O să încep cu ce s-a întâmplat săptămâna trecută – Președintele Klaus Iohannis face o vizită oarecum neașteptată în Statele Unite ale Americii. La fața locului, președintele Iohannis primește și niște bonusuri senzaționale. În primul rând, fiind vizită de lucru protocolul nu prevedea o conferință de presă comună, dar această conferință a avut loc totuși și, pentru că președintele SUA, domnul Trump, se bucură de o foarte mare atenție din partea presei internaționale din cauza unor scandaluri în care este implicat, prin extensie și președintele nostru, domnul Iohannis, a beneficiat și el de o uriașă vizibilitate. Și mai frumos a fost faptul că domnul Trump, după ce tunase și fulgerase împotriva tuturor liderilor din Europa Occidentală, după ce pusese la îndoială colaborarea în cadrul NATO cu țările europene, l-a primit pe domnul Iohannis cu mare căldură și prietenie (cel puțin așa a dorit să se vadă) și a și slobozit pe gură porumbelul mult așteptat de către toată lumea – SUA respectă articolul 5 din tratatul NATO (adică va interveni în cazul în care una din țările membre va fi atacată).
Ce să spun? Pentru România această vizită a fost aur curat. Pentru că noi suntem aproape de ruși, pentru că ne aflăm într-o zonă geografică în care Rusia dorește să-și extindă influența, pentru că aveam mare nevoie de garanțiile de securitate oferite de americani. Și am primit garanții chiar mai mari decât am fi sperat.
Între timp, pe plan intern, liniște. Guvernul își vedea de treabă. Și cică ar fi făcut treabă bună pentru că avem o creștere economică destul de mare. Desigur, Stelian a comentat de multe ori, creșterea asta s-ar putea să nu fie chiar așa de mare și nici chiar așa de sănătoasă. Dar nah, creșterea e creștere. Poate nu e chiar așa de bine, dar nu e nici chiar așa de rău, nu?
Știi bancul acela cu broasca țestoasă? E cam sec, dar se potrivește de minune cu situația.
Mergea o broască țestoasă prin deșert. Soare arzător, cerul senin, deodată… jap, primește o palmă după ceafă.
Mai merge ce merge, în continuare soare arzător și cer senin și deodată… jap, din nou o palmă după ceafă.
Și mai merge ce mai merge, tot soare și cer senin și… jap, o altă palmă după ceafă.
Și uite așa a luat broasca țestoasă trei palme din senin.
În cazul nostru, în rolul broaștei țestoase ar fi domnul Grindeanu, nu?
Prima palmă și-a luat-o de la distinsa doamnă Firea Pandele care deodată n-a mai putut suporta felul în care guvernul colaborează cu Primăria Municipiului București, așa că marea gospodină Pandele și-a pus baioneta la armă și fustele-n cap și a ieșit la atac.
Cea de-a doua grație a PSDului, doamna Olguța, nu a vrut nici ea să se lase mai prejos așa că și-a dat seama, tot din senin, că așa nu se mai poate, că în interiorul guvernului nu există colaborare (sau nu există suficientă hârtie igienică? una din două, n-am reținut, dar oricare din cele două motive ar fi fost la fel de bun).
Doamna Gabi și cu doamna Olguța au pregătit publicul, au făcut atmosfera după care a apărut Daddy – însuși domnul Dragnea. Domnul Dragnea care ne-a anunțat că urmează să se facă o analiză serioasă a activității guvernului, că nu merge domnule așa să nu respecți programul de guvernare, că programul de guvernare e sfânt, e treabă serioasă aici etc etc.
Bineînțeles, zvonistica a intrat în priză, domnul Grindeanu a devenit peste noapte dintr-un foarte capabil premier și un politician tânăr și de perspectivă într-unul din cei mai mari dușmani ai poporului (mai ales ai poporului psd-ist).
Măh, ca să spun așa, mie mi se pare că domnul Dragnea are dreptate. Într-adevăr, guvernul a fost foarte slab.
Vedeta guvernului a fost doamna Olguța și legea salarizării unitare. După părerea mea legea asta e o catastrofă (poate o să vorbesc despre ea cu altă ocazie), iar doamna Olguța este o persoană deosebită, de o inteligență egalată doar de cea a distinsului Petre Daea. Să nu-mi spui că nu știi cine e Petre Daea. Este un super profesionist. Ori de câte ori deschide gura, zicerile domniei sale ajung virale pe Internet.
În rest nici nu știu cine face parte din guvernul Grindeanu. Aaa, domnul Meleșcanu, ministru de externe – după părerea mea un personaj mai alunecos ca untdelemnul, care s-a prelins de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga după cum s-a înclinat balanța puterii.
Uite, era să o uit chiar pe doamna Sevil Shhaideh. Doamna Se(r)vil a fost prima alegere de prim-ministru, nu? Și ar mai fi doamna Dan, la fel de ștearsă, dar la fel de servilă ca și doamna Shhaideh. Se spune că ar fi următoarea alegere a domnului Dragnea.
Și ar mai fi ministrul turismului. Nu știu cum îl cheamă, dar știu că a propus ca simbolul României să fie o oaie. Îmi închipui ce minte cârlionțată are dacă a venit cu așa o propunere.
Sincer, până aseară nici domnul Grindeanu nu părea departe de miniștrii pe care îi conducea. Părea sluga perfectă a domnului Dragnea și părea că altă calitate nici nu are.
Da, au existat și 2 miniștri un pic altfel.
În primul rând domnul Tudorel Toader. Măh, jobul lui era să facă o lege a grațierii și să dea o ordonanță care să rezolve odată treaba asta cu abuzul în serviciu. N-a făcut nici una nici alta. Voiculescu și ceilalți hoți stau de atâta timp cu bagajul făcut la ușă, dar grațierea nu mai vine. Trebuia să se întâmple chiar la începutul lui februarie și uite că mai e puțin și se termină iunie și nu s-a întâmplat. Oricum asta cu grațierea cred că mai trebuia ținută. Adică în primul rând ar trebui rezolvate procesele domnilor Dragnea și Tăriceanu (da, cei 2 distinși bărbați de stat sunt în același timp și niște penali ordinari). Dacă cei 2 domni scapă fără pușcărie atunci e ok, dar dacă nu scapă să intre imediat cu grațierea și să scape pe ușa din dos. Dar domnul Tudorel n-a rezolvat nici cu abuzul. În afară de lungi conferințe de presă domnul Tudorel n-a rezolvat nimic din ce i-a trasat partidul (nu cred că e scris în programul de guvernare asta cu abuzul, dar nah). Degeaba e domnul Toader profesor universitar, doctor în drept și fost judecător la CCR dacă n-a rezolvat ce era mai important.
În al doilea rând a fost și ministrul de finanțe, domnul Viorel Ștefan. Domnul Ștefan a mai tras din când în când semnalul de alarmă și astfel a reușit să salveze trenul al cărui locomotivă era doamna Olguța de la deraiere. Când mai venea doamna Olguța cu câte o idee năstrușnică, domnul Ștefan zicea că nu sunt bani. Nah, un personaj foarte negativist, nu-i așa?
Ok, hai să n-o mai lungim. Guvernul Grindeanu n-a fost foarte strălucit.
Dar are dreptate și domnul Grindeanu. Miniștrii au fost aleși de domnul Dragnea, programul de guvernare a fost făcut de domnul Dragnea, totul se făcea doar cu aprobarea domnului Dragnea… dacă evaluarea a ieșit atât de prost înseamnă că primul vinovat ar trebui să fie chiar domnul Dragnea.
Problema e că de fapt nu-i pasă nimănui de programul de guvernare și de bunăstarea românilor. Pe bune, cred că doar cei care cred că există Moș Crăciun ar putea crede și astfel de declarații.
În realitate e vorba despre lupta pentru putere.
Să fac o mică paranteză. Domnul Dragnea a făcut niște prostii cât casa.
Da, el a vrut-o pe Servil și nu i-a acceptat-o Iohannis. Dar alegerea lui Grindeanu a fost o greșeală fatală. Chiar dacă și Grindeanu părea la fel de servil uite că n-a fost așa. Domnul Grindeanu vine de la Timișoara. Aaa!!! Chiar nu s-a prins Dragnea???? Păi la Timișoara e domnul Ilie Sârbu, tata socru. Al cui socru? Al lui Ponta, omul căruia i-a furat Dragnea scaunul. Cine îl ajută acum pe Grindeanu? Tocmai Ponta.
Toată povestea asta cu evaluările miroase foarte urât și miroase de la o poștă. Cât de prost ar trebui să fie cineva ca să înghită o astfel de poveste? Domnul Dragnea s-a prins că domnul Grindeanu nu e servitorul pe care îl credea și a vrut să-l debarce, iar evaluarea nu e decât un pretext. Măh, dacă în loc să ne tot îmbrobodească cu programul de guvernare ar fi ieșit și ar fi spus că uite, domnul Grindeanu nu a făcut autostrăzi… poporul ar fi fost de partea lui.
Aseară domnul Grindeanu s-a dat de 3 ori peste cap și, din broasca țestoasă care își ia palme peste ceafă din senin s-a transformat într-un mare războinic, gata să se bată de unul singur cu tot PSDul (sau măcar cu cei 60 din CEx). Mai vedem dacă e chiar războinic sau doar un Don Quijote (războinic închipuit).
Treaba e că lucrurile nu mai sunt așa de simple precum își închipuia domnul Dragnea. Oarecum ilar este că și-a plănuit debarcarea lui Grindeanu împreună cu tovarășul lui de matrapazlâcuri politice – domnul Tăriceanu. Păi cine e domnul Tăriceanu? Întâi a fost domnul Moliceanu, exact ca și Grindeanu, după care, dintr-o dată s-a îmbățoșat și s-a înfipt în scaunul de prim-ministru atât de bine încât nu a reușit domnul Băsescu să-l dea jos nicicum. Și Băsescu era mult mai puternic decât este Dragnea acum (era președintele României nu președintele unui partid din România) și Băsescu mi se pare mult mai șmecher și mai hârșit decât e domnul Dragnea. Deh, e o diferență între un șmecher de Teleorman și un șmecher care s-a antrenat prin spelunci din toate porturile lumii, nu?
Păi dacă Tăriceanu nu a putut fi dat jos, de ce ar putea fi dat jos Grindeanu???
E drept, Dragnea a jucat din primul minut la rupere. Omul nu mai are timp de tergiversări. Se apropie termenele de judecată și încă n-a rezolvat cu dezincriminarea abuzului în serviciu. Așa că Dragnea l-a lăsat pe Grindeanu singur la Palatul Victoria. Toți miniștrii și-au dat demisia.
Dar asta nu contează. Dacă Grindeanu nu-și dă demisia restul nu contează. Oricând Grindeanu va găsi 20 de oameni gata să accepte funcția de ministru. Până la urmă nu e puțin lucru să-ți treci în CV că ai fost ministru plin în Guvernul României, nu? Și dacă se bagă pe fir domnul Ponta și grupul care încă îl mai susține pe domnul Ponta, treaba e ca și rezolvată.
Pasul 2 pe care l-a și anunțat deja domnul Dragnea este moțiunea de cenzură. Singura modalitate legală prin care poate fi înlăturat un prim-ministru în România.
Asta ar trebui să fie un fel de MOAB (mother of all bombs). Adică ceva atât de devastator încât nimic nu are cum să-i reziste, nici măcar Grindeanu.
Dar eu cred că MOAB o să-i explodeze în față domnului Dragnea. În România nu merge cu moțiuni de cenzură. S-a mai încercat, dar nu merge. De ce? Pentru că e pe muchie. Dacă moțiunea reușește și pică guvernul mingea ajunge la Cotroceni în mâna președintelui Iohannis. Și președintele poate să facă în așa fel încât să provoace alegeri anticipate. Păi nah, niciun parlamentar nu vrea alegeri anticipate. Cine-i nebun să-și părăsească scaunul călduț după numai 6 luni de la alegerile trecute? Nimeni. Aaa, a reușit o moțiune de cenzură împotriva guvernului Ungureanu, dar atunci era o cu totul altă situație – alegerile oricum băteau la ușă așa că nu prea mai conta. Dar acum contează. Sunt 3 ani și jumătate la care ar trebui să renunțe parlamentarii. Și sunt sigur că nu vor renunța. Dacă votul va fi secret (si de obicei se votează cu bile la moțiune) chiar și Tăriceanu o să voteze împotriva moțiunii.
Și dacă moțiunea de cenzură nu are succes… atunci care mai e puterea domnului Dragnea? Înseamnă că domnul Dragnea nu e așa de puternic, nu? Și dacă nu este așa de puternic atunci o să-i sară imediat la beregată toți psd-iștii nemulțumiți.
Toate jocurile astea politice ar fi amuzante, dacă nu s-ar desfășura pe cheltuiala României. În loc să fie valorificat succesul obținut de Iohannis în SUA, în loc să profităm de imaginea senzațional de bună pe care România a căpătat-o recent (țara din UE cu cea mai rapidă creștere economică, țara cu garanții de securitate de la Unchiul SAM) nesimțiții ăștia se țin de jocuri de putere meschine și ne aruncă tot viitorul la gunoi.
Măcar să câștige Grindeanu. După cum am spus mai sus bătălia cu Dragnea eu cred că o să o câștige, chiar dacă acum pare greu de crezut. Vedem peste o săptămână dacă am avut dreptate sau nu. Dar problema e și cum o să câștige. Dacă într-un final PSD devine un partid european civilizat atunci e o victorie pentru toată România. Chiar dacă prețul este o instabilitate politică majoră timp de câteva săptămâni. Prețul ar merita plătit.
Dar dacă doar se schimbă puterea în PSD, dar partidul rămâne tot o ciumă roșie, atunci putem să ne luăm adio… visul de a trăi într-o țară europeană civilizată se va mai amână vreo 20 de ani.