Business

Impactul estimat în piața cerealelor al ordonanței militare 8/2020. Sau când Guvernul muncește dar nu gândește.

Stelian Muscalu

Guvernul se comportă în perioada asta ca o găină fără cap. Ia decizii care lovesc atât în economia internă cât și în relațiile internaționale. După Ordonanța 8 care interzice exportul de cereale Guvernul și-a luat o grămadă de bobârnace de la Comisia Europeană, și pe bună dreptate. Dacă toate țările s-ar comporta la fel am ajunge la o rupere ale lanțurilor comerciale și în cele din urmă la penurie și foamete. Noroc că alte guverne au ceva mai mult cap.

Iată o analiză făcută de oameni în domeniu a ceea ce presupune interzicerea exporturilor de cereale. Este vorba despre date oferite de Clubul Fermierilor Români.

Iată ce tâmpenii face guvernul cand nu se consultă cu mediul de afaceri în general și cu fermierii in acest caz in particular:

1. România produce anual circa 9-9,4 milioane tone grâu:

-Consumul intern (agregat: grâu panificabil și grâu furajer): 3,1 milioane tone grâu are destinație consumul intern (cca. 260.000 tone/lună);

– Rezerva de stat a României: aprox. 300.000 tone grâu, cu obligativitatea reîmprospătării între 3-7 ani maxim (acest lucru se efectuează numai prin concomitență / se scoate din Rezerva de Stat doar după recoltă).

2. România este exportator net de grâu în destinații extracomunitare (Orientul Mijlociu; Nordul Africii) cu următoarea balanță comercială actuală:

– Total estimat export grâu anual: 5,5 milioane tone grâu (pe baza analizei datelor istorice; estimare sezon Iulie 2019 – 15 Iunie 2020);

– Export grâu (estimat) până în prezent: aprox. 4,2 – 4,4 milioane tone grâu (aprilie 2020) (conform datelor statistice de la traderi de cereale; pe baza analizei datelor istorice);

– Stocuri de grâu ce rămân de la un sezon la altul (pe baza analizei datelor istorice): 300.000 – 700.000 tone de grâu, în funcție de volumul exporturilor; – Stocuri estimate rămase în prezent la fermieri: 600.000 tone grâu nevândute, planificate să se vândă parțial până la noua recoltă.

2. Piața internă este caracterizată de următoarele:

Este o piață spot – dictată de cererea și oferta pe termen scurt – nu pot fi achiziționate cantități ce asigură necesarul pentru un an întreg sau măcar pentru șase luni;

Acest proces este definit ca flotabilitate; este generat de lipsa spațiilor de depozitare, reluctanță la volatilitatea prețurilor cerealelor, lipsa cash flow-ului în industrie (ex. creștere pui; panificație; ferme porci; fabrici furaje etc.), aceasta având un cash flow blocat în ceea ce produce, până la încasare; Procesatorii de materie primă (grâu în această analiză) au capacitate logistică de transport a mărfurilor foarte redusă, ei rezumându-se în general la a cumpăra în paritatea CPT, adică livrat la unitatea de procesare/producție; Este o piață de credit, procesatorul plătește fermierul cu termene de plată între 30 – 120 zile: – Ex.: fermele de pui plătesc la 90 de zile, justificând că ciclul lor reproductiv este situat la 42 zile, la care se adaugă fazele operaționale și încasarea târzie. Același model de lucru se aplică și relației dintre fermierul vânzător de grâu și toată industria procesatoare, industria furajeră și a premix-urilor, fermele de porci și vite de carne și lapte.

Este o piață cu cerințe speciale în privința calității materiei prime. Foarte multe loturi de marfă sunt penalizate în preț și/sau refuzate, aceste lucruri sunt unilateral introduse în contracte, fără a avea un mecanism real de negociere și verificare din partea fermierilor.

3. Piața exportului:

Generează competiție în piață, prin alinierea la burse de marfuri (EURONEXT, CBOT – Chicago Board of Trade), prețurile României fiind astfel aliniate la prețurile mondiale;

Generează cash flow imediat în ferme, datorită facilităților de plată: Cash-AgainstDocuments (CAD) în 48 ore sau Certificat de depozit în fermă cu plata a 90% din contravaloarea mărfurilor;

Au condiții calitative mai relaxate: loturile de marfă sunt achiziționate ca și medie calitativă, în foarte multe cazuri trimit companii independente de survey pentru certificarea calității în ferme, cu instrumentarul fermei respective;

Operatorii au capacități logistice superioare, nu numai pentru transport, ci și facilități de depozitare (angajează flote mari de camioane, vagoane – cale ferată și barje/navigație, permanent la dispoziția traderilor);

Generează anual un flux de vânzări de circa 3,2 – 3,4 miliarde euro, fiind un contributor foarte important la PIB-ul României.

4. Impactul în ferme:

Lipsa de opțiuni în ceea ce privește vânzarea mărfurilor, prin stoparea exporturilor extracomunitare, va genera pierderi financiare importante pentru fermieri; C

Condițiile calitative superioare (vezi punctul 3) vor impacta negativ veniturile din contractele generate cu piața internă;

Termenele de plată de 30 – 120 zile (mai mari pe piața internă decât pe cea de export) vor dezechilibra balanța de venituri și cheltuieli la nivel de fermă, producând astfel pe lângă o decapitalizare evidentă (conform celor de mai sus) și depășirea scadențelor la inputuri, pierderea discount-urilor, rate depășite la credite/utilaje, greutăți foarte mari în retenția de personal, limitarea până la stopare a cheltuielilor curente în ferme;

Costuri financiare și penalizări din partea creditorilor;

Riscul insolvenței fermelor se poate materializa rapid în condițiile menționate;

Fermierii care mai au în stoc cereale la această dată trebuie să elibereze urgent magaziile pentru a efectua dezinsecția pentru primirea noii recolte. Această dezinsecție a spațiilor de depozitare trebuie efectuată cu minim 1 lună de zile înainte, pentru a avea eficacitate tratamentul și a evita contaminarea noii recolte cu dăunătorii de depozit (pierderea calității însemnând pierderea mărfii);

Chiar în condițiile interzicerii limitate în timp a exporturilor, potrivit Ordonanței militare nr. 8, logistica transportului din zona de Vest a României către Constanța (principalul hub de export) nu va permite livrarea produselor rămase pe stoc întrun timp scurt, conducând la blocaje pe spațiu de depozitare în zonă, în vederea primirii recoltei noi 2020;

Pentru fermierii mici, fără posibilitate de stocare, va fi o presiune foarte mare pe preț (vor câștiga din această pierdere intermediarii cu posibilități de depozitare);

Fermierii nu pot face contractele pentru noua recoltă la un preț adecvat, deoarece nu își asumă nimeni contracte fără posibilitate de export;

Fermierii care încă au marfa nelivrată (deja contractată) nu pot încasa banii din cauza blocajului exportului, cu impact extrem negativ asupra capitalului de lucru în fermă;

Fermierilor care încă au marfă în stoc necontractată li se va oferi un preț mult prea mic, neacoperind costurile producției. Imediat după emiterea Ordonanței 8, prețul grâului la intern deja a manifestat tendință de scădere importantă (ex. de la 920-950 Ron/tonă la 700-730 Ron/tonă).

5. Impactul asupra exportatorilor (traderii de cereale)

Mărfurile achiziționate și stocate care sunt supuse suspendării în acest moment vor suferi devalorizări importante datorită apropierii de momentul recoltării când se șterge efectiv diferența de preț între recolta veche și recolta nouă, pierdere estimată de circa 20 euro/tonă;

Pierderi financiare identificate pentru exportatori, cauzate de: – nelivrarea de mărfuri, clauza de wash-out: anularea contractului de export atrage după sine o penalizare platită de trader cumpărătorului extern, de 15-20 euro /tonă grâu; – plata despăgubirilor către armatori prin angajarea navelor de capacitate mare; – costuri neplanficate de depozitare a mărfurilor blocate la export; – costuri logistice din cauza angajării și a neonorării contractelor cu flote de autocamioane, transport pe calea ferată, barje (navigabil): “Take-or-Pay”; – operarea și costurile cu angajații în terminalele portuare, precum și în silozurile interioare;

Costuri financiare pentru exportatori, pentru mărfurile achiziționate (plătite la fermieri) și nelivrate (către cumpărătorul extern): neîncasând, nu vor putea să returneze creditele la scadențe. 7. Impact asupra poziției României pe piețele externe de grâu (extracomunitare):

România riscă foarte mult să piardă o poziție importantă, câștigată în foarte mulți ani, pe piețele internaționale, în particular pe piața extracomunitară;

Cota României de piață doar în destinația Egipt este de 18 % (aprox. 1 milion tone grâu) din totalul furnizat către acest stat de țările din Bazinul Mării Negre: România: 1-1.2 mil tone; Rusia: 4-4.3 mil. tone; Ucraina: 500.000 tone);

Cele 3 țări exportă în Egipt aprox. 6 milioane de tone de grâu, jumătate din ceea ce importă Egiptul de pe piețele externe anual. 8. Impact în industrii conexe

Terminalele portuare cu circa 200-250 de angajați nu vor mai avea venituri și nu vor mai putea susține costurile minim 8 terminale;

Terminalele dunărene vor fi în aceeași situație de risc;

Flotele de transport cu 30-200 unități de transport nu vor mai avea venituri și nu vor mai putea susține costurile cu angajații, precum și cele de întreținere; Silozurile interne fără activitate nu vor mai avea venituri și nu vor mai putea susține angajații, circa 15-30 angajați pe unitate;

Companiile de certificare a calității nu vor mai avea venituri să își susțină cheltuielile cu angajații.

6. Impact pe piața națională

Lipsa competivității va genera o subapreciere a prețurilor mărfurilor, acestea urmând a fi achiziționate la un nivel de preț redus, prin absența mecanismelor de reglare generate de bursele de mărfuri (prin trader și exportatori), fără certitudinea că se va reflecta într-un preț mai redus pentru beneficiarul final (populația României);

Condițiile de calitate ridicate impuse de piața internă vor cauza penalizări contractuale aplicate fermierilor (vânzătorilor de cereale); E

Există tendința ca termenele de plată către fermieri (în prezent termenele sunt de 30 – 120 de zile) să fie extinse până la dublarea acestor termene, generând astfel venituri suplimentare pentru procesatori, dar producând un impact negativ asupra cash flow-ului fermierilor (asupra capitalului de lucru din fermă);

Eventualele costuri în depozite terțe (ale fermierilor) vor fi diminuate, sau chiar șterse, în contextul actual (absența pieței externe) și vor fi convertite în venituri pentru procesatori.

7. Impactul financiar

Termenele de plată de 30-120 de zile vor conduce la un blocaj al capitalului de lucru al fermelor;

Se vor înregistra credite scadente neplătite ce vor genera dobânzi și penalizări în contul fermelor și ale industriilor conexe;

Contribuția la PIB-ul României a exportului se va diminua: exportul generează circa 3,2 – 3,5 miliarde de Euro anual, pentru circa 17 – 18 milioane de tone de cereale exportate. 11.Măsuri luate de principalii competitori ai României (din Bazinul Mării Negre) pe piețe extracomunitare: RUSIA

Exporturile de grâu anuale ale Rusiei se cifrează în jurul a 38 – 40 milioane de tone;

Până la această oră Rusia a exportat cca 34,5 milioane de tone;

Rusia a acordat o cotă maximă de export până la noua recoltă de 7 milioane de tone;

Agregat cu ceea ce a exportat deja, Rusia va ajunge la 41,5 milioane de tone, deci peste media anuală de export;

Rusia a aplicat acest plafon din cauza devalorizării rublei cu 18 % în raport cu dolarul american, consecință a războiului țițeiului cu Arabia Saudită. În această situație, procesatorii ruși pentru piața internă nu mai sunt competitivi d.p.d.v. a conversiei valutare Rubla – USD și nicidecum din cauza protecției stocurilor. ROMÂNIA

Este o țară net exportatoare de cereale, oleaginoase și produse rezultante (șroturi);

Nu a atins potențialul de export cifrat pe anul 2019 – 2020 (estimat la 5.5 milioane tone grâu);

Procesatorii interni au stocuri care le acoperă necesarul până la recolta nouă 2020 (bazat pe date istorice).

Adaugați un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.