Sistemul sanitar din România este grav bolnav. Nu tot. Doar cel de stat. Pentru că în privat pulsul bate ca la carte. Ceea ce arată că din sănătate se pot face şi bani, nu doar pierderi. Culmea este că salariile în privat sunt chiar mai mari ca la stat şi deci cheltuielile sunt mult mai mari, asta ca să nu mai punem la socoteală felul în care arată spitalele private comparativ cu cele de la stat. Probabil multă lume va spune: păi domne, e normal, că sistemul privat medical percepe taxe pacienţilor.
Acestei afirmaţii am să-i răspund atât de simplu. Nepoliticos chiar… cu o altă întrebare. Aveţi idee cam câţi bani intră în sistemul sanitar de stat? Cel mai probabil nu. Am să vă spun eu – peste 27 de miliarde de lei. Prin urmare bani sunt şi la stat, chiar mulţi – problema este cu gestionarea lor. Pentru că la stat se fac operaţii estetice care sunt decontate de noi toţi ca fiind operaţi urgente pentru cine ştie ce organe interne. Pentru că la stat se cumpără apă pe post de dezinfectant şi totul pe bani grei. Pentru că la stat interesele sistemului sunt mai presus de interesele pacientului. Şi atunci profitul în sistemul de stat este doar în rândul păpuşarilor care ţin în mâini pârghiile întregului sistem. Din ecuaţia asta pierd medicii, care şi-au dat seama de lucrul acesta şi au plecat din ţară, şi pierd pacienţii care din păcate nu prea au unde pleca. Evident cu excepţia şmecherilor care îşi permit să se trateze prin spitalele din străinătate, acolo unde probabilitatea să fie vindecaţi de medici români este tot mai mare.
Clinicile private au ajuns să acopere 75% din totalitatea unităţilor medicale din România, cu o creştere medie anuală de 300%, în ultimii 15 ani conform datelor PALMED. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, dezvoltarea sistemului medical privat s-a extins de 60 de ori, din anul 1997, în ceea ce priveşte unităţile medicale şi personalul angajat. Aşa se face că, până în anul 2014, numărul paturilor din unităţile medicale private a crescut de la 63 la aproape 5800. În acelaşi timp, paturile din sistemul public s-au împuţinat, de la 166.411 la 125.192, ceea ce înseamnă o scădere de 24,76%. Cele mai mari scăderi sunt înregistrate în judeţele Arad şi Tulcea, unde numărul de paturi s-a înjumătăţit. Cele mai multe paturi în sistemul privat sunt în Bucureşti (1312), Iaşi (709), Braşov (466) şi Arad (345), iar la polul opus, există 14 judeţe fără o astfel de facilitate. Şi ajungem la capitolul bani. Investiţiile din mediul privat se fac după analize extrem de riguroase pentru ca rezultatul să fie cel dorit şi estimat. Dacă în 1997, existau doar 2 spitale private, acum numărul lor a ajuns la 161. În acelaşi interval, sistemul de stat a închis 50 de unităţi, ajungând la 366, ceea ce înseamnă o scădere de 12%. În judeţele Arad, Bihor, Botoşani şi Hunedoara, activitatea a încetat în câte 4 spitale.
O situaţie similară se întâlneşte şi în cazul personalului medical, fie că vorbim despre medici, fie că facem referire la personalul medical mediu şi auxiliar. Numărul medicilor care lucrează în mediul privat a crescut de la 2,23% (1997) la 25,98% (2014), ca pondere din totalul medicilor care lucrează în România, inclusiv medici de familie şi stomatologi.
În România există, în prezent, 56.295 de unităţi sanitare, de la spitale, cabinete şi clinici de specialitate, farmacii şi laboratoare de analize. Dintre ele, 75% sunt private, diferenţa semnificativă fiind dată de policlinici, centre şi cabinete medicale de specialitate şi cabinete stomatologice, în aceste situaţii fiind vorba despre 90% pondere privată. Anual, în sistemul privat de sănătate ajung peste 5 milioane de pacienţi.