A venit iarna și în curtea mea… care s-a umplut cu zăpadă. A fost greu cu deszăpezirea. De fapt, ca să fiu sincer cu voi, chiar de astă vară simțeam că am nevoie așa de mână de lucru tânără, vânjoasă. Unde mai pui că unde întorc capul văd câte ceva de făcut … problema este că nu prea mai are cine să le facă.
Așa că am dat sfoară în țară că sunt dispus să primesc câțiva oameni … mai puțin norocoși ca mine. Să le spunem suflete care nu au un acoperiș deasupra capului, oameni care nu au ce mânca. Până la urmă, m-am gândit eu, câștig suficient de bine să mai hrănesc câteva guri, și ceva forță de muncă în curte ar putea aduce o mulțime de avantaje.
Imediat după anunț o grămadă de oameni s-au îmbulzit la poarta mea. Mai mulți chiar decât m-am așteptat. Așa că am început să vorbesc și cu vecinii mei să le spun că există forță de muncă relativ ieftină de care ar putea să profite și ei. Într-o primă fază cei mai mulți m-au privit destul de sceptic. Spuneau că se descurcă cu ce au. Și la cât e curtea lor de mare chiar nu au nevoie de ajutoare suplimentare.
Problema este că anunțul meu a făcut atâta vâlvă că fluxul de oameni dornici să vină în curtea mea era din ce în ce mai mare. Am primit o bună parte dintre ei, dar nu avem cum să-i hrănesc pe toți. Plus că înainte să producă ei cheltuie foarte mulți bani. Cu oamenii rămași la ușa am avut o problemă destul de mare.
Am încercat să-i bag pe gât vecinilor, dar cei mai mulți s-au opus vehement. E unul pe stradă, Ianoș , nici nu a vrut să audă, și-a ferecat porțile și de astă vară nici nu prea ne mai vorbim. Mă rog am depășit momentul.
Partea proastă este că o parte dintre cei care au apucat să intre la mine în curte, au intrat în conflict cu familia mea, ceea ce m-a deranjat foarte tare. Însă am avut puterea să trec și peste asta.
Numai că am evaluat greșit numărul lor și acum mă cam simt cumva depășit de situație. Costurile cu gestionarea lor sunt uriaşe. Așa că am să merg pe strada mea, am să bat din poartă-n poartă și am să încerc să obțin niște bani de la fiecare familie din comunitatea noastră, ca să pot manageria problema oamenilor venitți la mine-n poartă.
Probabil că v-ați dat seama că este vorba despre un pamflet. Este vorba despre povestea refugiaților la scară mai mică. Cam așa au stat lucrurile cu Germania, și-a asumat găzduirea unor oameni și acum nu știe pe unde să mai scoată cămașa. Partea cea mai proastă este că aceiași Germanie vrea să ma pună pe mine, Stelian Muscalu, și pe tine, ascultătorule, ca la fiecare litru de carburant cumpărat să plătim o taxa pentru gestionarea problemei refugiaților.
Ministrul de Finanțe al Germaniei, Wolfgang Schauble, a propus introducerea unei taxe suplimentare pe benzină și motorină la nivelul întregii Uniuni Europene pentru satisfacerea nevoilor financiare generate de criza europeană a refugiaților din Orientul Mijlociu.