E vremea schimbărilor. Toată lumea simte asta, toată lumea cere asta. Niște demisii, chiar ale întregului guvern, nu rezolvă nemulțumirile. Pentru că nu e vorba doar de un om sau câțiva oameni care s-au făcut de râs într-o anumită poziție publică ci e vorba de un întreg sistem care are nevoie de îmbunătățiri,
În ultimele zile toată lumea a avut revendicări, propuneri, s-au făcut liste, unii au fost invitați la Cotroceni să-și spună părerea, alții și-au spus-o la televizor. Eu n-am fost invitat nici la Cotroceni și nici nu apar la televizor. Dar am și eu păreri, am și eu idei de reformă. Așa că ți le spun ție, cel care citești acest articol. O să scriu o serie de articole pe această temă, fiecare pe un domeniu specific care cred eu că ar putea fi îmbunătățit și pentru care am și propuneri de îmbunătățire. Nu mă pricep nici eu la toate. Și nici n-am pretenția că ideile și soluțiile mele sunt senzaționale.
Dacă îți place vreuna din ideile mele, te rog s-o spui și tu mai departe prietenilor tăi, ei poate o vor spune mai departe și poate ajunge și la urechea celor care ar trebui s-o audă. Dacă nu îți plac ideile mele te rog să le ignori sau, dacă simți nevoia, poți să le combați.
O să încep cu președintele României
Lumea are așteptări mari de la președinte, oricare ar fi el. De ce? Pentru că este ales în mod direct de popor, iar în campania electorală candidații pentru această funcție vorbesc direct cu poporul și fac promisiuni personale poporului.
Oficial președintele nu are atât de multe puteri încât să facă ce așteaptă lumea de la el și ce promite el în campanie. Sistemul politic românesc este un pic ambiguu. Pui un om să promită, dar după aceea nu-i dai mijloacele să facă ce a promis. E chiar absurd, nu? Oficial președintele trebuie să fie apolitic, după ce este ales în această funcție nu mai are voie să fie membru al unui partid și nici să fie părtinitor cu un anume partid. Dar nici nu poate să facă nimic fără politicieni, pentru că puterea este politică. Și atunci ce poate să facă?
Să comunice mai bine. La capitolul acesta toți președinții au fost deficitari. Nu am pretenția ca președintele să stea toată ziua la televizor și să comenteze ce se întâmplă în viața politică. Dar nici nu merge să dea comunicate doar pe facebook. Trebuie să fie destul de prezent în media, astfel încât toată lumea să audă mesajul președintelui. Și nu trebuie să fie prezent în persoană, poate să o facă prin intermediul purtătorului de cuvânt. Că de aia s-a inventat purtător de cuvânt.
Eu aș vrea ca președintele să aibă un speech trimestrial despre starea națiunii. În care să își spună punctul de vedere despre ce s-a întâmplat și să ne ofere viziunea sa pentru ce va urma să vină. Dar să fie un discurs serios, concentrat exclusiv pe probleme de importanță națională, nu să fie un prilej de campanie electorală sau vendetă politică.
Să se implice în economie. Cum? Păi cum se implică toți președinții din lume. Să facă lobby pentru mediul de afaceri românesc. Pleacă într-o vizită în străinătate? Păi să nu plece doar ca să se plimbe ci să încerce să obțină și contracte avantajoase pentru economia românească. Primește o vizită oficială? La fel, trebuie să prezinte și oportunitățile economice pe care România le oferă.
Până acum nu s-a întâmplat asta. Doar președintele Iliescu a încercat ceva de genul ăsta, dar a făcut-o foarte prost. Mă rog, nici mediul economic românesc nu prea era cine știe ce în acele vremuri, dar nici președintele n-a făcut mare lucru să-l schimbe. În rest… o mare pauză.
Ok, eu înțeleg. Nu cred că președintele stă doar la cafele sau se duce prin alte țări doar ca turist. Chiar dacă al nostru ar fi tentat să facă asta, nu-l lasă protocolul pentru că omologii cu care se întâlnește au o agendă pe care vor s-o discute. Din punct de vedere politic președinții de până acum au făcut treabă bună. S-au obținut acorduri importante. Altfel n-am fi fost acum în UE și în NATO (asta însemnând nu doar că am intrat, dar că și activăm în aceste organizații). Dar la capitolul economic nu au făcut nimic. De multe ori auzim la televizor – președintele Franței s-a dus într-o vizită nu știu unde și a semnat un acord de nu știu câte miliarde de euro, președintele SUA l-a primit pe nu știu cine și au discutat despre un acord de nu știu câte miliarde de dolari. Președintele României ce face?
Să se implice în politică. Păi cum, dacă nu-i dă voie constituția? Uite așa, simplu.
Dacă se nimerește ca președintele și guvernul să fie de aceeași culoare politică (mă rog, am zis că președintele nu are culoare politică, dar e susținut de un partid) atunci nu are decât să conlucreze și să aibă o politică comună.
Dacă guvernul e de altă culoare, cum s-a și întâmplat, președintele nu trebuie să se smiorcăie pe la televizor sau pe facebook că nu-l ascultă guvernul. Când e vorba de o decizie importantă a guvernului trebuie să se ducă la guvern și să prezideze ședința în care se discută acea decizie. Constituția îi dă dreptul, dar rar s-a întâmplat ca un președinte să uzeze de acel drept.
Dacă președintelui nu-i convine ce se întâmplă în parlament, de exemplu faptul că parlamentarii nu ridică imunitatea unuia dintre ei care e acuzat de fapte de corupție, președintele nu ar trebui să ridice din umeri neputincios ci ar trebui să se ducă în parlament și să-și susțină cauza. Din nou, constituția îi dă dreptul. Ok, nu ține doar de președinte, dar poate avea o mare influență.
Și nu în ultimul rând, președintele trebuie să rămână mereu conectat la societatea civilă, să poarte un dialog permanent cu societatea civilă. Tocmai pentru că el nu este în mod oficial membru în niciun partid politic. Tocmai că el este ales în mod direct de către popor. Dacă are puterea civică de partea sa atunci își poate impune mai ușor punctul de vedere atât în guvern cât și în parlament.
Să fie mediator. Asta nu înseamnă doar să cheme partidele la Cotroceni când este câte o criză politică. Nu e suficient.
Dacă vrem o dezvoltare durabilă avem nevoie de proiecte de țară, proiecte pe termen lung. Și nu le avem. Guvernele s-au ocupat doar de mărunțișuri, iar în problemele importante s-au făcut reforme peste reforme, dar toate eșuate pentru că fiecare guvern nou s-a simțit dator să dea cu piciorul la tot ce făcuse guvernul anterior. Președintele Băsescu a încercat ceva de genul ăsta, dar a făcut-o prost, aș spune eu lamentabil. Pentru că Băsescu a încercat să-și impună propria viziune cu forța. Nu discut acum dacă viziunea sa era cea corectă sau nu, dar nu merge să impui ceva cu forța când ești doar mediator. Treaba ta ca mediator este să conduci discuțiile, să ajuți partidele să ajungă la un numitor comun, să le ajuți să găsească cea mai bună cale de urmat pentru interesul comun. Băsescu s-a declarat de la început jucător nu mediator, a scos bâta și a început să dea cu ea în toată lumea care nu era de acord cu el. Păi nah, în afară de scandal a obținut și altceva?
Aș mai spune că președintele ar trebui să fie un model, un reper moral. Da, așa ar trebui, dar asta ține și de noi – de felul în care alegem. Dacă alegem prost e și vina noastră.
Cam atât despre președintele României. Am încercat să nu personalizez prea tare. Pentru că același lucru îl doresc de la toți președinții care or să ocupe fotoliul de la Cotroceni. Nu e vorba de un om ci de o instituție – de instituția prezidențială.