Uncategorized

Tufa de Veneția

Radu Rosulescu

Știai că există în limba română o expresie – ”a fi tufă de Veneția”? Știi ce înseamnă? O să-ți spun eu mai jos dacă nu știi.

Dar mai întâi să-ți spun ce mi-a venit mie cu tufa de Veneția.

De curând a fost ceremonia decernării premiilor Oscar. Nu, nu prea mă mai interesează premiile Oscar. Pe vremuri filmele nominalizate la Oscar erau musai de văzut pentru că erau cele mai bune filme produse în anul respectiv. În ultimii ani filmele nominalizate la Oscar sunt îngrozitor de comerciale, de parcă premiul se dă pentru economie, pentru filmul care reușește să aibă cel mai mare ROI (return on investment), nicidecum pentru arta cinematografică. Măh, dacă e așa eu zic că ar trebui să primească și ministrul nostru al finanțelor, domnul Eugen Orlando Magic Teodorovici un Oscar, nu? N-ar merita? Hai că are față de actor. Este elegant, mereu spilcuit, costume scumpe… ar da bine pe covorul roșu. La partea de dicție ar mai trebui să exerseze, dar merge și așa. Poate să joace în filme mute. Talent are – îi lasă pe toți muți cu deciziile pe care le ia.

Poate te întrebi de ce nu un premiu Nobel pentru economie? Și eu m-am gândit. E clar. Omul a propus niște teorii economice revoluționare. În precedentul mandat de ministru al finanțelor (în guvernul Ponta) s-a condus după ideea că statul nu poate să dea niciodată faliment, oricâte prostii ar face guvernanții. Știa domnul Magic ceva, dar un pic cam după ureche. Tehnic vorbind, statele nu dau faliment ci guvernele (administratorii). Iar asta se întâmplă, nu foarte des, dar se întâmplă. Când un individ intră în incapacitate de plată vin creditorii și îi iau tot ce are. Când o companie intră în faliment se lichidează – își încetează activitatea, iar activele sunt vândute pentru a se putea plăti (măcar în parte) datoriile. În cazul statelor nu e chiar la fel, nu vin creditorii să vândă statul la licitație, nici pământurile, nici clădirile administrative. Practic nu se întâmplă nimic, dar statul respectiv nu va mai avea acces la finanțare. Fără finanțare guvernul statului respectiv trebuie să restructureze bugetele, să taie drastic cheltuielile, să introducă noi taxe, să mărească inflația etc. … Soluții sunt, dar toate soluțiile au un numitor comun – prostiile guvernanților vor fi plătite întotdeauna de către populație. Asta înseamnă că populația sărăcește cu toate că misiunea guvernanților este să aducă prosperitate nu sărăcie.

Domnul Orlando Magic s-a gândit el că mai există și alte variante. Cel mai simplu e să îi taxeze pe capitaliștii veroși și pe cei care au câștiguri nedeclarate. Așa că a inventat Taxa pe stâlp și Taxa pe bacșiș. Toate bune și frumoase, dar capitaliștii ăștia veroși se conduc toți după legile clasice ale economiei și nu le plac inovațiile în domeniu. Orice taxă pe care le-o aplică statul o transferă și ei mai departe către consumatorul final (adică populație), iar dacă nu pot să transfere taxa pur și simplu își închid afacerea și pleacă în altă parte unde pot obține profit. Statul poate că obține niște câștiguri pe termen foarte scurt, dar pe termen lung pierde pentru că pierde investițiile private, cele care sunt motorul de creștere economică. Cât privește bacșișul… Teoretic domnul ministru aplică un principiu corect – să se impoziteze toate câștigurile, dar în practică visează la cai verzi pe pereți sau tablouri în pereți. De ce? Pentru că e foarte greu spre imposibil ca statul să determine corect câștigurile din bacșiș. Adică s-ar putea și asta, dar costurile sunt mult mai mari decât veniturile preconizate. Mai bine punea o taxă pe șpagă, nu? În orice caz, Taxa pe stâlp și Taxa pe bacșiș au eșuat lamentabil. Până la urmă și domnul Orlando Magic a recunoscut că a greșit și au fost retrase.

Dar crezi că se lasă el așa de ușor? Nici vorbă. Acum a ajuns din nou ministru în guvernul Dăncilă. Lui Ponta i-a zis lumea Mickey Mouse, dar nu era chiar așa prost. Mai degrabă imatur. În schimb doamna Viorica Vasilica e pământ de flori. Tufă de Veneția. Așa că domnul Orlando Magic a zis să se asorteze și a venit cu o gogomănie pe măsura inteligenței doamnei Viorica Vasilica – Taxa pe lăcomie. Taxa asta pe lăcomie este ca o rachetă cu 2 focoase nucleare. O parte lovește din nou în companiile din energie, e un fel de reinterpretare a Taxei pe stâlp, iar cealaltă parte lovește în bănci. Cică domnului Orlando Magic îi pasă de bunăstarea românilor și în special a românilor cu credite la bănci așa că vrea cu tot dinadinsul să micșoreze ratele de credit. Și îi ține isonul și eminența cenușie Vâlcov. Care Vâlcov? Ăla care a fost prins luând șpăgi prin cimitire. Vrei să-ți spun un secret? Eh, nu e chiar așa secret, dacă ești un pic atent îți dai seama și singur – Le pasă lor de ratele românilor cum îmi pasă mie de gândacii din Guatemala. Lor le-ar conveni ca băncile să diminueze dobânzile pentru că statul este cel mai mare debitor, statul se împrumută cel mai mult și astfel cheltuielile guvernului ar fi mai mici. Sunt disperați pentru că nu au bani în visterie, nu pot să acopere toate cheltuielile nebunești. Unde mai pui că vin alegerile, trebuie să arunce cu bani în populație ca să fie realeși de către prostime.

În același timp le-a cășunat și pe Pilonul II de pensii. Fondurile de pensii private au început să crească puțin, nu sunt chiar așa de mari, dar dacă ar putea să pună mâna pe ele ar fi bine, ar fi o injecție puternică la fondul de pensii de stat, ar putea să mai facă niște pomeni electorale și să mai dea niște pensii speciale.

Și băieții au luat-o în serios. S-au pus cu toporul pe sistemul bancar din România. Au început să îi zgâlțâie scaunul și guvernatorului Isărescu, au făcut și un fel de comisie în parlament, condusă de un maimuțoi habarnist ca să-l tragă pe guvernator de urechi – Cum își permite el să țină partea băncilor și să nu țină partea guvernului? E clar că Isărescu nu e român și cel mai bine e să-l schimbe ei, să aducă unul de-al lor, eventual pe comunistul ăla mic de Voinea sau pe comunistul ăla mai mare de Florin Georgescu. Acum nu spun că Isărescu nu a făcut și multe greșeli, nu spun că n-ar fi bine să existe o schimbare și la Banca Națională căci prea e în funcție de mult timp și ce e prea mult nu e bun, dar nici chiar așa. După părerea mea am avut mare noroc cu Isărescu guvernator. Omul se pricepe la banking este foarte bun strateg și a făcut exact ce trebuia atunci când România a trecut prin momentele cele mai dificile. Dacă e să plece Isărescu ar trebui să vină în locul lui cineva la fel de bun nu aventurieri și corupți ca Vâlcov sau comuniști (în gândire) ca Voinea.

Dar să ne întoarcem la domnul Orlando Magic. Băncile i-au dat răspunsul pe care îl puteau da – n-au mai vrut să cumpere titluri de stat și l-au lăsat în pană de bani. Ce crezi că a făcut domnul Orlando? S-a supărat și a zis că le arată el băncilor că nu are nevoie de ele, că se poate împrumuta de pe piața internațională. Măh, nu prea s-a împrumutat. Nu s-a înghesuit nimeni să cumpere titluri de stat emise de guvernul Dăncilă. Asta ca să nu mai spun că este și o greșeală strategică – de la băncile din România se împrumuta în lei, dădea înapoi lei, dar pe piețele internaționale trebuie să dea înapoi valută și valuta e mai greu de dat (a simțit-o în trecut și ceaușescu pe pielea lui și mai ales toată populația României pe pielea noastră).

Știi zicala aia cu ”prostul dacă nu este și fudul parcă nu e prost destul”? Cam așa e și cu guvernanții noștri. Acum nu știu dacă fudulia e la domnul Orlando Magic, la șeful lui din umbră – Vălcov sau la șeful șefului din umbră – Dragnea. Cert e că cineva e supărăcios. Așa cum s-a supărat pe SPP nu mai știu din ce motiv, acum s-a supărat pe băncile din România, pe guvernatorul BNR, pe băncile internaționale. Pe modelul ”îmi iau eu jucăriile și plec, vă arăt eu vouă”, acum le-a cășunat pe rezerva strategică de aur a României. Ia să le luăm noi aurul, mama lor de capitaliști, să-l aducem în România, să nu mai stea la ei, să le arătăm noi lor. Știi care e problema? România e o țară măricică, dar nu chiar atât de mare încât să conteze. Dacă se apucă idioții să se războiască cu toată piața financiară internațională vom ajunge sigur în faliment. E o axiomă economică – nimeni nu poate juca împotriva pieței. Nici măcar USA, prima economie mondială nu își permite. Domnul Orlando Magic și șefii lui din umbră tocmai au primit un răspuns fără echivoc de la Standard & Poor’s – băieți, dacă vă mai prostiți mult România va pierde ratingul de investment grade și va ajunge la junk. Desigur, nu sunt nici Orlando Magic de vină, nici Vâlcov, nici Dragnea. De vină e Iohannis, Soros, statul paralel și extratereștrii. Dar dacă ajungem junk o să fie grav de tot. Nici nu mai contează cine e de vină, guvernul va rămâne fără bani rapid de tot, iar rezerva aia de aur se va topi în maxim 2-3 luni. După aia o să ajungem la faliment, în ciuda teoriilor elucubrante ale domnului Orlando Magic. Încă nu e prea târziu, se poate evita, totul e ca idioții să accepte că există niște legi economice care nu pot fi încălcate, nu pot fi redefinite și schimbate prin ordonanță de urgență, la fel cum nici legea gravitației nu poate fi modificată după cum visează ei.

Mda, deci domnul Orlando Magic a revoluționat economia, dar la testul practic a cam eșuat, în practică teoriile sale nu prea se susțin. Comitetul Nobel e mai strict, lor le plac teoriile verificate. Deci n-o să îi acorde premiul Nobel pentru economie prea curând. Dar un Oscar ar merge, nu? Poate că în statul paralel în care trăiește domnul Orlando Magic și șefii lui din umbră, poate că într-un film de ficțiune teoriile astea ar merge, nu? Problema e că premiile Oscar tocmai s-au dat. Dacă mă întrebi pe mine, Orlando Magic e mult peste Rami Malek. Păi ce? I-au făcut ăia o proteză dentară și acum e mare actor? Orlando al nostru e mult mai bun. Ar fi meritat să câștige. Dar nu l-au lăsat sorosiștii și imperialiștii americani. Măh, dacă n-a fost să fie la Oscar, măcar o zmeură de aur să fi primit și el. Ți-ai găsit. Americanii ăștia sunt niște zgârciți. Nu vor să dea nimic. Zmeura de aur au dat-o unuia de-al lor – lui Donald Trump. Eh, cu Trump e mai greu să concurezi. Adică până și Orlando Magic pălește în fața prostiilor pe care le face și le spune Trump. Eu zic că Donald Trump a meritat Zmeura de aur. Fără discuție. De aceea propun ca domnului Eugen Orlando Magic Teodorovici să-i fie acordat în mod oficial premiul Tufa de Veneția. De aur, dacă repatriază rezerva strategică.

Adaugați un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.