Economiștii europeni recalculează pagubele produse de pandemia de COVID. Și lucrurile nu arată deloc bine. S-a cam terminat cu scenariile optimiste. Se trece la cele realiste. Iar realitatea este că economia zonei euro va avea, cel mai probabil, un declin în intervalul 8-12%, în timp ce scenariile care anticipau o scăderea mai „blândă” sunt deja depășite.
„Vom avea o imagine mai clară peste câteva zile, când vom publica cifrele , însă probabil vom fi între secenariul neutru și cel pesimist”, a declarat Christine Lagarde, sefa BCE, citată de Bloomberg.
Ca și cum ar fi o enclavă in toată această pandemie economică, România se comportă ca și cum nimic nu ne poate afecta. Estimările de cădere rămân în continuare la cote care nu au nicio legatura cu realitatea.
Dacă ne uităm însă atent la mecanismele salvatoare ne luam cu mâinile de cap. În primul rând, România nu dispune de banii care să asigure o aterizare lină. O spun analiștii companiei de consultanţă Frames. Situaţia bugetară este extrem de gravă, cu un deficit care creşte continuu şi care poate fi acoperit doar parțial din împrumuturile lansate de Guvern. Şansele de redresare stau în principal în fondurile alocate de UE, estimate la 2-3 miliarde de euro. Sume infime comparativ cu ajutoarele pe care tarile din vest le-au oferit economiilor.
Germania, tara cu excedente uriase in ultimii ani, tara care a bagat sute de miliarde de euro pentru sustinerea economiei a recunoscut ca scenariul revenirii in “V” este tot mai putin probabil.
Cel mai prost lucru in acest tablou este ca ruperea de realitatile economice ne vor impiedica să găsim soluții la problemele reale pe care economia le are indiferent daca le negam noi sau nu.
Momentul adevarului abia acum urmeaza. Potrivit unui studiu Frames, aproape o treime dintre companiile din România, care se aflau în zona de risc chiar și înainte de pandemie, sunt în pericol. Și, odată cu ele, și cei peste 850 de mii de angajați. În cele două luni de pandemie, multe dintre acestea au fost ţinute în viaţă doar pentru a încasa şomajul tehnic de la stat.
De la 1 iunie se termină cu șomajul tehnic. Așa că mulți angajați vor rămâne fără joburi, vor deveni șomeri cu acte-n regulă. Aceștia nu vor mai consuma decât strictul necesar. Acest fenomen ar putea să se transforme într-o spirală extrem de periculoasă. Un consum redus înseamnă producție nevândută, bani blocați, din nou șomaj în creștere, taxe și impozite mai mici incasate de stat, deficite tot mai mari… o situație economică grea care se poate transforma extrem de rapid într-o criză de proporții. Asta-i de fapt imaginea reala e economiei românești de azi.
De cealaltă parte, eu am spus întotdeauna că orice problemă are cel puțin o soluție. Dar ca să gasești acea soluție trebuie să accepți și să recunoști că ai o problema. Ori dacă politicienii din România, din cauza anului electoral, se vor îmbăta cu acea cădere de doar 1,9%… s-ar putea ca durerile de cap date de beția asta să ne țină pe toți câțiva ani buni.