoțit și de 2 jumbo-jeturi pline cu oameni de afaceri. Dar ghinion, psd-iștii aflați la guvernare aveau treabă să se certe între ei, prim-ministrul Tudose avea treabă să-și dea demisia și să dispară ca măgarul în ceață, așa că japonezii au făcut o vizită în Herăstrău, au stat de vorbă cu vrăbiuțele și cu băncile din parc, după care s-au întors acasă fără să încheie nicio afacere. Aaa, au fost primiți de domnul președinte Iohannis, dar e tot ca și când ar fi stat de vorbă cu vrăbiuțele și cu copacii din curtea palatului Cotroceni pentru că în afară de poze nu s-a făcut nimic. Ce se întâmplă când un președinte român se duce într-o vizită oficială? Oricare președinte, fie că s-a numit Iliescu, Constantinescu, Băsescu sau Iohannis. În primul rând că nu prea se duc în vizite oficiale (întâlnirile care derivă din statutul României de țară membră UE nu se pot pune la socoteală) pentru că diplomația românească este foarte slabă, iar când totuși s-au dus atunci s-au dus toți cu căciula într-o mână și cu mâna cealaltă băgată în fund. Ba, ca să fiu corect, îmi aduc aminte că Iliescu a încercat ceva și ne-am ales cu marele om de afaceri Costea și cu un album foto – Eterna și fascinanta România pe care am dat o grămadă de bani și nu ne-a folosit la nimic.

România a mai primit, tot free of charge, o ștampilă care spune că SUA ne sprijină în lupta anti-corupție. E bine? Teoretic e foarte bine, dar vezi că nu prea mai avem luptă anti-corupție. Președintele Iohannis a părut că este dispus să lupte la începutul mandatului – a ieșit în Piața Universității alături de protestatari, tocmai pentru a transmite un mesaj de susținere, s-a mai opus la câteva numiri încercate de către PSD după care… liniște, s-a cam retras la palatul Cotroceni și a acceptat rând pe rând toate mizeriile – debarcarea Laurei Codruța Kovesi, mutilarea legilor justiției, înființarea secției speciale care să-i ancheteze pe judecători și procurori (ca principiu poate n-ar fi rău să existe așa ceva, doar că această secție nu este decât un alt instrument politic folosit de către PSD pentru intimidarea magistraților) și nu în ultimul rând acceptarea tuturor propunerilor de miniștri înaintate de către PSD. Da, doamna Viorica Vasilica Dăncilă este prim-ministru pentru că Liviu Dragnea a propus-o, dar mai ales pentru că domnul președinte Iohannis a acceptat propunerea fără să spună nimic. Degeaba avem ștampila de la americani dacă nimeni nu dorește s-o folosească. Se pare că toată corupția din România s-a încheiat odată cu încarcerarea lui Liviu Dragnea.

Ce putea să primească România și n-a primit?

În primul rând rezolvarea problemei vizelor. Domnul Iohannis nici măcar n-a avut curajul s-o pună în discuție, iar când a fost întrebat de jurnaliști (și acum și la precedenta întâlnire) a tras niște minciunele și niște platitudini. Adică o să se rezolve la sfântu’ așteaptă. Eu personal nu cred că o să se rezolve, mai ales știind viziunea lui Trump legată de străinii care vor să intre în SUA.

În al doilea rând, poate și mai important, nu s-a vorbit deloc despre potențiale investiții americane în România. Donald Trump avea lecțiile făcute, știa pentru ce se întâlnește cu Iohannis, a punctat tot ce avea pe agendă – 5G, Exxon, armata, dar Iohannis nu s-a dus decât să spună DA și să facă poze, n-a venit cu o agendă proprie pe care s-o introducă în discuție, nici măcar așa tangențial. Și este foarte rău că n-a venit. Președintele Trump este un personaj de televiziune, îi place să se poarte ca un maimuțoi, dar pe de altă parte are o minte aplecată către business așa că dacă te duci la el și îi prezinți niște oportunități reale de afaceri i se ridică instantaneu antenele și beneficiezi de toată atenția lui. În momentul de față cea mai mare investiție americană în România este un combinat de porci. Cam atât. Nici măcar Coca-Cola nu e prezentă oficial în România ci a venit prin îmbuteliatorul din Grecia. Sunt convins că s-ar găsi multe oportunități de afaceri, dar pentru asta cineva de prin administrația românească ar trebui să și muncească. Dar de ce să muncească ei când pot să stea degeaba?

A mai fost și o componentă politică a vizitei. Donald Trump are o strategie – până face el America mare din nou ar vrea să mai micșoreze un pic influența Chinei (drept pentru care a declanșat un război economic cu chinezii) și nu vrea sub nicio formă ca Uniunea Europeană să se întărească. Trump l-a încurajat pe Boris Johnson să părăsească UE cât mai repede și în orice condiții, chiar și fără acord, promițându-i susținerea SUA, tot Trump îi cheamă la Casa Albă în special pe liderii din Europa de Est, propunându-le o alternativă de dezvoltare bazată pe sprijin american în detrimentul construcției UE. Aici mărturisesc că sunt un pic în ceață. Până acum președintele Iohannis s-a declarat susținător convins al UE, acum câteva luni s-a pozat la Sibiu cu toți liderii europeni și părea că e prietenie mare între ei, iar acum s-a înscris pe aceeași listă la Casa Albă cu Viktor Orban, premierul maghiar ce părea un pic marginalizat la Sibiu din cauza ideilor sale anti-unioniste. Desigur, o poză cu Donald Trump, cel mai puternic om al planetei, nu strică, mai ales acum când se apropie campania pentru alegeri prezidențiale, dar vezi că la poza asta se mai uită și nemții și francezii și lor n-o să le placă prea mult. Ok, dacă te invită președintele SUA la Casa Albă te duci, nu ai cum să refuzi, doar că domnul Iohannis s-a dus acum ca un yes man, n-a avut niciun pic de atitudine. La precedenta vizită parcă a avut ceva mai mult aplomb. E adevărat, atunci a avut noroc cu o jurnalistă care a pus întrebarea de 1000 de puncte președintelui Trump (mai ții minte? Trump tot amenința că SUA nu mai este dispusă să respecte tratatul NATO, dar tocmai în timpul vizitei președintelui Iohannis s-a răzgândit și a anunțat public că îl va respecta) și domnul Iohannis s-a întors cu o mare realizare de peste ocean, deși nu contribuise cu nimic la această realizare, doar s-a nimerit să fie prezent. Acum nu s-a întors decât cu o șepcuță.

ps: când începe să te laude Antena 3 ceva nu este deloc în regulă

Adaugați un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.