Există o dezbatere aprinsă în aceste zile dacă băncile vor mai accesa programul prima casă. Totul depinde de forma finală în care o să fie adoptată legea dării în plată. Până să ne mai dăm cu părerea despre acest fenomen vă invit să citiţi un comunicat al Ministerului de Finanţe care anunţă alocarea unui plafon pentru prima parte a anului. Prin urmare dacă vreţi să accesaţi un credit prin acest program nu cred că ar fi rău să vă grăbiţi.
„Ministerul Finanțelor Publice anunță că plafonul total de garantare aferent Programului Prima casă, pentru anul 2016, este de 1.690.330.155 de lei.
Finanțatorii participanți în cadrul programului acordă actualmente credite Prima casă, în baza alocării sumei de 200 milioane de lei bani proveniţi mai ales din diferențele rămase neutilizate din sumele alocate anul trecut, în valoare totală de peste 170 de milioane de lei.
După utilizarea sumelor menționate mai sus, instituțiile finanțatoare vor acorda credite în cadrul programului Prima casă în baza alocării plafonului suplimentar de garanții.
Ministerul mai menţionează că Fondul de Garantare a emis garanții în numele și contul statului, pentru credite acordate în cadrul programului Prima casă și în luna ianuarie. De asemenea, Ministerul Finanțelor Publice nu a fost informat de nicio bancă comercială prezentă în program de intenția sa de a renunța la Prima casă.”
Avem aşadar o sumă frumuşică de 1,6 miliarde de lei. Întrebarea firească pe care mi-o pun este dacă mai avem nevoie de programul ăsta. A fost unul foarte bun la vremea lui. E drept că a venit cu nişte minusuri – a fost implementat destul de târziu şi nu s-a adresat doar locuinţelor noi astfel încât să suţină economia prin efectele produse pe orizontală dar şi pe verticală în piaţa imobiliară.
Zilele trecute v-am dat o ştire despre faptul că imobiliarele merg şi încă foarte bine. În momentul în care un segment al pieţei, indiferent care este acela, funcţionează … statul nu mai are ce căuta acolo. Programele de susţinere ar trebui scoase. Trebuie să se renunţe definitiv la ele, altfel apar distorsiuni care pot pune în pericol însăşi sănătatea economică a unei naţii. Au trecut doar 7 ani de la criza provocată exact de bula imobiliară şi sunt ferm convins că nimeni nu vrea să reediteze scenariul din 2007-2008.
Cred că este mult mai productiv şi mai sănătos să se renunţe la acest program şi chiar să se insiste pe ideea unor avansuri mai mari pentru creditele ipotecare. Doar în acest scenariu putem miza pe o creştere sustenabilă şi nu pe o bulă care poate face POC înainte să ne dăm seama.
tin sa va aduc la cunostinta ca nu exista dezavantaje la aceasta lege indiferent din ce perspectiva privesti aceasta lege… si am sa va aduc foarte multe argumente in acest sens,sunt numai avantaje pentru o Romanie normala:
Legea DIP, va avantaja si pe viitorii cumparatori de apartamente
– Pretul imobiliarelor va fi stabil, nu va mai fluctua. (exemplu Statele Unite, Texas chiar, ev. raportat la venit mediu )
– Vei putea cumpara apartament (casa). cu linistea sufleteasca ca daca cumva patesti ceva job, se schimba planurile in viata etc., poti da casa simplu si nu vei ramane cu datorii.
– Pretul va fi in sfarsit unul real, al pietei, nu umflat in urma creditelor.
– Pt. cei cu creditele existente – vor putea renogocia dobanda cu banca, urmand sa plateasca o rata corecta.
– Cei care chiar nu mai pot plati din diferite motive – medicale, somaj, etc. – vor putea intra intr-o insolventa simplifica si rapida, si, dupa vor ceda casa (pierzad si avansul si ratele platite timp de 8 ani bancii, vor putea incepe o noua viata, fara datorii.
– pentru o creditare responsabila.
– Avansul – in prezent la 25% nu va creste pentru persoanele cu un bun istoric, bancile fiind interesate sa le dea credit. In cazul unei usoare scaderi a preturilor apartamentelor – cumparatorii vor fi avantajati
Toate acestea sunt motive pentru care Legea DiP este buna pentru oameni. Si nu este dorita de bancheri si dezvoltatorii si rechinii imobiliari – pentru ca le-ar manca din profituri.
Eu sustin legea DIP. Insa cu conditii foarte clare de aplicare. Nu mi se pare normal ca cel care a facut o investitie proasta de 5 milioane de euro cumparand terenuri si case sa se duca la banca sa le predea ca si-a dat el seama ca investitia nu este una buna. Asta este doar un exemplu.
Trebuie sa fie o lege pentru clientul care intradevar nu mai poate sa-siplateasca ratele la casa. Asta inseamna o limita maxima de 150-200k de euro, un venit ramas de max 1000 de euro si asa mai departe. Legea domnului Zamfir nu prevedea nimic in acest sens
Cu respect
Domnule Muscalu,
Va rog sa nu mai dati exemplul cu investitorul cu 5.000k (vad ca va plac aceste prescurtari) pentru ca s-a stabilit deja ca acest lucru a fost o adevarata placere pentru bancheri cand au dat creditul!
PS: Vad ca mi-ati sters comentariul anterior. Inseamna ca v-a deranjat adevarul!
Domnule Muscalu,
Bancile trebuie sa isi asume ca au dat aceste credite URIASE.
Stiti ca aceste persoane care „au investit”, au si ele ratele dublate. Cand nu le platesc, pierderile le platim noi, toti. Deci, Darea in Plata ar trebui sa se aplice tuturor celor INDATORATI.
Daca dumneavoastra v-ati incadrat, cu ACORDUL BANCII la un credit de 5 000 000 euro, dar muriti peste un an, chiar dupa ce ati avut primul copil, ati fi linistit ca acest copil si familia sa preia datoria? Stiu caz concret in care mama a murit de cancer la 34 ani si a fost executata familia – mama ei plateste si azi, iar cei doi copii deja au intrat in evidentele bancii…
Cumplit, nu?
Legea darii in plata a bunului cu care garantezi, protejeaza si bancile, si consumatorul, si statul. Este o lege pentru perioade de criza. O lege dreapta. O lege care respecta principiul libertatii, adica a demnitatii persoanei. E bine ca o sprijiniti. Eu am incredere ca va fi intoarsa pe toate partile, si cei care „se sperie de ea” sa se dea de gol cu ceea ce „au copt” deja…urmatoarei generatii de contractanti de credite… poate chiar celor cu Prima Casa – care, atentie, sunt ajutati de stat sa aiba dobanzi bune si avans mic. Altfel, nu inteleg de ce aceasta spaima, cand Legea darii in plata obliga la stabilitate!
Legea DIP este un instrument bun pentru rebalansarea raportului de forte dintre banci si client … pe de alta parte nu cred ca este chiar cel mai potrivit actualului moment, prin problemele pe care le poate produce sectorului bancar. Un sector ce a beneficiat insa din plin de „sustinere” de la Stat (sa ne amintim ca o buna parte din cele 20 de miliarde luate de la FMI in urma cu cativa ani – recent tocmai platite – au fost un la randul lor un instrument de sustinere a sectorului bancar … iar efortul a fost facut / suportat de cetateni; asa au putut bancile straine sa-si inchida linii de credit si sa-si repatrieze capitaluri. Este insa adevarat ca nu le poti cere „sa se recompenseze” pentru acest ajutor! Chiar daca ar fi moral … nu este normal dpdv economic …