Semnătura mică amână ședința mare

Vorbeam zilele  trecute despre lupta cu balaurul evaziunii şi despre stângăcia arcaşilor ANAF. Păi nu cred că ar trebui să ne mai mire dezinteresul unor oameni prea prost plătiţi şi de cele mai multe ori conduşi de şefi numiţi doar pe criterii politice. Fiindcă am ajuns la vârful piramidei, de aici de sus putem avea o panoramă clară a societăţii în care trăim.

Ghiciţi ce s-a întâmplat – documentul nu a avut toate avizele. Ieri premierul ne anunţa că astăzi se va face o şedinţă de guvern specială în care să se aprobe şi să se trimită spre dezbatere în parlament codul fiscal şi codul de procedură venit la pachet cu primul. 

Ghiciţi ce s-a întâmplat – documentul nu a avut toate avizele. Azi guvernul ne anunţă, din nou, că se va organiza şi luni o şedinţă specială dedicată codului fiscal. Păi ce pretenţie să avem noi la amărâtul ăla de inspector fiscal când ţara asta nu se urneşte din cauza unor avize pe care trebuie să le dea un grup de funcţionari şi funcţionăraşi cu locuri calde prin ministere. Pai dacă pentru o semnătură pentru un document care trebuie să intre în şedinţa de guvern nu se mobilizează aceşti politruci care au împânzit societatea românească, ce pretenţie să avem noi muritorii de rând să ne fie soluţionate cererile pe care le trimitem spre bitrourile lor. 

Cred că este inacceptabil ce se întâmplă şi cred că acei indivizi care erau obligaţi să semneze acele documente şi care nu au făcut-o ar trebui alungaţi cu pietre de prin ministere, comisii şi comitete.  Într-o companie privată așa ceva este pur și simplu inacceptabil. Atunci de ce să tot acceptăm atâta incompetență (sau nepăsare) din partea funcționarilor publici?