Materiale de construcții și baterii auto – este șpaga pe care o cerea un polițist șoferilor care greșeau în trafic. Am auzit ştirea asta în week-end la Digi24. Asta mi-a adus aminte de ministrul care cerea șpaga-n caltaboși și litri de pălincă.
Ăștia sunt găinari, sunt mai mult oameni care ne arată cât de jos am ajuns noi ca societate. Avem însă și specialiști în domeniu. Îi vedem în fiecare zi printre noi conducând mașini scumpe și ignorând cele mai elementare reguli de circulație.De multe ori îi înjurăm printre dinți și mergem mai departe. Le fel fac și ei, merg mai departe. Și fură cât bugetul unei țări pe un an de zile.
Probabil că mulţi ştiţi deja că există un site care monitorizeză de ceva vreme cam cât s-a furat în țara asta. Porcisme.ro îl cheamă.
Un porcism reprezintă, conform siteului, o faptă semnalată de către ziare, televiziuni, agenții de știri sau site-uri de informare, prin care se presupune că s-a furat din banul public. Iar lucrurile nu sunt deloc superficiale.
Un porcism este eligibil pentru a fi prezentat atunci când îndeplinește câteva condiții foarte clare
-
a fost semnalat de o sursă de informare credibilă
-
informaţiile sunt verosimile şi sunt susţinute cu argumente de către sursa ştirii de prezentare;
-
există posibilitatea cuantificării directe şi imediate în bani;
-
banii au fost cheltuiţi din fonduri publice de la orice nivel
Odată îndeplinite aceste condiții porcismele cu ajuns la un nivel de peste 50 de miliarde de euro. Cam sunt estimate veniturile toatale ale României pentru întreg anul 2016. Vă dați serama cât s-a furat din banii publici? Ăsta este furtul direct. Dar pe lângă porcisme mai sunt și chestiunile de finețe – cele care se încadrează la capitolul evaziune.
De fapt România pierde în fiecare secundă cam 500 de euro din cauza evaziunii fiscale, adică vreo 30 de mii de euro pe minut. De când am început această idee România a pierdut deja 150 de mii de euro. Nu vă mai chinuți că vă spun eu… undeva la 16 miliarde de euro pe an.
Dacă am avea o imagine foarte clară despre ce înseamnă evaziunea probabil că ar fi și mai ușor de combătut, dar nu avem… așa că cifrele prezentate se pot dubla cu ușurință. Pe lângă evaziune se adaugă licitațiile publice, contractele cu dedicație, șpăgile, contractele umflate de anexe și obțineți imaginea dezastrului financiar din această țară. România nu este o țară săracă ba din contră. Însă România a fost căpușată în ultimii 26 de ani într-un mod în care nici măcar nu vi-l puteți imagina.
Probabil vă întrebați de ce m-am oprit tocmai acum asupra acestui subiect. Pentru că suntem la finalul anului, și de fiecare dată când se mai termină un an există tentația să aruncăm o privire peste umăr. Am făcut-o și eu și asta am văzut, jaf la drumul mare. Și m-am mai oprit asupra acestui subiect fiindcă în acest moment cred cu tărie că nu mai există oameni intangibili în țara asta. Cred cu tărie că lucrurile s-ar putea schimba. DNA-ul a făcut minuni în ultima perioadă, însă cu o singură floare știm că nu se face primăvară.
Avem nevoie în anul care vine de o restructurare din temelii a ANAF-ului, avem nevoie acolo de o strategie pe termen lung care să reducă evaziunea. Sunt realist și conștient de faptul că evaziunea nu poate fi eradicată, dar nivelul ei ar putea să scadă de la peste 20% din PIB undeva, mi-aș dori eu, la sub 10 procente. Asta ar însemna peste 15 miliarde de euro în plus în economia reală.
Dar pentru asta avem nevoie de oameni foarte bine pregătiți și implicit foarte bine plătiți. La ANAF acum avem o armata de angajați, aproape 30 de mii. Aș înjumătăți acest număr pe criterii de competență, cu teste eleborate de marile agenții de consultanță fiscală, dar aș păstra nivelul cheltuielilor de personal. Asta ar însemna din start dublarea salariilor angajaților din ANAF. Ar ajunge undeva la 8 mii de lei. Pe lângă salariu aș da bonusuri de performanță angajaților. Ai depistat și demonstrat o ramburasare ilegală de TVA de 20 de milioane de euro, perfect! Primă – X mii de euro. E clar că se pot calcula o serie de procente corecte care să stimuleze angajatul fiscului să se transforme de pekinezul care este acum și care latră la buticurile de la malul mării, în pitbull-ul care să atace evaziunea mare. Că tot vorbeam de malul mării – ce paradă frumoasă au făcut inspectorii ANAF astă vară pe litoral. Au închis sute de buticuri și restaurante. Însă o singură mașină nu a intrat în port. De ce oare? La asta mă gândesc atunci când vorbesc de reforma din temelii a ANAF-ului.