Alegerea Poloniei pentru fabrica de motoare a nemţilor de la Daimler este un eşec uriaş pentru România. Este un eşec de imagine dar este şi un uriaş minus pentru indicatorii macroeconomici de peste timp. Eu am convingerea că fiecare business făcut alături de nemţi ne aduce mai aproape de standardul lor de viaţă. O fabrică de motoare după cea de cutii de viteză ar fi însemnat valoare adăugată adusă în economia românească, ar fi însemnat până la urmă aşezarea pe un drum firesc pe care noi trebuie să-l urmăm.
Ca o paranteză – ştiţi că la Star Transmition, fabrica Daimler de la Sebeş, se produce cea mai performantă cutie de viteze automată din lume – 9GTronic?
Nemţii au această fabrică la Sebeş de care, din informaţiile pe care le am eu, sunt foarte mulţumiţi. Cu toate astea au refuzat o diversificare a producţiei în România. Să ai două fabrici în acelaşi loc una de motoare şi una de cutii de viteză poate însemna economii uriaşe rezultate evident din logistică. Asta în condiţiile în care vorbim de o infrastructură civilizată. Acolo în Ardeal lucrurile încă s-au mai aranjat. Stăm prost, dar nu la fel de prost ca în restul ţării. Ce vreau eu să spun e că alegerea asta are la mijloc mai mult decât deciziile care ţin exclusiv de infrastructură sau de mâna de lucru calificată.
O să dezvoltăm puţin mai târziu ideea asta. Cert este că pierdem o investiţie de jumătate de miliard de euro, bani care se vor duce în mica localitate Jawor aflată la puţin peste 400 de kilometri de capitala Poloniei, Varșovia.
Acolo se vor produce motoarele în patru cilindri alimentate cu benzină sau motorină. Pentru producţia lor vor fi angajaţi şi specializaţi câteva sute de polonezi. Vorbim practic de prima uzină europeană de motoare a Daimler din afara Germaniei. În acest moment nemţii au o singură fabrică de motoare în afara ţării, este vorba despre o unitate de producţie construită în China. Semnalul este extrem de interesant iar toţi ochii sunt acum aţintiţi spre Polonia.
Ajungem cumva la ceea ce spuneam mai devreme. Nu cred că doar infrastructura şi mâna de lucru calificată au fost elementele care i-au determinat pe nemţi să ia această decizie. Preşedintele Daimler spunea că implementarea proiectului este dependentă de condițiile asigurate de statul polonez, inclusiv de ajutoarele de stat.
Eu de aici înţeleg că polonezii oferă nişte ajutoare pe care românii nu au putut sau nu au vrut să le ofere. Şi aici e baiul cel mai mare. De ce ei pot şi noi nu?
Merg şi mai departe în analiza acestui eşec. Marii investitori caută predictibilitate fiscală şi stabilitate politică. Noi nu avem nici una, nici alta. Se discută acum despre numirea lui Ponta la Camera Deputaţilor şi evident despre un nou atac la adresa democraţiei şi a statului de drept. Aceste informaţii sunt citite şi de investitorii care de multe ori decid pentru o mână de lucru ceva mai scumpă dar cu un mediu economic şi politic mai prietenos.
Ieşind din politică şi reintrând în economie, vă mai spun un secret. În acest moment nemţii mai caută un loc pentru o fabrică de asamblare. Iau aşadar motoarele din Polonia, cutiile de viteză din România şi le pun într-o maşină care poate să fie asamblată oriunde în lumea asta mare. De această dată, conform informaţiilor mele, Daimler ar vrea o fabrică exact prin această parte a Europei. Iniţial se uitau foarte atent la Rusia, dar din cauza problemelor politice de acolo, exact ce spuneam mai devreme, au renunţat la idee. Ar putea să fie România?
Întrebarea este ce suntem capabili să facem pentru a atrage această investiţie uriaşă cu beneficii enorme pe termen lung pentru economia românească. Suntem noi pregătiţi pentru un astfel de parteneriat?