Refugiați în Uniunea Absurdă

În ultima lună spectacolele ieftine de divertisment au fost înlocuite cu un reality show cum nu s-a mai văzut în Europa – drama refugiaților sirieni și exodul lor din Turcia până în Germania.
Da, din păcate drama unor oameni este privită mai mult ca un reality show. Pe noi nu ne afectează, nu? N-am văzut încă nici picior de refugiat. Putem să stăm comozi la televizor, să mâncăm niște semințe și să ne dăm cu părerea. Când ne plictisim de televizor mai intrăm un pic și pe facebook și ne sheruim temerile și angoasele.

Mă uit uimit la spectacolul ăsta absurd și nu înțeleg nimic. Sau aproape nimic.
Ok, anumite lucruri le-am mai prins așa, după ureche.
De unde a venit valul brusc de refugiați? Din Turcia. Ei erau acolo de mult timp, dar la un moment dat turcii s-au gândit că ar fi cazul să nu se mai ocupe singuri de această problemă ci să dea un share, dar nu pe facebook ci în viața reală. Așa că le-au făcut vecinilor din Grecia un mic cadou – un val de refugiați. Și așa turcii nu-i iubesc pe greci și nici invers.
Grecii? Păi ei au fost puși la zid în vara asta de către UE și FMI. Ori își plătesc datoriile, ori se restructurează ori intră în faliment și out din Europa. Grecii de abia au reușit să se salveze pe ei, de unde resurse să mai aibă grijă și de alții? Așa că grecii, în istețimea lor, s-au gândit să paseze refugiații mai departe. I-au trimis la granița cu Macedonia.
Macedonia e o țară mică și lipsită de resurse. Ei de abia s-au rupt de fosta Iugoslavia și încearcă să se definească ca țară independentă. Refugiați le trebuia lor? Nu. Au încercat să-i oprească la granița cu Grecia, dar după 2-3 zile în care s-au născut violențe au renunțat. Macedonenii ăștia tot un fel de greci sunt. Și ei isteți. S-au gândit că mai bine ar fi să scape cât mai repede de problemă așa că i-au suit chiar ei în trenuri pe refugiați și i-au transportat în partea cealaltă a țării. Adică în Serbia. Să se descurce sârbii cu ei.
Dar nici sârbii nu au chef de refugiați. Au ei alte probleme pe care nu le-au rezolvat. Sârbii nici n-au mai încercat să se opună. De ce să își mai strice ei imaginea? Și așa au fost puși la zid de nenumărate ori în urma războaielor din fosta Iugoslavie (și de cele mai multe ori pe bună dreptate). Așa că sârbii au făcut exact ce au făcut și Macedonenii. I-au luat pe refugiați dintr-o parte și i-au dus în partea cealaltă. Adică în Ungaria.
Ungurii s-au trezit deodată cu un cartof fierbinte în brațe și nu prea știu ce să facă cu el. Ei nu mai pot face ca sârbii – să-i ia pe refugiați dintr-o parte și să-i verse în partea cealaltă, la granița cu Austria. Pentru că nu mai e graniță în partea cealaltă. Pentru că e spațiu Schengen. Aaa, dar și în Grecia era spațiu Schengen, nu? Da, dar grecii au avut unde să-i verse pe refugiați (adică în Macedonia).

Să ne întoarcem un pic la turci. Cum au reușit turcii să-i convingă pe refugiați să se ducă în Grecia? Le-au pus pistolul la tâmplă? Le-au dat bani? Nu, nu. De fapt refugiații nu-și doreau să se ducă nici în Grecia, nici în Macedonia, nici în Serbia și nici în Ungaria. Ei vor toți în Germania. Și unii în Suedia. De ce? Pentru că Germania, prin vocea cancelarului Angela Merkel a făcut niște declarații total iresponsabile. Germania a spus că pot să vină toți refugiații din lume că îi va primi pe toți.

Și uite că au început să vină. Și brusc Germania a uitat ce a spus cu câteva săptămâni înainte. Dacă inițial madam Merkel s-a lăudat că o să primească 800.000 de refugiați, atunci când refugiații au început să vină Germania s-a speriat și de 50.000.

Aici e un semn mare de întrebare. 50.000 de oameni? Chiar așa de greu e să gestionezi 50.000 de oameni? Știi cât înseamnă asta? Cam câți oameni se strâng la un meci de fotbal pe Arena Națională. N-ar trebui să fie asta o problemă, nu? Că doar meciuri de fotbal se întâmplă foarte des și nu închide nimeni granițele, nu se prăbușește spațiul Schengen. Cum de s-au descurcat sârbii și UE nu se poate descurca?

Problema nu e să-i gestionezi, în sensul de a-i dirija într-o parte sau alta. Problema e să-i găzduiești. Pentru că cei care vin la stadion pleacă înapoi la ei acasă după ce se termină meciul. Dar refugiații nu au unde să plece. Când vine vorba de găzduire e un pic mai greu. 50.000 de oameni e populația unui oraș ca Alexandria. Nu, nu Alexandria din Egipt pentru că acolo sunt vreo 4-5 milioane de locuitori ci Alexandria noastră din Teleorman.
Ungurii sunt arătați cu degetul că nu se descurcă cu refugiații. Dar nu ungurii i-au chemat, nu ungurii le-au promis că-i vor găzdui. Nemții au făcut-o. Dar nemții au aruncat doar niște vorbe în vânt fără să facă nimic concret. Ba dimpotrivă. Ce fac nemții acum este să pună presiune pe statele de graniță, să ridice baricade în calea refugiaților. Nemții încearcă să convingă celelalte state UE, printre care și România, să ia fiecare o cotă de refugiați.

Germania și-a făcut niște calcule reci. Când trag linie lor le rezultă că ar mai avea nevoie de muncitori, iar refugiații ar fi o bună sursă pe piața muncii. Dar nemților le-ar conveni un pic altfel. Să stea frumos refugiații în altă parte (se pare că nu prea îi interesează unde) să se spele, să învețe germana, eventual să strângă și suficienți bani încât să își poată cumpăra singuri o casă și să se întrețină singuri și de abia după aceea să vină în Germania. Și nu să vină toți buluc. Nu, nu, să vină doar muncitorii înalt calificați și cei cu studii superioare.

Ce ar trebui făcut?
Ar trebui să existe o solidaritate și o organizare la nivelul UE. Nu e normal ca problema să fie lăsată doar în grija statelor de graniță (Italia și Grecia), iar celelalte state să se facă că plouă.
Aș zice că ar trebui să se întărească paza la granițele UE. Dar aici nu e vorba de un război, nu e vorba de a împiedica agresori să intre în Europa. E vorba de o criză umanitare. Refugiații ajung în Grecia sau Italia pe mare, în ambarcațiuni improvizate. Ce să faci cu ei? Să nu-i primești și să-i lași să se înece în mare? Nu se poate.
Dar ce se poate? Păi s-ar putea construi câteva tabere de refugiați, chiar în Italia și Grecia, acolo unde sunt problemele cele mai mari. Dar taberele astea să fie finanțate din bugetul UE nu lăsate doa în spinarea Italiei sau Greciei. Refugiații pescuiți din mare ar trebui duși în aceste tabere pentru a fi filtrați. Cei care sunt cu adevărat refugiați să rămână, să fie triați și expediați în interiorul Europei (într-un mod organizat și civilizat nu ca acum), iar ceilalți făcuți pachet, urcați pe vapoare și descărcați de unde au venit.
Adevărata problemă nu se poate rezolva decât la sursă. Știu, e foarte complicată situația, dar nu există altă cale.

Ce n-ar trebui făcut?
În primul rând n-ar mai trebui ca politicienii europeni să facă declarații iresponsabile. Dacă Germania nu e în stare să primească refugiați, atunci să nu-i mai cheme.
În al doilea rând, tot politicienii ar trebui să nu profite de ocazie și să exacerbeze extremismul și xenofobismul doar ca să mai câștige ei câteva voturi. Avem și noi un exemplu – fostul președinte Băsescu. Când a plecat de la Cotroceni a zis că o să se ocupe de nepoți, o să se ocupe de agricultură sau o să se plimbe cu vaporașul. Acum s-a răzgândit și vrea iar puterea politică. Nici nu știu de ce o vrea pentru că a zis că după ce a fost președinte orice funcție ar fi prea mică, iar președinte nu va mai putea fi decât dacă se face dictator. Cu toate astea Băsescu este acum portavocea xenofobiei românești. Ce-i al lui e al lui. Băsescu a știut întotdeauna să asculte murmurul mulțimii și a știut să apese pe cele mai sensibile butoane. Dar un politician, mai ales cineva care a fost și președinte 2 mandate, ar trebui să dea dovadă de moderație, să fie un exemplu moral, în niciun caz să agite spiritele și să învrăjbească oamenii. Prin ceea ce face acum Băsescu ne face un mare rău tuturor românilor. Și din păcate nu e singurul care face asta.

Refugiații care au apucat să intre în UE ar trebui cât mai repede luați de pe drumuri și ar trebui să se încerce integrarea lor în societate.

Dacă tot m-am apucat, hai să-ți spun cum e și cu terorismul pentru că se pare că asta e cea mai mare temere. Recunosc, am și eu această teamă. Nu am pretenția că știu exact ce-i face pe teroriști să fie teroriști, dar pot să-ți spun câteva cauze istorice.

Ceea ce se întâmplă acum cu refugiații sirieni este nimic comparativ cu ce s-a întâmplat cu refugiații palestinieni. Da, în țările arabe sunt vreo 5 milioane de palestinieni cu statut de refugiat. Cine sunt ei? Păi sunt urmașii refugiaților palestinieni originali. În timpul războiului  din 1948, peste 700.000 de arabi au fost alungați sau au plecat de bună voie din Palestina și s-au refugiat în țările din jur. Ei credeau că într-un timp foarte scurt țările arabe îi vor învinge pe evrei și se vor putea întoarce acasă. Dar nu s-a întâmplat așa. Evreii au prins rădăcini, au întemeiat statul Israel, în locul fostei Palestina, iar refugiații nu au mai avut unde să se întoarcă. Dar nici n-au fost integrați în țările vecine. Ei trăiesc și acum ca și atunci – în tabere mizere. Nu muncesc, nu fac nimic decât copii (de la 700.000 au ajuns la 5 milioane) și nimeni nu știe ce să facă cu ei. Au rămas o cicatrice vie pe care nimeni nu dorește să o închidă. De aceea arabii nu-i iubesc deloc pe americani. În conștiința lor americanii sunt cei care i-au ajutat pe evrei, deci americanii au o mare parte din responsabilitate pentru acești refugiați. Arabii nu au nevoie de un muzeu al holocaustului ca să vadă ororile pe care le-au făcut naziștii. Ei văd în fiecare zi aceste tabere de refugiați și consecințele a ceea ce au făcut evreii. Și apropo de evrei. Ai auzit de Irgun? Irgun a fost o organizație paramilitară sionistă desprinsă dintr-o altă organizație paramilitară mai mare Haganah. Irgun a fost prima organizație teroristă, numită așa de britanici, Națiunile Untie, americani și de presa vremii. Istoria e complicată și nu știu eu prea bine toate ițele. Cert este că unul dintre membrii aripii dure a Irgun a ajuns una din figurile emblematice ale Israelului – Yitzhak Shamir – fost prim-ministru. Practic evreii le-au arătat arabilor cum se folosește arma terorismului. Iar într-o zonă în care războiul nu s-a terminat niciodată, nici nu e greu să găsești fundamentaliști, extremiști, oameni care au mai ucis și sunt dispuși să mai ucidă.

Într-un fel, ce se întâmplă acum în Europa este o închidere a cercului. Germania nazistă este de vină pentru omorârea și prigonirea a milioane de evrei. După război majoritatea evreilor din Europa au plecat spre Palestina, i-au izgonit de acolo pe arabi și și-au întemeiat propriul stat. Astăzi refugiații sirieni își caută o soartă mai bună în Europa. Refugiații sirieni de astăzi nu au nicio legătură cu Israelul ci cu războiul civil izbucnit împotriva dictaturii lui Bashar al Assad. Dar legăturile istorice există. Una din grupările beligerante din Siria este Hezbollah – o grupare paramilitară islamistă născută după invazia Libanului de către Israel.

În tot acest joc extrem de complicat, atât de complicat încât cred că nimeni nu mai știe exact ce se întâmplă, să nu-i uităm nici pe britanici. Înainte de primul război mondial nu exista niciun stat din cele care sunt acum în Orientul Mijlociu. Toată zona era parte a Imperiului Otoman. Britanicii i-au ajutat pe arabi cu bani și arme pentru a lupta împotriva turcilor și a-și câștiga independența. Revolta arabă a fost condusă de celebrul Thomas Edward Lawrence – rămas în istorie ca Lawrence of Arabia. Doar că după încheierea primului război mondial Franța și Marea Britanie au vrut să se spele repede pe mâini de problemele din această zonă, dorind în același timp să-și păstreze și influența. Granițele au fost trasate artificial, iar puterea împărțită discreționar, ceea ce a nemulțumit pe toată lumea și a dus la neîncredere și conflicte mocnite care nu s-au stins nici în ziua de azi.
Astăzi Marea Britanie se preface că plouă. Ei stau pe insula lor și nu vor să aibă nicio treabă cu refugiații. De fapt cam asta e atitudinea constantă a Marii Britanii – când e de bine vor și ei să fie în UE, când e mai puțin bine… stai că ei sunt independenți, ei au propria lor monedă, propria armată și propria insulă.
Iar francezii fac ce au făcut mereu francezii – încearcă să dea cu parfum și cu pudră ca să acopere mirosul și să ascundă mizeria.

În concluzie?
Din păcate nu am nicio concluzie. Problema e atât de mare încât depășește puterea mea de înțelegere.
Din păcate țările mari și puternice se joacă cu soarta a milioane de oameni, iar când situația le scapă de sub control încearcă să se spele repede pe mâini și să arunce problemele în curtea altora. România e deocamdată ocolită de refugiați, dar până la urmă ne vor fi impuși de către Germania. Oricât de bățos se ține acum Iohannis, nu va avea ce face și va trebui să accepte poate și mai mult de 7.000 de refugiați cât vrea să ne repartizeze obligatoriu UE. Loc avem pentru ei. Sunt sute sau mii de sate aproape părăsite în România. Întrebarea e cum îi integrăm. Suntem ospitalieri și toleranți așa cum ne place nouă să spunem despre noi înșine că suntem? Sau ne lăsăm copleșiți de xenofobie (frică față de străini)?