Creşterea din economie care anunţă dezastrul ce va urma

Zic că este momentul să ne lamurim cu această mega creştere economică. Poate suna paradoxal, pot să fiu în rolul lui Gică contra, dar am să fiu cu conştiinţa împăcată atunci când am să ştiu că la voi a ajuns imaginea de ansamblu a economiei româneşti, adică adevărul din spatele cifrelor.

Iar adevărul ne arată că suntem într-o situaţie economică foarte proastă. Ca să susţin această afirmaţie am să aduc pe lângă acel 7% creştere economică, una care individual arată foarte bine, o serie de indicatori care ne arată că de fapt nu facem altceva decât să ne afundăm într-o economie tot mai nefuncţională.

Unul dintre indicatorii extrem de importanţi pentru sănătatea unei economii este deficitul de cont curent.

A fost prezentată o analiză la Business Club, pe care-mi permit să o citez, extrem de pertinentă. În acest moment deficitul de cont curent creşte cu, atenţie, 85% an pe an.

Cred că este de bun simţ pentru toată lumea că să înţeleagă că atunci când alături doi termeni de genul creştere uriaşă (vezi 85%) cu deficit, indiferent de natura lui, să apară îngrijorare. În momentul în care vorbim de o asemene creştere a deficitului de cont curent, concluzia este una, economia este una bolnavă, iar drumul pe care merge nu este cel bun. Ce este acest cont curent – el arată balanţa între intrările şi ieşirile de valută din ţară. Păi în momentul în care avem un deficit în creştere înseamnă că iese mai mult valută decât intră. Ceea ce nu este deloc bine.

Haideţi să ne uităm şi la o altă cifră, care generează o bună parte a dezechilibrului de cont curent despre care am vorbit până acum. Deficitul balanţei comerciale. Este unul uriaş. 13 miliarde de euro. Balanţa comercială la rândul ei ne arată raportul dintre importuri şi exporturi. Deficitul ăsta ne arată că noi am importat mai mult decât am exportat. Aici explicaţiile sunt simple. Creşterile salariale, au avut efect mai ales la nivel psihologic. Chiar daca unele nu s-au întâmplat şi pe fluturaş, la nivel mental românul a trăit cu ideea că va primi mai mulţi bani. Şi s-a aruncat în consum. Economia românească nu a fost însă pregătită pentru aşa ceva, aşa că tot ce nu am acoperit din producţia internă am suplimentat cu importuri. Asta înseamnă că toate creşterile salariale au susţinut economiile europene, principalul partener comercial al României.

Dar partea proastă nu se opreşte aici. Dacă tot am importat mai mult decât am exportat… odată cu marfa adusă din Europa aducem şi preţurile mai mari de acolo, adică aducem inflaţia. Un alt indicator care arată foarte rău. Sunt analişti care vorbesc de vârfuri ale inflaţiei în acest an de 5%… asta în condiţiile în care sunt români, şi nu puţini, care au pierdut deja bani în urma revoluţiei fiscale. Ei mai pierd încă o dată atunci când inflaţia va muşca din venitul lor şi aşa diminuat. Însă inflaţia nu iartă pe nimeni. Toţi suntem afectaţi de ea.

În fine semnalele date de guvernele social democrate sunt incoerente. Scăderi de taxe şi creşteri de salari. Marile agenţii de rating atrag atenţia asupra riscurilor pe care le presupun aceste strategii fiscale. Problema e că atenţionările acestea sunt ignorate de autorităţile de la Bucureşti care la început de an s-au împrumutat 2 miliarde de euro ca să aibă bani de salarii, dar sunt foarte atent studiate de investitori. Asta înseamnă că investiţiile străine se vor lăsa aşteptate, în timp ce investiţiile statului oricum tind către zero. Dacă e să ne uităm şi la absorbţia de fonduri europene, cocktailul distructiv este unul complet.

În acest context, creşterea economică de 7% nu face altceva decât să ne anunţe dezastrul spre care ne îndreptăm.