The Big Short – un film pe care nu trebuie să-l rataţi

Aseară târziu m-am uitat şi eu la The Big Short.  Şi nu este marea scurtătură aşa cum l-am găsit tradus ci este vorba despre un pariu împotriva pieţei. Este un pariu pe prăbuşirea pieţei imobiliare exact în momentul în care toată lume vedea doar creştere.

The Big Short este un film nominalizat la premiile Oscar. Dar dincolo de această nominalizare, este un film pe care vi-l recomand tuturor pentru că nu este altceva decât o ecranizare a crizei financiare din 2007-2008. Filmul reuşeşte să surprindă excelent umflarea unei bule imobiliare şi evident spargerea ei din care, totuşi, au rezultat şi câştigători.

Câştigătorii sunt însă câţiva vizionari, excepţii într-o lumea cufundată ulterior într-o criză neagră ale cărei efecte încă le mai simţim. Acţiunea reuşeşte să surprindă extrem de bine o piaţă imobiliară americană aflată în delir. Şi chiar dacă vorbim de o creştere vecină cu nebunia fără nicio bază reală, pare că nimeni nu observă că arhitectura construcţiei este una extrem de fragilă, că economia Americii se îndrepta spre faliment şi că o imensă criză bătea la uşa întregii lumi.

M-am oprit asupra acestui film şi v-am făcut recomandarea să-l vedeţi din cel puţin două motive – pe de o parte să înţelegeţi ce ni s-a întâmplat în 2007-2008, de unde a venit „răul” fiindcă putem evita greşelile doar dacă le înţelegem, şi de cealaltă parte fiindcă el arată foarte bine care sunt riscurile atunci când o economie creşte în mod artificial.

Totodată o să vedeţi surprins mecanismul prin care banii se nasc din nimic. Iar în momentul în care banii apar uşor dispar le fel de repede. O să vedeţi în acest film mecanisme uriaşe de supraveghere adormite de mireasma banilor, agenţii de rating părtaşe la dezastrul financiar prin care am trecut acum 8 ani.

Vizionare plăcută