Autodistrugerea României – hoții de lemne din Vlăhița (IV)

Lucrurile sunt cât se poate de clare. O mână spală pe alta. Primarul, polițistul, preotul, toate persoanele influente dintr-o comunitate formază un lanț. Lanțul drujbei care defrișează pădurile din România. Iar lucrurile sunt spuse pe față:

„Primăriţa stiţi ce a spus la alegeri? Votaţi-mă ştiţi bine că pe partea vostră… nu v-a deranjat poliţia. Vlăhiţa este împărţită în două oraş şi sat. Primăriţa are competenţe în ambele părţi şi în partea asta a spus, am nevoie de voturi, votaţi-mă că nu aveţi treabă cum nu aţi avut până acum. Adică le-a spus hoţilor că dacă o votează pot fura în continuare fără nicio problemă” ne-a declarat sub anonimat un pădurar din zona.

Industria din spatele tăierilor abuzive este foarte bine structurată. De la documentele false care asigură un transport de lemn ilegal şi până la prelucrarea acestuia prin instalaţii de debitat neînregistrate, totul funcţionează ca uns. În detrimentul nostru. Inundaţiile dar şi temperaturile toride din această vară stau mărturie.

Vă promiteam la începutul reportajului că o să vă prezentăm părerea autorităţilor legată de conexiunea dintre inundaţii şi despăduriri. Ascultaţi-l pe primarul din Dămuc, o zonă din judeţul Neamţ recunoscută pentru comunitatea infracţională. Alături de primarul din Dămuc s-a afişat şi şeful ISV Neamţ Daniel Vieru.

„Aici a fost viitura adică ploaia asta torenţială din cauza asta a venit viitura.  A fost o rupere de nori stranie

Într-o jumătate de oră…

Deci pământul a fost îmbibat de apă de atâtea ploi care au fost, noi ca anul ăsta ploi nu am avut atât de multe. Şi viitura asta care a venit, două de un sfert de oră atâta a fost, două de un sfert de oră cu distanţă între ele de maxim o jumătate de oră, atâta au fost ploile astea două şi au făcut ce au făcut. Au prins malurile înalte, au prins uitaţi cum sunt podurile alea, au prins podurile alea şi din pod în pod au mers şi le-au distrus… nu lemnele din pădure.”

Acesta este un raspuns previzibil, nicio autoritate însă nu are curajul să ne declare în faţa camerei că nu există nicio legătură între despăduriri şi inundaţii.

Vă propun acum, pe aceeaşi temă să-l ascultaţi pe Cristi Grecu, inginer de îmbunătăţiri funciare dar şi ecologist convins. L-am întrebat de ce autorităţile neagă orice legătură între inundaţiile din ultima perioadă şi despăduririle din ultimii 20 de ani.

Sunt doar 2 variante de răspuns… de ce nu fac legătura între despăduriri şi inundaţii:

1 – fie din incompetenţă, ignoranţă

2 – fie e o minciună premeditată. Eu cred că ştiu dar încearcă să ascundă această legătură. Scopul este f simplu… în momentul în care tu admiţi care este una dintre cauzele principale ale inundaţiilor atunci trebuie să iei măsuri…dar ei nu vor asta. Nu în acest fel. Pădurea este o resursă pe care foarte mulţi o exploatează. Cum să spună ei domne şi din cauza noastră se întâmplă ceea ce se întâmplă şi asta nu de ieri de azi ci de 20 de ani.

Cristi Grecu are o explicaţiie şi pentru teoriile şefilor RNP care susţin că au existat inundaţii inclusiv în zonele nedespădurite încă. Este o explicaţie logică – apa trebuie oprită în amonte, de păduri, or dacă în amonte acestea nu mai există, nu mai are nici ce să absoarbă ploile.

„Cu o investiţie minimă noi putem să menţinem toată această cantitate de apă la amonte de locul unde se produce viitura şi unde vedem efectul. Fiindcă efectele le vedem de regula in locuri pe care ar putea sa le justifice anumiţi oameni din ministere spunându-ne că nu sunt despăduriri… şi ne uităm în stânga în dreapta şi aşa este vedem păduri… păi ăsta este motivul. Efectele se văd în aval. Fiindcă atunci cand avem probleme în aval dezastrul este în amonte.”

Trebuie să fii orb sau complice ca să nu vezi că hoţii mişună prin pădure ca furnicile şi culcă la pământ păduri întregi. Mii de arbori sunt tăiaţi doar în legea câştigului imediat, ilegal. Goana nebună după aurul verde a văduvit România cu peste 500.000 de hectare de pădure. În zonele sărace ale ţării, lemnul este folosit ca monedă de schimb pentru ziua de mâine. La capătul acestui lanţ se găsesc bogaţii pădurilor, cei pentru care lemnul furat susţine afaceri formidabile. România trebuie să oprească această auto-distrugere – cât încă mai e timp.

Şi mai e foarte puţin.