Astăzi am primit ceva veşti de la INS care nu-mi plac. Pe deoparte avem producţia industrială care a scăzut lună la lună cu aproape 1% de cealaltă parte avem comerţul internaţional unde vedem o creştere a deficitului comercial cu aproape 1 miliard de euro. Adică am important mai mult decât am exportat… mult mai mult.
Şi acum să facem recurs la memorie, memoria pe o perioadă scurtă. Săptămâna trecută tot strigam eu pe aici că lucrurile nu arată prea bine. INS ne-a arătat atunci că cifra de afaceri din industrie a scăzut îngrijorător –15% lună/lună. E drept că au scăzut şi preţurile materiilor prime prin urmare vorbim de alte costuri de producţie. Numai că pe atunci mă mai îngrijora ceva. Un alt indicator – comenzile noi în industrie s-au prăbuşit -20% lună/lună. Indicatorul ăsta ne arată ceea ce urmează să se întâmple în industrie şi după cum vedeţi lucrurile nu arată deloc bine.
Acum să le punem cap la cap. Ca într-un puzzle, o imagine despre economia noastră prezentă şi viitoare.
Am vorbit despre creştere economică în primul trimestru, în cel de al 2-lea am avut frână cu o creştere de doar 0,1%. Consumul a fost elementul cheie în toată această ecuaţie. Consum făcut din resurse proprii dar şi pe datorie dacă este să ne uităm la evoluţia soldului creditului pentru populaţiei.
Bun, întrebarea este ce am consumat. Şi atunci ne uităm la industrie. Producţia în scădere, în mod firesc şi cifra de afaceri din industrie este la fel. Ce se întrevede? Păi dacă ne uităm la comenzile noi în industrie nu se prea întrevede nimic. De unde consumăm?
Exporturile cresc cu aproximativ 5% importurile cu peste 7%. Deficitul comercial ajunge la aproape 1 mld de euro. Asta înseamnă ca banii de aici susţin în bună parte fabricile de prin alte părţi ale lumii. Nu asta este ecuaţia pe care mi-o doresc pentru creşterea economică. Creşterea pe consum nu este sustenabilă. Ştiu că la plăcinta asta intră mult mai multe foi, am încercat să reduc cât mai mult că să întelegeţi cum stăm. Iar concluzia este că stăm prost. Chiar foarte prost.