Despre fotbal o să vorbesc cu toate că praf suntem noi la multe capitole – infrastructură, sănătate, educație etc.
Cred că știe toată lumea deja – Adio calificare la Campionatul Mondial. Aseară România a pierdut orice șansă – matematic nu ne mai putem califica.
Bineînțeles, toată lumea îl arată cu degetul pe antrenor, pe Cristoph Daum.
Mie nu mi-a plăcut niciodată Daum. Mi-a fost antipatic ca om. Dar nu l-am criticat doar pentru că nu-mi place mutra lui. Chiar am avut ceva așteptări de la el, pentru că omul are totuși un CV bunicel. Nu e un antrenor first class, ca Jose Mourinho, dar a avut totuși niște realizări în cariera de antrenor – campion în Germania, campion în Turcia. Sunt foarte dezamăgit de rezultate – nici puncte n-am făcut, nici nu mi s-a părut vreo schimbare în jocul echipei naționale. Practic am ratat o calificare și am mai pierdut 2 ani pentru că suntem în exact același punct unde am fost și înaintea de venirea lui Daum.
Daum trebuie să plece. A fost o catastrofă. Practic a luat banii degeaba pentru că nu lasă nimic în urma lui. Doar 6 puncte (din 2 meciuri cu Armenia, cu un om în plus și cu penaltyuri pentru noi) putea să facă oricine. Cred că și o maimuță dacă era pusă antrenor obținea același număr de puncte.
Dar după ce pleacă Daum noi rămânem cu mizeria noastră. Dacă aruncăm toată vina în spinarea lui Daum și nu vedem și adevăratele cauze ale dezastrului vom obține și în viitor fix aceleași rezultate – adică nu pupăm nicio calificare.
Daum a dat vina pe presă. Pentru că a fost criticat încă de la început, pentru că a fost contestat încă înainte de a apuca să demonstreze ceva. Oare are dreptate? Rolul presei este să critice. Nu critica e problema. Dar după părerea mea presa are o mare vină. De ce?
În primul rând pentru că ori de câte ori deschid televizorul eu dau peste Gigi Becali. Becali este primul sportiv al țării, este campion olimpic, campion mondial la fotbal, este antrenor, este manager, este în tot și toate mai ceva ca Dumnezeu. Păi cum să se dezvolte sportul dacă nu mai are nimeni loc de acest pușcăriaș? Numărăm câte articole au fost dedicate campionilor noștri olimpici (din fericire am avut destul de mulți, din nefericire avem din ce în ce mai puțini) și câte articole sunt despre și cu Gigi Becali? Ani de zile n-a existat nicio diferență între can-can și jurnalismul sportiv. Ba aș spune că publicațiile de sport au devenit mai jalnice și mai josnice decât revistele de can-can. Mai bine m-aș fi uitat la chiloții cine știe cărei pupeze siliconate decât să aud înjurăturile dintre Borcea, Becali, Dragomir și alți mitocani care acaparaseră fotbalul. În ultimul timp e mai bine. DNA a mai făcut un pic de curățenie, iar Digi a ridicat un pic ștacheta. Digi chiar încearcă să promoveze sportul, chiar încearcă să vorbească serios despre sport, având invitați oameni care se pricep la sport. Dar nici Digi nu se poate abține când e vorba despre pușcăriașul Gigi. Nu pot să înțeleg. Am repetat cuvântul ”pușcăriaș” nu pentru că sunt intolerant, dar pentru că nu mi se pare totuși normal ca un pușcăriaș să fie reper moral în România și să apară toată ziua la televizor.
În al doilea rând, pe jurnaliștii de sport români îi apucă din când în când câte o fixație și insistă la nesfârșit pe teme false, în loc să dezvăluie adevăratele probleme. De exemplu – mare catastrofă dacă n-a fost convocat Alibeg la națională. Dacă era Alibeg rupeam norii. Ei nu zău? Alibeg e un jucător bunicel spre mediocru. Nu este Hagi, nu este un jucător atât de bun încât să tragă o întreagă echipă după el. Ok, îi mai iese câte o execuție din când în când, dar doar din când în când. Lui Hagi îi ieșeau întotdeauna. Și Alibeg nu vine și în apărare, Alibeg este irascibil, Alibeg este ieșit din formă ( a reușit un singur gol în nu știu câte meciuri și golul acela a fost din penalti).
Daum a dat vina și pe jucători. Cică nu prea au valoare. Are dreptate? În mare măsură da. Dacă ar fi după mine doar Chipciu și Tătărușanu ar primi notă de trecere. Restul jucătorilor care au jucat aseară sunt niște nulități. Să ne înțelegem, România a jucat cu Muntenegru n-a jucat cu Argentina. Cu ani în urmă am jucat cu Argentina și i-am și bătut. Dar erau alți jucători în teren. Jucători de valoare. Și pe lângă valoare mai aveau ceva care jucătorii de azi nu au – mentalitate de învingători. Nu mă feresc de cuvinte. Jucătorii actuali ai naționalei, cu excepțiile spuse mai sus, mi se par niște melteni. N-au pic de ambiție, pic de mândrie, pic de simț patriotic. Sunt plini de ei fără motiv, sunt mulțumiți că au reușit să-și cumpere și ei niște mașini străine și altceva nici nu-i mai interesează. De câte ori sunt întrebați nu vorbesc decât despre bani și despre ce e mai bine pentru ei și pentru familiile lor. Despre suporterii care vin să susțină din tot sufletul echipa națională nu pomenesc nimic. Despre gloria României nimic. Doar bani. Asta e diferența majoră. Jucători ca Hagi sau Lăcătuș au jucat fotbal de dragul fotbalului, au dat tot ce au putut la echipa națională de dragul României. Și pentru că n-au fentat fotbalul au câștigat și bani. Dar ei în primul rând au muncit și au jucat n-a fost cu gândul doar la bani.
S-a spus că Daum până la urmă n-are nicio vină. De vină sunt cei care l-au adus – adică cei din conducerea FRF. E adevărat? Parțial da. Nu se poate spune că Daum nu are nicio vină. Doar el e (încă antrenorul principal). Dar și cei din FRF ar trebui să-și asume o mare parte din vină. Aveau soluții mai bune decât Daum. De exemplu Boloni, Dan Petrescu sau Olăroiu – oameni cu mare experiență în fotbal și care sunt la curent cu ultimele noutăți (spre deosebire de Daum care nu mai antrenase pe nimeni de nu știu câți ani). Ultima ratare a fost Mircea Lucescu. Mereu este pomenit numele lui când are contract, dar când nu are și avem ocazia să-l aducem mereu o ratăm. Acum putea fi adus Mircea Lucescu. Dacă n-a fost adus înseamnă că cei din FRF nu au vrut nu că n-au putut. Ideea alegerii unui antrenor străin n-ar fi așa de rea în principiu. Repet, existau și variante foarte bune de antrenori români, antrenori care au experiență, au mentalitate au de toate. Dar hai să zicem. Poate trebuia făcut și un experiment cu un antrenor străin. Dar e clar că alegerea n-a fost deloc potrivită. Daum a părut din prima până în ultima zi ca picat din cer. Eu cred că nici azi nu știe ce se întâmplă. A zis că învață românește, dar n-a învățat. Trebuie să se bazeze pe secunzi. Și echipa de secunzi pe mine nu m-a dat pe spate. Iar în echipa de conducere a FRF… Burleanu care nu are nicio treabă cu fotbalul și Vochin care nici el nu e departe. Măcar de ar fi fost buni manageri. Dar nici manageri nu sunt. Unul e politruc și celălalt jurnalist cu pretenții de analist. Slăbuț.
Cu publicul cum rămâne? Pe public nu poți să dai vina niciodată. E adevărat, parcă nici publicul nu mai e cel de altădată. Înainte naționala era împinsă de la spate de către un public pasionat. Jucătorii găseau energie în vuietul tribunelor, găseau motivație în aplauzele și ovațiile suporterilor. Acum… liniște, eventual huiduieli și înjurături. Dar nu e vina publicului. Cei pasionați poate nu mai vin pentru că sunt dezamăgiți. Pasiunea lor nu le este răsplătită. Cei care încă mai vin vor să vadă un spectacol, dar spectacolul e de proastă calitate și se termină invariabil prost pentru noi.
Și ce facem?
Păi ce să facem, ne uităm la televizor. Acum avem televizoare cu ecran lat, tehnologie 4k, sunet surround. Lasă că se vede bine Campionatul Mondial și de la televizor, nu-i așa? Hai să-l punem pe Gigi Becali antrenor. Păi nu? Tot le știe el pe toate, tot apare el toată ziua la televizor. Hai să-l umflăm în continuare pe Alibeg, să spunem că e mare jucător deși nu e. Și el și Budescu și încă câțiva eroi prin neprezentare (sau mai bine zis neconvocare). Hai să cultivăm în continuare mentalitatea de meltean. Hai să-l înjurăm pe Hagi că a îndrăznit să facă pe banii lui o echipă de fotbal după model occidental. Hai să aducem și mai mulți politicieni în fotbal, hai să mai schimbăm de vreo 10 ori gazonul de pe Arena Națională. Hai că se poate și mai rău. De ce să ne oprim?