Şomajul este în scădere, prin urmare şi forţa de muncă pe cale de dispariţie. Aşa că mulţi români se gândesc că-şi pot impune, în aceste condiţii, propriile reguli. Nu-i chiar aşa. Exact aceşti oameni devin prada potenţială a unui tip aparte de necrofagi, născuţi de criza economică. Pseudo-afacerişti, vânzători de iluzii, neguţători de bunăstare miraculoasă.
Perioadele de declin economic nu sunt pentru toţi vremuri de sărăcire. Pentru unii, criza a înseamnat oportunităţi de dezvoltare. Pentru alţii, a însemnat o ocazie nesperată de speculare a deznădejdii altora. Despre aceştia vreau să vă vorbesc – despre cei care oferă locuri de muncă fantomatice, plătite cu salarii apetisante, pentru slujbe simple şi comode. Nu cer în schimb mare lucru – doar o mică taxă, doar o minimă investiţie – atât de mică, încât puţin protestează când înţeleg c-au fost păcăliţi.
Principiul este extrem de simplu. Vrei sa lipeşti plicuri? Trimiţi prin mandat la o căsuţă poştală 50 de lei. În schimbul banilor primeşti 2 coli de hârtie şi un lipici cu o valoare totala de 5 lei. Şi acum înmulţiţi câteva milioane de naivi cu 45 de lei şi obţineţi profitul net.
Prea puţini fac apel la lege – şi nimeni nu are atâta energie încât să meargă până la capăt pentru pedepsirea escrocilor. Dar pic cu pic se face mult – unele dintre aceste firme fantomă au venituri de zeci de mii de eruo anual, bani adevăraţi, bani câştigaţi uşor. Fără să facă nimic.
Sunt pline paginile de mică publicitate de anunţuri care oferă muncă la domiciliu pentru venituri substanţiale.
Prima regulă a verificării! dacă observaţi că firmele respective nu oferă, ca adresă mai mult de o căsuţă poştală sau o adresă de mail, staţi deoparte. Nici Ministerul Muncii, nici Poliţia Economică şi nici Protecţia Consumatorului nu vor putea face mare lucru împotriva lor.
Sună foarte tentant sa lucrezi acasă, comod, fără teroarea condicii la ore mici, fără neplăcerile provocate de un şef arţăgos. Să fii propriul tău patron şi să munceşti numai pentru tine – ah, ce vis!
Noul Cod al Muncii are chiar câteva puncte care reglementează munca la domiciliu. Cum însă regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, unii speculează portiţele legale pentru afaceri fantomă, în care victime sunt, de cele mai multe ori, ori şomeri care caută cu disperare o ieşire din propriile lor crize financiare, ori români foarte comozi. Firmele-fantomă care oferă de lucru la domiciliu îşi atrag clienţii cu oferte tentante – şi absolut aberante, însă doar pentru cei care au răbdare să verifice. De exemplu, potrivit ofertelor respective, stând acasă şi lipind pungi, confecţionând plicuri sau şiraguri de mărgele te poţi bucura de câştiguri de peste 50 de milioane de lei vechi lunar. Este o mega-escrocherie, care s-a extins în toată ţara.
Munca la domiciliu este atractivă, dacă este oferită de un angajator corect. Totuşi, mulţi dintre cei care sunt în căutarea unui loc de muncă află însă, abia după ce au aplicat pentru o astfel de ofertă, că munca la domiciliu, în România, are mai mult dezavantaje decât avantaje.
Spre deosebire de alte ţări, unde munca la domiciliu reprezintă o structură foarte bine pusă la punct, ofertele de acest gen oferite de aşa-zişii angajatori locali s-au românizat şi sunt doar o cale de a mai stoarce nişte bani de la oameni care şi-aşa abia trăiesc de pe o zi pe alta. Succesul profitorilor este determinat şi de naivitatea celor care se încred în reţetele-minune de câştiguri mari fără prea mult efort. Falşii angajatori ajung să câştige lunar mii de euro de pe urma celor care speră la o sursă de venituri substanţiale muncind acasă. Cum legea românească în această privinţă e compactă ca un şvaiţer, rămâne doar ca potenţialii clienţi ai acestor firme să înţeleagă că sunt, de fapt, foarte probabile victime ale unor escroci. În fond, la pomul lăudat nu te duci cu sacul – mai ales când cel care te-ndrumă într-acolo este şi cel care vinde saci de umplut cu bogăţie.