În toată această degringoladă a declaraţiilor pe marginea demisiei premierului, cred că scăpăm din vedere un lucru extrem de important. România se duce pe copcă. Scuzaţi-mi limbajul neacademic, dar tot sper că-l citesc şi lideri politici mai puţin pregătiţi pentru un limbaj mai elaborat.
Am ajuns să trăim într-o fumigenă continuă. Iar cea de azi, a fost lansată culmea, chiar de preşedintele Klaus Iohannis. Când se va ridica fumul şi vom vedea trista realitate, este posibil să nu se mai poată face nimic.
Ideea este că ţara a scăpat de sub control – politic, administrativ, economic.
Suntem, pentru o imagine mai plastică, precum un autobuz care cade într-o râpă. Indiferent ce frână ai apăsa, maşina nu mai răspunde la nicio comandă. Iar disperarea se vede în fiecare zi.
Azi am să vă dau un exemplu care, din păcate, pe mine nu mă surprinde. Aşteptam acest moment.
Am un prieten, foarte bun, căruia din motive obiective nu am să-i dau numele şi nu am să precizez nici obiectul de activitate. A fost călcat ieri de ANAF, alături de alţi agenţi economici FISCALIZAŢI. Se întâmpla în zona magazinului Obor, acolo unde colcăie vânzătorii de ţigări, ochelari, flori şi alte acareturi care nu au auzit în viața lor de casă de marcat.
Dar să revenim la bunul meu prieten controlat de agenţii ANAF. În urma controlului
în casă a fost gasită o diferenţă de vreo 200 de lei (îmi scapă suma la virgulă, dar nu are importanţă), bani luaţi pentru plata unui furnizor, sumă confirmată prin intermediul unei chitanţe.
La punctul de lucru era vânzătoarea căci prietenul meu plecase să plătească furnizorul cu pricina.
Eroarea lui a fost că nu a completat un ordin de deplasare (cred că asta-i documentul cu pricina) prin care să spună că a luat suma X să plătească furnizorul Y. Dar nu-i bai că între timp s-a întors la magazin cu chitanţa furnizorului. Agenţii ANAF nu au fost interesaţi de acest lucru. De fapt nu au fost interesaţi de nimic. La insistenţele micului investitor să verifice inventarul, registrele contabile şi în general toate documentele care pot indica dacă o firmă face evaziune fiscală sau nu agenţii ANAF au refuzat.
Au lăsat în urmă însă o amendă de 10.000 de lei (100 de milioane de lei vechi). Adică cifra de afaceri pentru acel punct de lucru pe câteva zile… nu vorbesc despre marja de profit. Asta în condiţiile în care, repet, vorbim de un business fără nicio datorie la stat şi cu toate documentele la zi. Dar pe ei nu-i mai interesează corectitudinea, îi interesează doar să-şi facă norma de partid. Atât!
Acum stau şi mă întreb care-i direcţia. Omorâm firmele corecte, care-şi plătesc dările către stat şi care se chinuie să supravieţuiască în aceste condiţii imposibile pentru mediul de afaceri? În acelaşi timp lăsăm evazioniştii, mari şi mici, să-şi facă de cap?
Evaziunea este uriaşă în România. Însă procentul va creşte şi mai mult dacă, organele statului cu bună ştiinţă, închid companiile corecte şi lasă evazioniştii să facă ce vor. Este clară, din nou o spun, impotenţa acestor indivizi de a lupta cu adevăraţii balauri. Atacă exact acolo unde lucrurile nu sunt sub influenţă politică, acolo unde este facil să o facă.
Am dat acest exemplu pentru că mâine este rândul tău, contribuabilule de buna credinţă! O să găsească ei un nod în papură ca să te storcă de banii atât de necesari pentru plata deciziilor iresponsabile ale actualului guvern.
PS – Am ales poza de deschidere pentru că el este personajul care conduce azi România
Perfect de acord cu judecatile de valoare expuse. Da, asa se intampla si ne paste un pericol urias ! Nu inteleg , insa, conotatia fumigenei prezumptiv lansata de Presedinte. Nu are prerogativa de a demite Prim-ministrul. Incalceala procedurala rezida in Constitutie, in lege iar poarta de intrare a raului a fost deschisa in urma votului din decembrie, 2016 ! Declaratia de retragere a sprijinului o inteleg ca politica, nu are un temei legal fezabil si doar poporul, prin sustinerea declaratiei, ar putea face presiuni pentru corectarea greselilor de la vot (incluzand, in primul rand- absenteismul la vot). Iar cand zic poporul, ma refer si la mediul de afaceri, care ar trebui sa se coaguleze si sa paraseasca pentru moment domeniul strict tehnico financiar(economic), si sa se alature civismului (politic). O data obiectivul atins, se poate intoarce la treburile sale . Cred ca doar prin resetarea (fara mila sau menajamente) a sistemului putem vorbi de dezvoltare, stat minimal, eficient si profesionist, orientat spre cetatean si nu spre interesele de grup, stat in care mediul de afaceri ar trebui sa fie stimulat si nu oprimat, sa fie privit ca singura sursa de bunastare a tarii, respectat si ajutat prin politici „istete”, alaturi de invatamant, sanatate, infrastructura si apoi celelalte. Ca si dumneavoastra, nu vad nici macar un sambure de politici „istete” (publice si sociale) la cei aflati acum la butoane, dimpotriva. Imi cer iertare pentru opinia care ar putea parea didacticista, am incercat sa o simplific pana la schematizare, pentru ca intrand in domeniul politicii intram pe nisipuri miscatoare…