România violată la fiecare pas, România fără viitor

România nu mai are nicio şansă pentru următorul deceniu. Într-un an de zile, o mână de clovni politici au distrus ceea ce cu greu s-a construit în ultimii 27 de ani. Asta după ce distrusesem ceea ce se construise cu sacrificii umane în cei 45 de ani ani anteriori. Uneori am senzaţia că avem în genă autodistrugerea. Indiferent că vorbim de educaţie, economie… sau de naţie per ansamblul ei.

Partea proastă este că la capitolul reconstrucţie stăm foarte greu. Distrugem în cîteva luni ceea ce s-a construit în foarte mulţi ani pentru ca mai apoi să o luăm de la capăt. Asta trăim acum. Şi din păcate mulţi nu-şi dau seama. Mergem cu viteză uriaşă spre prăpastie. Iar vestea proastă e că frânele au cedat. Pur si simplu nu mai avem cum să ne oprim. Căderea este singura perspectivă… şi o vom face, brutal. Nu se mai pune problema daca vom da cu curul de pământ, ci când.

Toată lumea s-a concentrat exclusiv pe scandalul clovnilor politici. Însă problemele sunt dincolo de el.

Balanţa de plăţi a României se înrăutățește în ritm accelerat. Deficitul de cont curent, adică diferenţa dintre intrările şi ieşirile de valută din ţară, aproape că s-a dublat în primele 11 luni din 2017, comparativ cu aceeași perioadă din 2016. Datele BNR indică majorarea deficitului de cont curent cu 92,7%, la 5,5 miliarde de euro, evoluție determinată, în principal, de deteriorarea balanței comerciale cu bunuri.

Inflaţia îşi artă colţii înainte să ne decimeze veniturile. 3,3% la finele anului trecut dar cu predicţii de peste 4% în acest an. Iar inflaţia este unul dintre cei mai perfizi indicatori uzurpatori de creştere economică.

Despre cursul valutar aproape că nu mai are rost să vorbim. Dincolo de creşterea dată de neîncrederea într-o clasă politică meschină, el este zdruncinat de scandalurile publice în care politicienii îşi ridică fustele la televizor.

Dobânzile sunt în creştere, ceea ce înseamnă pe de o parte credite mai scumpe pentru populaţie dar şi bani mai scumpi de împrumut pentru această ţară. Dar costurile ridicate, cauzate de stupizenia economică a guvernanţilor din ultimele 12 luni, tot noi muritorii de rând le vom plăti.

Carburanţii s-au scumpit ajutaţi de reintroducerea supraaccizei pe un fond internaţional total nefavorabil.

Toate acestea s-au întâmplat. Partea proastă este că ne adâncim în rahatul în care suntem îndesaţi de politrucii care ne conduc.

Astăzi la Bucureşti are loc o vizită istorică. Prima vizită a unui premier japonez. Din păcate omul ăsta nu are cu cine să se vadă, căci Tudose şi-a luat jucăriile şi a plecat.

Era un moment extraordinar pentru dezvoltarea unui parteneriat româno-japonez.

În România există 26 de firme japoneze în care lucrează aproximativ 31 de mii de angajați. Majoritatea sunt producători de piese auto, care exportă cea mai mare parte din producție, dar care sunt și furnizori pentru fabricile de autovehicule Dacia și Ford din România, conform Business Club. Însă premierul japonez mai este cunoscut pentru ceea ce specialiştii numesc – Abenomics. O serie de măsuri menite să rezolve problemele macroeconomice ale statului nipon. Abe a venit cu strategii de stimulare a investiţiilor şi de încurajare a companiilor locale în direcţia exporturilor, măsuri care au relansat spectaculos economia japoneză. Este unul dintre oamenii de la care am fi avut de învăţat. El a zburat însă aproape 9k de km ca să ajungă pe plaiurile mioritice unde ciobanii pur şi simplu i-au întors spatele.

Romania a mai avut o astfel de ieşire prin anii 70 când Japonia ne-a propus sa asamblam maşini japoneze aici.

Nu ştiu dacă realizaţi, dar suntem în acest moment într-o situaţie atât de proastă, încât dacă deschidem gura, sigur ne înecăm. Credeţi, în aceste condiţii, că mai are vreo importanţă pe cine numeşte Dragnea premier?