Aş vrea să vorbim foarte pe scurt, despre o ştire pe care eu am anununţat-o de vreo două zile inclusiv la Business Club FM, dar care ulterior a stârnit patimi aprinse. Este vorba despre anunţul făcut de ministrul de finanţe Anca Dragu, de îngheţare a creşterii salariului minim pe economie.
Sunt ferm convins că cei care s-au aruncat cu tot felul de declaraţii belicoase nu prea au idee despre ce înseamnă aceste creşteri.Nu-mi propun să iau apărarea ministrului ci am să încerc să explic ce presupune o astfel de decizie.
Am să vă vorbesc un pic despre evoluţia salariului mediu, fiindcă el este mai elocvent pentru bunăstarea naţiei, decât salariu minim. Însă şi acest indicator este puternic influenţat de nivelul salariului minim pe economie.
INS-ul ne spune că salariu mediu a urcat în octombrie la 1871 de lei şi vorbim aici de venitul net. Avem aşadar o creştere de aproape 10% an/an. Este o creştere uriaşă dacă este să ne uităm la cum a evoluat economia. Iar aceste creşteri, cumva nenaturale, nu fac altceva decât să ne aducă aminte de nişte vremuri care nici nu s-au sfîrşit bine.
Evident că majorarea a fost susţinută în primul rând de creşterile din sectorul bugetar. De fapt şi creşterea aceasta din octombrie vine tot din zona bugetară, după majorarea salariilor din sănătate cu 25%.
Dar un lucru este şi mai interesant, defalcat pe angajator, am avut creştere de peste 15% în secotrul public şi 8,4% în mediul privat. E mult chiar şi pentru privat. Cred că acesta este momentul oportun în care trebuie să ne amintim de vorbele unor oficiali ai BNR care spuneau că majorările salarile, chiar şi cele din privat, nu au venit pe creşteri de productivitate. Adică banii ăia în plus nu au venit justificat, în schimbul unei calităţi sau cantităţi mai mari ale muncii. Nu! Au apărut ca urmare a unor decizii administrative sau în urma unui deficti de forţă de muncă.
Prin urmare ca să scurtez această polologhie lucrurile stau cam aşa – creşterea salariului minim înseamnă cel puţin două lucruri… dincolo de cei câţiva leuţi câştigaţi de angajat. Înseamnă pe deoparte o povară fiscală mai mare pentru angajator, care trebuie să plătească impozite mai mari la stat. Şi de cealaltă parte înseamnă o reducere de productivitate. Şi pentru că acest cuvând poate suna aşa a păsărească am să-l explic.
Să presupunuem că lucraţi la fabrica de cuie cu cap pătrat. Fiecare cui pe care-l faceţi iese pe piaţă la un preţ de 10 lei. Este un exemplu ipotetic. Creşterea salariului fără o creştere a cantităţii sau calităţii cuiului făcut de voi o să ducă la scumpirea lui. În loc de 10 lei o să coste să spunem 12 lei. Atunci vine chinezu cu un cui identic care costă 9,5 lei. Vânzările fabricii la care lucraţi voi o să scadă. Asta în timp ce povara financiară cu cheltuielile de personal o sa fie din ce în ce mai mare. Odată cu scăderea vânzărilor o este posibil să apară restructurări de personal şi dacă fabrica nu reuşeşte să se redreseze intră în faliment. În acel moment angajatul cu un salariu crescut recent … devine proaspăt şomer.
Sunteţi dispuşi să vă asumaţi acest risc? Toată lumea vrea salarii mai mari, şi eu mi-aş dori un salariu mai mare. Şi de fapt corect ar fi să spun că toată lumea ARE NEVOIE de un salariu mai mare. Dar acest salariu trebuie să fie susţinut de ceva în plan economic, de o creştere a performanţelor. Dacă el vine doar din pix pentru câştigarea unor voturi … atunci salariatul de azi este posibil să se transforme în şomerul de mâine. Ce ne dorim cu adevărat? O creştere organică şi o siguranţă a locului de muncă, sau o creştere burscă urmată de periclitarea viitorului.
daca ne puteti explica de ce o crestere a salariului minim cu 14% duce la o crestere a pretului produsului finit cu 20% va propun la premiul nobel!
fabrica producatoare de cuie are si alte cheltuieli, materie prima, energie, echipamente etc deci o crestere a salariului minim de 14% nu poate duce nici macar la o crestere de 14 % a pretului produsuluipentru ca sunt si alte salarii care nu cresc, cele care nu erau minime