Îți mai aduci aminte de Bancorex? Da, exact, o afacere foarte dubioasă și foarte costisitoare pentru statul român peste care începuse să se aștearnă praful.
Poate că nimeni n-ar mai fi stat să dezgroape trecutul dacă n-ar fi fost procesul intentat de către fostul director Bancorex – Răzvan Temeșan – prin care cerea să fie despăgubit de către BCR pe motiv că el se consideră în continuare director.
Ei, dacă tot vrea domnul Temeșan să vorbim despre trecut, atunci să vorbim.
Înainte de revoluție sistemul bancar din România era mult diferit față de ce știm astăzi. Exista CEC – casa de economii si consemnațiuni, BNR – care derula și operațiuni comerciale și BRCE – prin care se derulau operațiunile de comert exterior. Și cam atât.
După revoluție CEC a rămas CEC (practic era doar casă de economii, dar fără componentă de creditare), BRCE s-a transformat în Bancorex, iar BNR a renuntat la activitatile comerciale și și-a luat în serios rolul de bancă centrală. S-au înființat 3 noi bănci:
– BCR – care a preluat activitatea comercială a BNR
– Banca de investiții – viitoarea BRD
– BAIA – banca pentru agricultură și industria alimentară – ulterior devenită Raiffeisen Bank după privatizare.
A mai existat o bancă, prima bancă privată de după revoluție – Banca pentru Mica Industrie și Liberă Inițiativă – Mindbank – ulterior ATE Bank – ulterior Banca Română de Credite și Investiții, dar Mindbank a fost de la început o bancă de nișă și nici nu a reușit să devină un mare jucător.
În schimb Bancorex a fost un mare jucător. Se poziționase ca fiind cea mai modernă bancă din România. Mai ții minte? Banca pentru mileniul 3 – ăsta era sloganul lor. Aveau și dreptate. Marele avantaj al Bancorex au fost angajații. Față de ceilalți de la băncile nou înființate, angajații Bancorex aveau deja experiență în banking și știau cu ce se mănâncă meseria asta. Au trântit și un bloc de sticlă pe Calea Victoriei, chiar în coasta Palatului CEC ca un statement puternic – suntem, mari, suntem puternici și privim cu încredere în viitor.
Cum au reușit să ajungă din mari și puternici în faliment? Oficial nu cred că s-a dat un răspuns nici până în ziua de astăzi. Dacă vedem ce se întâmplă azi cu anchetele DNA, cum a fost căpușat statul, cum s-au încheiat contracte păguboase, parcă, parcă ne putem contura o bănuială și despre cum a eșuat Bancorex. S-a aplicat aceași rețetă care a condus la devalizare. Diferența e că pe cei implicați în afacerile Bancorex nu i-a mai întrebat nimeni de sănătate.
Și acum ajungem la domnul Răzvan Temeșan. Răzvan Temeșan a fost conducătorul Bancorex și el a fost cel care a condus atât de bine banca încât a dus-o la faliment. În istorie a rămas drept ”groparul Bancorex”.
Dacă domnul Temeșan a condus banca cu rea credință (a furat) sau doar a fost un manager prost e greu de spus. Anchete penale au fost mai multe, a și fost arestat timp de o lună, dar lumină nu s-a făcut niciodată în cazul Bancorex. Ca atare, trebuie să îi acordăm prezumția de nevinovăție și să credem doar că a fost un manager foarte prost. Și spun asta pentru că dispariția Bancorex a lăsat o gaură de aproape 1 miliard de euro în bugetul României, în condițiile în care PIBul României de la acea dată era de vreo 40 miliarde… deci asta a însemnat 2,5% din PIB. Nu te poți numi altfel decât un manager foarte prost dacă reușești o asemenea contraperformanță.
Cu managementul nu s-a prea descurcat domnul Temeșan, dar la capitolul tupeu stă foarte bine. Ca atare s-a gândti să ceară BCRului despăgubiri pe motiv că el se consideră încă salariat și director general. Și culmea culmilor, Tribunalul București i-a dat și dreptate în primă instanță.
Eu nu comentez hotărârile judecătorești, chiar dacă la prima vedere par aberante. Judecătorii iau decizii in conformitate cu legea și cu probele aduse. Probabil așa se explică multe din deciziile care par ciudate – ori legea e proastă (că nu e bună n-am nicio îndoială) ori n-au fost aduse probele care trebuie.
Dar situația pot s-o comentez. Deci domnul Temeșan cerea 70.000 euro pe lună pentru că n-a mai fost director după ce Bancorex a fost preluat de către BCR. Plus despăgubiri morale.
Păi bine domnule, hai să zicem, nu l-au dat afară în mod legal (deși nah, incompetența și slaba performanță sunt motive cât se poate de legale ca să dai pe cineva afară), dar în atâția ani nu și-a găsit un alt loc de muncă? S-a născut cumva director la Bancorex și așa trebuie să rămână pentru tot restul vieții?
Despăgubiri morale? De ce? Pentru că a dus banca în faliment? Oare n-ar trebui noi, cetățenii care am plătit din buzunarele noastre să-i cerem lui despăgubiri morale?
Și oare cum a ajuns la concluzia că trebuie să primească echivalentul a 70.000 euro pe lună? Atât a avut el salariu la Bancorex? Păi cu banii ăștia s-ar putea plăti salariile unei fabrici întregi, de la director la portar. Dacă ar fi avut performanțe economice, ok, din partea mea aș fi spus că merită și 1 milion de euro pe lună, dar cu condiția să facă profit de cel puțin 20 de ori pe atât nu să ducă banca în faliment.
Parțial s-a rezolvat. Acum s-a dat o hotărâre care este definitivă și care respinge toate pretențiile domnului Temeșan. Dar întrebările rămân. Dacă tot s-a adus din nou în lumină cazul Bancorex de ce să nu se facă lumină până la capăt? Poate cei implicați nu mai pot fi trași la răspundere din punct de vedere juridic pentru că faptele s-or fi prescris. Dar din punct de vedere moral cum rămâne? Pentru că la momentul respectiv au fost implicate și numele multor politicieni. Numele unor oameni care au avut legătură cu devalizarea Bancorex le regăsim astăzi și în alte dosare de corupție. Dacă s-ar fi făcut lumină în cazul Bancorex încă de acum 10 ani poate că acei oameni n-ar mai fi avut ocazia să fure pentru că ar fi ajuns la închisoare.
Tu ce părere ai? Pentru că Bancorex n-a fost un caz singular. S-a distrus mult în țara asta. Oare n-avem dreptul să știm ce s-a întâmplat?