Banca Naţională a dat un semnal cel puţin ciudat. Şeful Direcţiei de Stabilitate Financiară ne anunţă că BNR-ul ar putea să pună frână creditelor pentru populaţie. Şi spun ciudat fiidcă mi se pare că trecem mult prea repede dintr-o extremă în alta. Până în urmă cu câteva luni ne puneam poalele în cap şi ne văicăream pe toate drumurile că românii nu mai vor credite.
Chiar guvernatorul Isărescu ne explica de fiecare dată cum există acea diferenţă de timp între anunţarea unei decizii şi momentul în care-şi produce efectele în piaţă. Era vorba despre scăderea dobânzii de politică monetară care până la urmă este un semnal dat de BNR în privinţa celorlalte dobânzi, care se stabilesc însă ca urmare a regulilor economiei de piaţă prin cerere şi ofertă.
După toată această zbatere, reducere a dobânzilor, reducere a RMO urilor, restructurări bancare totul pentru eficientizare şi relansarea creditării apare reprezentantul Băncii Centrale care spune, să avem grijă în caz contrar ei vor pune căpăstru creditului.
„În ceea ce privește Banca Națională, noi analizăm măsura în care este nevoie, este util, este oportun să intervenim în acest proces cu noi instrumente macroprudențiale, în vederea evitării repetării unui boom, a unei fericiri maxime, cum a fost până în 2008, dar care probabil nu se va repeta, pentru că atunci, încă în etapa post-comunistă, nu cunoscusem ce înseamnă recesiune” Eugen Rădulescu – Şeful Direcţiei de Stabilitate Financiară din BNR
Cum se poate face asta. Păi sunt o mulţime de instrumente de reglaj a acestei pieţe – de la măsuri de politic monetară până la unele administrative care să îngreuneze împrumutarea.
Să le luăm pe rând – politica monetară, dobânda şi rezervele minime obligatorii. Prima este corelată cu inflaţia, încă mică în România, deci este puţin probabil să vedem o creştere a acestei dobânzi atât timp cât tot BNR-ul ne-a anunţat că suntem într-o perioadă deflaţionistă (chiar dacă guvernatorului nu-i place acest cuvânt). Nici cu RMO-urile nu stăm prea bine. BNR a redus în ultima perioadă aceste cerinţe tocmai pentru că în românia cotele sunt destul de ridicate. În plus ambele măsuri afectează şi creditarea pentru companii, pe care banca centrală, prin toate mesajele sale încearcă să o încurajezeze.
Prin urmare singura măsură pe care eu o văd în acest moment ar putzea să fie una de restricţionare directă a creditului pentru populaţuie, în special al celui mai solicitat, cel ipotecar – pentru achiziţionarea de locuinţe.
Asta ar putea să se traducă prin solicitarea unui avans mai mare din partea cumpărătorului care ia un credit pentru a-şi cumpăra o locuinţă. O altă măsură posibilă ar putea fi scăderea plafonului maxim de îndatorare. Cele mai multe bănci acceptă ca un client să aibă o expunere pe împrumuturi de 65-70% din venitul net. În urmă cu zece ani, plafonul maxim acceptat de BNR era de 30%.
Dar hai să vedem cum stăm. E drept că în ultimul an avem o creştere acreditării susţinută de măsurile enumerate deja. Soldul creditului pentru populaţie a urcat cu 26,5%. 30% este procentul care, conform lui Eugen Rădulescu, aprinde beculeţul roşu la BNR, pentru că există temea de supraîndatorare. BNR ului i-ar plăcea o creştere de vreo 20%, ce este peste deja începe să ridice semne de întrebare.
sa ridice avansul la Prima casa la 10% si au rezolvat cazul. e suficient!
Guvernatorul Isărescu a luat in discutie chiar renuntarea la acest program. Ramane de vazut decizia finala
Ar face bine Fondul National de Garantare daca s-ar concentra mai mult pe credite pentru IMMuri decat pe "prima masina" si "prima locuinta".
Cred ca Isarescu nu s-ar impotrivi daca ar creste creditarea ca investitie in loc sa creasca creditarea ca si consum (chiar daca e vorba de cumpararea unei case, tot consum se cheama pentru ca acea casa nu produce nimic in plus)