Dacă Einstein ar fi trăit în București și ar fi fost nevoit să meargă zilnic cu mașina, alta ar fi fost istoria omenirii. Pentru că în București teoria relativității nu seamănă cu ce a spus Einstein. Așa e cu teoreticienii ăștia… habar nu au despre cum stau lucrurile în realitate.
Știi care e de fapt definiția eternității? Timpul necesar pentru a parcurge distanța dintre două semafoare.
Știi care e de fapt definiția nanosecundei? Timpul scurs din momentul în care culoarea semaforului s-a schimbat în verde și primul claxon pe care îl primești de la mașinile din spate.
Și aici apar două fenomene interesante, care dovedesc în mod clar că Einstein n-a avut dreptate:
- Cu cât o mașină este mai în spate la semafor cu atât șoferul reacționează mai prompt și claxonează mai repede. În teoria clasică se spune că lumina are viteza ei, deci șoferul aflat mai aproape de semafor ar trebui să vadă mai repede când se schimbă culoarea decât cel aflat departe în coadă. Dar în București este exact pe dos.
- Nanosecunda tinde să se micșoreze. Nanosecunda din ziua de astăzi este mult mai mică decât nanosecunda de acum câțiva ani. Deja nanosecunda bucureșteană este negativă (cine zicea că timpul nu poate avea decât valori pozitive?) – întâi apare claxonul și pe urmă se schimbă culoarea semaforului. Adică se inversează fenomenul cauză-efect.
- Promisiunile primarilor se evaporează, la fel ca și bugetele. Probabil din cauza căldurii. La sfârșitul unui mandat constatăm că tot ce s-a promis la început nu s-a întâmplat, iar banii au dispărut în mod inexplicabil.
- Semafoarele se sincronizează între ele astfel încât să prinzi cât mai mult roșu. Când pleci de la un semafor, pe următorul îl vei prinde pe roșu indiferent cu ce viteză mergi.
- Cu cât într-o intersecție sunt mai mulți polițiști care încearcă să fluidizeze traficul, cu atât mai mari devin blocajele de trafic
- În jurul Bucureștiului nu se pot construi inele. Există o forță invizibilă care se opune. Și s-a încercat, nu poate zice nimeni că nu s-a încercat. Câte proiecte n-au fost până acum, ba de inele de vegetație, ca să mai scăpăm un pic de poluare, ba de inele de autostrăzi / centuri ocolitoare, ca să mai preia din traficul din interiorul orașului… Toate proiectele au rămas pe hârtie, banii s-au dus, dar de construit nu s-a putut construi nimic. Probabil de aia se și numește București. Dacă ar fi avut inele s-ar fi numit Saturn.
- Oriunde mai e un mic spațiu verde în interiorul orașului apare ca prin minune un moștenitor, o aprobare de la primărie și într-un final un bloc. Cu cât mai înalt cu atât mai bine, chiar dacă se potrivește ca nuca-n perete cu restul zonei. Și bineînțeles, fără să se asigure locuri de parcare pentru că și așa sunt prea multe.
- În punctele cele mai fierbinți, cele mai aglomerate ale orașului apar și cele mai multe șantiere. Cu cât o zonă este mai aglomerată cu atât șantierul durează mai mult. Și pentru că în București sunt zone foarte aglomerate atunci și șantierele durează la nesfârșit.
- Cetățenii evită parcările cu plată preferând să blocheze toate străzile cu mașini parcate alandala. Se pare că șoferii din București nu au bani pentru parcare, dar au bani să stea ”parcați” cu orele în trafic, cu motorul pornit.
- Primăria știe că șoferii nu vor să plătească pentru parcare așa că nici nu se mai obosește să facă parcări cu plată. Preferă să facă doar proiecte virtuale, pe care le plătește, bineînțeles, cu bani cât se poate de reali.
- De câte ori plouă, numărul mașinilor din trafic se dublează. Se pare că șoferii ocazionali nu vor să se ude când pleacă de acasă, preferă să se ude la destinație – din locul în care găsesc loc de parcare până în locul unde doreau să ajungă – uneori merg pe jos mai mult de la locul de parcare până la destinație decât de acasă până la stația de metrou / autobuz și pe urmă până la destinație. Deh, totul e relativ, depinde doar cum privești lucrurile.
- În București toate intersecțiile trebuie blocate cu orice preț. Chiar dacă intersecția e deja aglomerată, întotdeauna mai e loc să se înghesuie câteva mașini. Doar spațiul din interiorul intersecțiilor este infinit, nu?
Norocul bucureștenilor e că au un primar destoinic și gospodar. Și om de cuvânt. A zis că face autostrăzi suspendate? Da. Păi uite, s-a apucat de treabă. A zis întâi să se suspende pe el. Și în paralel și-a propus să lucreze și la teleportare, ca să rezolve toate problemele de trafic. Și aici i-a ieșit câte ceva. A reușit să teleporteze niște bani din bugetul primăriei. Deocamdată nu se știe exact câți bani s-au teleportat și unde, așa că trebuia să mai experimenteze, măcar încă un mandat. Dar ca întotdeauna, unde există succes apare și invidia. Aici au apărut invidioșii ăștia de la DNA. Cică de fapt banii erau duși cu sacoșa la vila primarului din Ciolpani. Așa că l-au invitat pe domnul primar să repete experimentele, dar într-un mediu de laborator izolat și controlat – în arestul poliției. Domnul primar s-a sacrificat din nou pe altarul științei și a mai reușit o descoperire epocală. A demonstrat că se poate să te îmbolnăvești grav și te poți vindeca miraculos în aceeași zi. Totuși, cu teleportarea nu i-a reușit așa că cei de la DNA l-au invitat din nou să se întoarcă în laborator.