Nu avem km de autostrăzi însă putem înşira nenumărate rateuri. Comarnic Braşov reprezintă unul, ba nu două… ba chiar 3 eşecuri la un loc. 2005, 2010 şi 2015 sunt ani în care s-a pus cruce acestei autostrăzi. Aşteptăm aşadar 2020 pentru a primi veşti noi.
Din start parteneriatul public privat a sunat destul de ciudat. Cine să vină să bage o căruţă de bani pe care să-i recupereze la sfântu‘ aşteaptă? O taxă mare de autostradă pentru recupararea investiţiei ar fi adus un număr mic de maşini, aşadar ar fi insemnat zeci de ani pentru recuperare. Este vorba despre acel ROI (return of investment) despre care a scris Radu pe acest blog.
O taxa mica, dar ceva mai multe maşini ar însemna acelaşi lucru zeci de ani de aşteptare.
O taxa mica, dar ceva mai multe maşini ar însemna acelaşi lucru zeci de ani de aşteptare.
Din informaţiile pe care le avem până acum, exact asta a fost problema principală în acest PPP, lipsa finanţărilor. 1,8 miliarde de euro ar fi costat construcţia autostrăzii. Dacă se adăugau şi costurile de finanţare şi cele de întreţinere pentru o perioadă de aproape 26 de ani, suma ar fi crescut la 8,4 miliarde de euro. Şi e concesionat pe 29 de ani. Însă valoarea totală a acestestei autostrazi , adică inclusiv mentenanţa şi preparaţiile pe aproape trei decenii s-a dubla. Ceea ce ar duce costul kilometrului la peste 70 de milioane de euro. E o sumă uriaşă.
Acum există o variantă care spune că totuşi autostrada va fi construită, însă din bani de la buget. Dati-mi voie să fiu sceptic. Şi aici mă gândesc la relaxarea fiscală care ne va aduce un gol considerabil şi apoi la deficitul atent supravegheat de partenerii internaţionali.