Un comunicat cât 6 mld. de euro

Povestea asta de la Renault este cred cel mai mare eşec de comunicare prin care ar fi putut să treacă vreo companie ever. Este poate cazul de manual, de predat în şcoli şi am să vă explic imediat de ce.

Am să schimb cumva filosofia textului jurnalistic şi am să încep cu partea de background ca să înţeleagă despre ce este vorba şi cei care nu au fost interesaţi de acest subiect şi prin urmare nu au nici cea mai vagă idee despre ce s-a întâmplat la compania mamă a Dacia.

Imediat după scandalul emisiilor de la Volkswagen, Comisia Europeană a cerut controale stricte la toţi producătorii europeni. A urmat o perioadă de calm, până la finele săptămânii trecute, moment în care a apărut o informaţie, pe surse, conform căreia inspectori ai Ministerului Mediului din Franţa au făcut un raid la fabrica Renault, chiar la divizia care se ocupă de noxe. NU se ştia când au făcut acea inspecţie, de ce, şi nici care au fost rezultatele. Mai mult informaţia, aşa trunchiată, a apărut într-un moment de nervozitate crescută pe burse generată de problemele economice din China. Aşadar vorbim de un cockteil perfect pentru un dezastru anunţat.

Ştirea conform căreia birourile Renault au fost scotocite de inspectorii de mediu a dus pe un drum cu sens unic – francezii au copiat modelul nemţilor de Volkswagen! De aici şi până la căderea pe bursă nu a mai fost decât un pas.

Acţiunile Renault s-au prăbuşit în prima parte a zilei cu 21 de procente. O zi atât de proastă n-au mai înregistrat din 1994 cand au intrat pentru prima data pe bursă. Pierdea din valoarea de piaţă a fost estimată la peste 6 mld. de euro. Valul însă a mers mai departe. Celălalt constructor francez Peugeot-Citroen a scăzut cu aproape 10% şi compania a transmis un comunicat oficial că nu are probleme cu investigaţii ale autorităţilor mult înainte ca Renault să anunţe ceva. A fost un efect de contagiune care s-a întins la toţi constructorii europeni.

Într-un târziu, Renault, iese cu un comunicat, după ce pierderile erau uriaşe, în care spune că maşinile sale au fost testate la cererea ministerului francez al mediului, dar că pe motoarele sale nu s-au găsit dispozitive de muşamalizare a emisiilor, precum cele folosite de Volkswagen. Recunoaşte că autorităţile verifică modul în care foloseşte tehnologiile privitoare la emisiile poluante.

În fine cu trecerea timpului lucrurile se limpezesc – Renault nu a avut dispozitive de mascare a noxelor, DAR, rezultatele de laborator nu coincid cu cele din trafic. Dacă mă întrebaţi pe mine nu cred că există maşină care să producă rezultate identice în laborator cu cele din trafic indiferent că vorbim de noxe sau consum. Una peste alta Renault confirmă că:

„ … are loc o operaţiune de rechemare. Sunt vizate aproximativ 15.000 de vehicule (echipate cu motorul 110 dCi). Acţiunea constă în corectarea unei erori de calibrare a controlului motorului. Această problemă este cunoscută şi rezolvată deja în producţie, din septembrie 2015.

Renault dezminte informaţia potrivit căreia un număr de 700.000 de vehicule ar fi vizate în vederea unei actualizări de soft.

Toate vehiculele Renault respectă normele în vigoare. Aşa cum a fost anunţat în decembrie 2015, dincolo de normele Euro6 existente şi respectate în întregime, Renault poate propune clienţilor interesaţi o soluţie de îmbunătăţire a performanţei sistemului de depoluare Nox „ sursa: comunicat Renault

…deci mult zgomot pentru nimic. 15.000 de maşini? Păi Volkswagen a chemat în acest scandal 11 milioane de maşini, iar Toyota a chemat peste 7 milioane anul trecut cu diverse probleme.

Acum eu mă întreb – dacă Renault ar fi dat chiar la momentul inspecţiei un comunicat în care să explice că este vorba despre un control la nivel european, în care sunt verificate inclusiv noxele, dar că Renault nu este implicat în probleme care ţin de softuri de mascare a noxelor, lucrurile ar fi stat cu totul altfel.

Ba mă gândesc că acel comunicat nu ar fi fost luat în seamă decât de presa de specialitate şi nu ar fi făcut spectacol în toate mediile de informare în masă.

Dacă aş fi factor de decizie la Renault în acest moment aş concedia tot departamentul de comunicare. Dacă aş fi cadru universitar aş pune această poveste în manualul de comunicare cu titlul – Un comunicat cât 6 miliarde de euro.