La ora la care scriu, la Palatul Victoria, se discută cea de a doua rectificare bugetară. Înainte să vorbim despre cifre, simt nevoia să facem unele clarificări în privinţa acestei rectificări. Să înţeleagă toată lumea ce-i cu ea.
În mod normal, într-o economie sănătoasă, cu conducători bine pregătiţi bugetul, pe proiecte, ar trebui să fie unul multi anual, Şi v-aş da exemplu aici – Comisia Europeană, care este executivul Europei, şi care funcţionează după acest principiu. Am avut exerciţiu financiar 2007-2013 urmat de exerciţiu financiar 2014-2020. Ce înseamnă acest lucru?
Păi fiecare stat mebru ştie exact cât primeşte şi cât cotizează în acest interval. Comisia la rândul ei ştie exact care sunt liniile de dezvoltare, finanţând fix acele proiecte care o vor ajuta să-şi îndeplinească planurile de dezvoltare pe termen lung. Cam asta înseamnă buget multianual pe proiecte.
Acum să ne întoarcem la România. Ce înseamnă aceste rectificări repetate. Păi avem exact opusul bugetului multianual. Nimeni nu ştie cât trebuie să primească, nimeni nu ştie cât are la dispoziţie să cheltuiască şi mai ales, poate cel mai grav, nimeni nu are un plan coerent pe termen lung pentru dezvoltarea sectorului pe care-l păstoreşte… aşa că nimeni nu are habar cum să managerieze banii. Prin urmare totul se transformă întru-un fel de talcioc financiar, unde interesele mici, meschine, electorale dictează traseul banilor.
Aşa vedem, neputincioşi din păcate, că este hăcuit bugetul Companiei Naţionale de Drumuri, dar că în acelaşi timp merg ceva bani la Transporturi – aproape 600 de milioane de lei. Interesant este pentru ce sunt aceşti bani- sunt pentru a recapitaliza CFR-ul, adică să acopere găurile de la acea companie cu pierderi. Apoi se mai dau vreo 55 de milioane de lei pentru a acoperi un credit al Metrorex, că regia nu poate să dea banii, nu are de unde. Cam asta este viziunea guvernului despre cum trebuie cheltuiţi banii. Dar nici măcar asta nu este cea mai mare bubă. Ci faptul că noi nu putem să vorbim despre bugete multianuale pe proiecte, atât timp cât nu suntem în stare să facem un buget anual.
Suntem pe final de octombrie, deci şi pe final de an, si dezbatem despre rectificarea bugetară când în vremea asta, ar fi trebuit să discutăm pe cifrele bugetului de anul viitor. Prin lege exista o obligaţie ca la 15 octombrie bugetul să ajungă în parlament. Nu e respectată deloc.Tot ce avem despre bugetul de anul viitor sunt câteva cifre macro, stratosferice. Se va baza pe o crestere de 3,4% şi pe o inflaţie de 1,7%.
Adică nimic. A văzut asta şi FMI-ul care a dat o prognoză de deficit de 2,9% pentru anul viitor şi de peste 3% în 2017. Este clar că finanţatorii internaţionali sunt extrem de nemulţumiţi de politica guvernului de la Bucureşti.
În acest context, vă întreb, credeţi că autorităţile române mai au nevoie să fie ghidate de un nou acord cu Fondul, sau se pot descurca şi singure?