Am început week–end ul ăsta cu ideea să caut cel mai bun sushi. Am ajuns să-mi rup trigliceridele în două cu cele mai bune coaste mâncate ever. Anca e vinovată! Anca este o colegă cu care am avut o discuție, vineri seara, extrem de … gustoasă. Am vorbit despre sushi și despre locurile unde se mânâncă cel mai bun preparat japonez. Nici nu știu cum am ajuns la coaste. Cert este că atunci când a pronunțat cuvântul ăsta mi-a fugit pământul de sub picioare. Eram la sfârșitul unei zile grele, cu stomacul gol, și papilele răvășite de tot felul de articole culinare.
Anca mi-a recomandat-ope Suzana. Suzana nu este o alta colegă de a mea :-). Este un restaurant deschis, recent, în zona pieței de flori. Așa că am renunțat repede la sushiul japonez pentru coastele americane.
O experiență care a început cu stângul dar slavă Domnului s-a terminat cu dreptul.
Am intrat pe siteul restaurantului suzanaribs.ro. Amrămas dezamăgit să văd că sâmbăta și duminică au program de la ora 15. De fapt chiar trebuia să mai vină cineva cu mine care a renunțat la idee de teamă să nu moară de inaniție până la ora aia. Dar eu eram hotărât, așa că ora nu putea să fie o barieră de netrecut, mai ales după ce bălisem o noapte întreagă. Pe site ai posibilitatea să-ți rezervi o masă. Ideea ar fi fost interesantă dacă ar fi funcționat. Nu a mers. Am pus mâna pe telefon și am facut rezervarea clasic. Vocea de la celălalt capăt al firului a fost politicoasă dar nu prietenoasă.
Am rezervat masa pentru ora 15… momentul deschiderii. Ajung la restaurant care se află în clădirea Palatului Bragadiru pe calea Rahovei. Zona este una destul de ciudată și din punct de vedere al faunei dar și a vadului comercial. Partea bună este că găsești loc de parcare chiar în fața restaurantului fără absolut nicio problemă, lucru rar în orașul ăsta.
Primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost orarul … restaurantul era deschis, conform programului afișat la intrare, de la ora 13. În restaurant nu era nimeni. Probabil că au mai citit și alți pe net despre ora de deschidere. Le-am spus băieților de acolo că este o problemă cu orarul pe site. Nu păreau foarte deranjați. Dealtfel în continuare atitudinea a fost una extrem de politicoasă dar nu prietenoasă. Asta e… ce naiba să fac, mie îmi plac dialogurile prietenoase, calde, umane și mai puțin oficiale.
Unul dintre lucrurile care aduc o mare bilă albă îl reprezintă, pentru familiști, locul de joacă pentru copii. Am „scăpat” repede de David și am putut consulta liniștit oferta.
Din meniu îți dai seama că este vorba despre un restaurant dedicat carnivorilor. Coastele și aripioarele de pui sunt la putere, printre ele își fac loc și câteva fripuri de vită.
Eu în general când încerc un restaurant nou aleg preparatul casei. În cazul meu coaste Suzana (45 de lei). Am cerut detalii despre rețetă dar băieții de acolo au fost foarte discreți. Însă cu siguranță coastele au stat la fezandat fiindcă erau extrem de fragede, cădea carnea de pe os. Și deschid aici o paranteză aducându-mi aminte de o experiență nefericită din Buzău, de la un restaurant renumit acolo chipurile pentru coastele pregătite, unde pur și simplu nu am putut să mâncăm mare lucru pentru că nici în ruptul capului carnea nu vroia să se desprindă de pe os.
Revenind, sosul a fost unul de maioneză și din nou… cu ingrediente secrete, iar garnitura – cartofi wedges. Cu excepția faptului că am început să am probleme, și la nivel mental cu grasimea, de când mi-am descoperit inflație de triglicerite, coastele astea au fost de nota 10. Obișnuiam să merg la Costelăria de pe 11 iunie, dar aici lucrurile au stat ceva mai bine cu preparatele. La costelărie însă oamenii sunt ceva mai prietenoși.
Soția mea a optat pentru o porție de coaste preparate în vin și usturoi cu un sos de ketchup cu maioneză și cartofi prăjiți (38 de lei). Evident că am „sharuit” porțiile ca să obținem acel curcubeu pe cerul gurii. Aceiași senzație. Carnea extrem de fragedă, îmbibată în aroma vinului în care a fost pregătită, iar usturoiul a fost unul extrem de discret. Cartofii însă m-au dezamagit. Erau din categoria produselor congelate pe care le urăsc din tot sufletul într-un restaurant. Dacă pentru porția mea acord fără rezerve nota 10, pentru coastele cu vin și cartofi congelați aș da undeva între 7 cu plus sau 8 cu minus.
În fine dacă există loc de joacă în restaurant, în meniu am găsit și preparate pentru copii. Ceea ce este iarăși un plus având în vedere că preparatele sunt absolut uriașe. David a primit o porție Ranger găletușă (17 de lei). Adică un piept de pui învelit într-un pesmet interesant, cartofi prăjiți și același sos de la coastele cu vin.
Și dacă tot am renunțat la ideea de a ne mai uita la greutate am comandat și un desert. Cum altfel decât unul american. Clătite americane (9 lei) eu și un tort de ciocolată (18) David. Ambele extrem de reușite.
Când am tras linie – 186 de lei. La cele descrise adăugați și 3 limonade. Personal mi se pare destul de scump, dar nu sunt puține momentele în care aud de la cei din jur că sunt zgârcit … asta ar putea să fie explicația, deși eu spun că sunt mai degrabă calculat.
În concluzie este o experiență pe care merită să o încercați.
Acum trebuie să caut un sushi :-)