Make America Great Again! Again?

America se confruntă cu cele mai mari violențe din 1968, de la Moartea lui Martin Luther King.

Declanșatorul de acum este tot de natură rasială, dar situația este mult mai complexă și potențial mult mai periculoasă.

America nu este doar o țară diferită de pe un continent diferit. Este mai mult de atât. Este o lume complet diferită. Noi, cei din Europa, mai ales cei care am trăit în comunism n-avem cum să-i înțelegem pe americani. Cred că nici ei înșiși nu se înțeleg de multe ori deși motto-ul societății americane este KISS (keep it simple stupid – nu complica lucrurile, ține-le cât mai simplu posibil). Meniul de la McDonalds au reușit să-l facă simplu, cu porții small, medium, large și extra large, dar societatea și regulile care o guvernează sunt extrem de complicate.

Problema rasială din SUA este la fel de veche ca și țara însăși. Războiul civil declanșat în 1861 a o temă rasială. Statele din nord (unioniștii), mai dezvoltate, doreau abolirea sclaviei în timp ce statele sudiste (confederații) doreau păstrarea ordinii existente. Războiul s-a terminat cu victoria nordului, sclavia a fost abolită, dar America a rămas divizată. Al doilea mare episod de amploare s-a desfășurat la jumătatea anilor 60 când o serie de proteste de amploare ale populației de culoare au dus într-un final, după foarte multe violențe stradale, la inițierea a 2 acte importante Civil Rights Act (1964) și Voting Rights Act (1965).

Teoretic cele 2 acte au pus capăt discriminării. Oficial negrii nu au mai fost tratați ca cetățeni de mâna a 2a ci au căpătat aceleași drepturi ca și albii, inclusiv drept de vot. Dar neoficial discriminarea s-a perpetuat până în zilele noastre. Chiar dacă Barack Obama a marcat un nou pas înainte, fiind primul președinte american de culoare, lucrurile nu s-au rezolvat. Actualul președinte Donald Trump este întruchiparea conservatorismului sudist. Totuși nu l-aș învinui pe Trump pentru ce se întâmplă acum. Sau da, are partea lui de vină, dar nu pentru că este rasist.

Ce se întâmplă acum în America este mai periculos chiar decât în perioada războiului civil sau în perioada anilor 60. Măcar atunci exista un obiectiv clar – abolirea sclaviei și dobândirea de drepturi civile egale. Acum conflictul nu se poate soluționa doar prin semnarea unui nou act. Din punct de vedere legal toți cetățenii americani au aceleași drepturi. În realitate albii au mai multe drepturi, dar nu pentru că au legi care să-i favorizeze ci pentru că au bani cu care să cumpere proprietăți mai bune, acces la educație mai bună, prin urmare și la job-uri mai bine plătite, acces la servicii de sănătate mai bune. În America statul nu intervine pentru a nivela nivelul de bogăție. Poți să fii bogat până la cer sau sărac până în cea mai adâncă groapă. Educația te privește personal, la fel și sănătatea. Dacă ai bani duci o viață frumoasă în America, dar dacă n-ai bani… primești în plin toate loviturile pe care ți le dă viața. Și nu e doar problema banilor. Dacă albii pot fi acuzați de rasism, atunci și negrii sunt la fel de rasiști sau poate și mai și. Practic societatea este polarizată la extrem.

O altă temă sensibilă în America este violența autorităților și în special a celor care sunt desemnați să impună legea – polițiștii. Există și o explicație. Nu știu sigur, dar am impresia că SUA este singura țară din lume în care cetățenii au voie să dețină legal arme letale. Mă rog, teoretic și în România poți deține legal un pistol, dar condițiile sunt atât de stricte încât ești descurajat să ai armă. În SUA în schimb poți să-ți cumperi un arsenal întreg doar cu buletinul. Și în statele sudiste sunt câteva lucruri sfinte – armele de foc, partidul republican, NASCAR și fotbalul american. Nu neapărat în această ordine, dar în mod clar deținerea de arme de foc este ca o religie. Mulți americani au arme, știu să le folosească și mulți au și pregătire militară. Mai mult, multora le și place să se joace de-a războiul – e un hobby să-și construiască adăposturi și să se înarmeze până în dinți. Prin urmare, dacă autoritățile scapă situația de sub control există un risc foarte mare ca situația să escaladeze, poate până la un nou război civil.

Totuși fermitatea este una, iar violența nejustificată este alta. Și violența poliției este endemică în SUA, la fel ca și ura rasială. Duminica sângeroasă din martie 1965, mai recent împușcarea fără motiv al lui Michael Brown în 2014, iar acum moartea lui George Floyd arată că nimic nu s-a schimbat.

De parcă nu erau suficiente problemele istorice pe care le are societatea americană incidentele de acum survin și după o lungă carantină provocată de noul coronavirus.

Cum spuneam mai sus, nu l-aș învinui pe Donald Trump pentru problemele rasiale și nici măcar pentru violența polițiștilor. Sunt probleme moștenite și sunt mult prea profunde pentru a fi rezolvate de pe o zi pe alta chiar și pentru (teoretic) cel mai puternic om al planetei. De asemenea nu l-aș învinui pe Donald Trump pentru bâlbele OMS și nici pentru felul în care este organizat sistemul medical american – care bineînțeles că îi favorizează pe albii bogați și îi defavorizează pe negrii săraci. Dar are și Trump partea lui de vină pentru felul în care a gestionat criza provocată de pandemie – întâi a bagatelizat virusul, pe urmă s-a panicat și a făcut aceeași prostie pe care au făcut-o și mulți alți lideri politici – a decretat că este nevoie de carantină și a ținut oamenii în carantină (adică închiși în case) pe o perioadă mult prea mare.

Da, avea și carantina rostul ei. Dar prin ianuarie, atunci când au început să apară informații despre noul coronavirus. Atunci ar fi trebuit să se ia măsuri. Atunci carantina ar fi avut un rost. Izolarea populației ar fi încetinit răspândirea virusului și medicii ar fi avut timp să cerceteze, să găsească soluții și să se ”înarmeze” cu echipamente de protecție, cu medicamente, cu aparate de ventilație mecanică și cu ce ar mai fi avut nevoie. Dar nu, nu s-a întâmplat așa. Puțini lideri politici au făcut ce trebuie, majoritatea au gestionat în mod jalnic situația. Și în mod normal carantina ar fi trebuit să dureze 2 săptămâni nu 2 luni. De ce 2 săptămâni? Atât e perioada de incubație a noului coronavirus. A fost un caz destul de mediatizat – Diamond Princess – o navă de croazieră ai cărei pasageri au fost contaminați de coronavirus. Practic a fost o ocazie unică de a se studia noul coronavirus în condiții aproape de laborator. Din cei 3750 de pasageri doar 713 s-au contaminat și doar 13 au murit. Și asta în condițiile în care majoritatea pasagerilor erau oameni în vârstă. Carantina Diamond Princess a durat 2 săptămâni, iar aces caz ar putea fi etalonul cu care putem să măsurăm competența sau incompetența politicienilor și a sistemelor medicale din diverse țări.

În fine, poate o să mai vorbim despre noul coronavirus și cu altă ocazie. Isteria a început să se ducă, informațiile contradictorii încep să se cearnă, poate peste câteva luni vom putea trage și niște concluzii. Sunt sceptic că cineva va fi dispus să-și asume vreo vină, dar măcar ne vom reîntoarce la o viață normală.

Dar efectele pandemiei nu se vor duce la fel de ușor. Chiar dacă se redeschid terasele, chiar dacă se reiau meciurile de fotbal nu înseamnă că nu au rămas cicatrici. În perioada asta s-au acumulat multe tensiuni. Carantina a fost ca un capac peste o oală care clocotește deja. A pocnit acum în SUA, dar să nu uităm că și în Franța existau tensiuni sociale foarte mari. În fiecare weekend erau bătăi pe străzile Parisului și nu numai între protestatari (vestele galbene) și politie. Carantina a suspendat bătăile nu le-a pus capăt. La prima scânteie violențele vor izbucni din nou cu și mai mare putere. Nici în Italia sau Spania situația nu este roz. Asta așa, aici prin Europa. Nu știu multe informații despre ce se întâmplă prin America de Sud, dar în mod sigur sunt situații foarte tensionate și pe acolo. Ah, da, era să uit. Înainte de violențele din SUA au început violențe în Hong Kong. Aștept vești și din Rusia și din țările arabe. În ultima vreme nu s-au mai putut finanța din vânzarea de petrol. Probabil că piața petrolului își va reveni odată ce repornește economia, dar țările exportatoare au suferit pierderi serioase pe care nu le vor putea recupera prea curând.

Să revenim la Donald Trump. Chiar dacă ieri a trebuit să se ascundă într-un buncăr din cauza protestelor și violențelor care au ajuns până la Casa Albă, analiștii spun că în proporție de peste 90% și-a asigurat un nou mandat. Tare, nu? A dat foc țării și va fi aclamat ca erou dacă reușește să stingă focul. Dar nu e în totalitate meritul lui. De obicei are eleganța unui elefant care dansează într-un magazin de porțelanuri. Scoate pe gură și pe Twitter o grămadă de prostii. Dar se pare că îl ajută democrații care au propus, în persoana lui Joe Biden, un contracandidat chiar mai slab decât a fost Hillary Clinton.

Eu sper ca Donald Trump să facă până la urmă America mare din nou. Sau măcar să n-o dea de gard. Pentru că lumea civilizată are nevoie de America. Și cred că aveam nevoie de un lider suficient de nebun încât să declanșeze un război economic cu China. Normal, niciun război nu un lucru bun. Dar cred că occidentul a greșit când s-a grăbit să mute toată producția în China. Pe termen scurt a fost bine, dar pe termen lung uite că nu se pot suplini joburile pierdute, clasa de mijloc care a asigurat pacea socială timp de decenii tinde să dispară și polarizarea societății va genera alte violențe.