Astăzi ajunge în plen legea conversiei creditelor în franci (CHF) la cursul istoric. Ca să-i scoată din ecuaţie pe cei care s-au împrumutat într-o altă monedă decât francul elveţian, parlamentarii specifică în lege că este vorba despre valuta care s-a depreciat mai mult de 50%. Este primul punct slab al acestei legi.
Vorbim despre discriminare. În acest caz cei care s-au împrumutat în franci au un avantaj în faţa celor care au luat credite in euro sau dolari. De ce? Parlamentul nu ştie să răspundă. Iar cei care s-au împrumutat în moneda elveţiană spun că pierderile lor din deprecierea CHF sunt mai mari decât pierderile celor care au credite în euro. Nu spune nimeni niciun cuvânt despre câştigurile pe care le-au avut aceşti oameni atunci când s-au împrumutat. Când cel care lua euro plătea o rată şi cu 50% mai mare pentru aceeaşi casă comparativ cu cel care era împrumutat în franci.
Şi atunci de ce unii şi-au luat în franci şi unii în euro?
Explicaţia o găsim undeva prin 2006 când BNR a impus un grad de îndatorare de vreo 30% procent care a urcat ulterior până spre 70%. Însă existând acest prag erau foarte mulţi cei care nu reuşeau să se încadreze. Rata în euro convertită în lei sărea de cei 70%. Asta înseamnă că erau familii cu venituri mici sau cel mult medii.
Aşa a apărut atunci varianta francului elveţian. În timp ce EURIBOR-ul era la 5%, dobânda specifică pentru creditele în euro, LIBOR-ul era la 2,8%. Atunci era logic că per ansamblu un credit în franci era mai ieftin decât unul în euro, dar ca orice câştig presupunea şi o serie de riscuri, cum ar fi şi cel valutar, riscuri pe care cei care au semnat acele contracte şi le-au asumat. Faptul că nu aveau aceste informaţii nu-i absolvă de vină. Cum nu le absolvă de vină nici pe bănci faptul că au minţit clienţii prin omisiune. Tocmai de aceea riscurile ar fi trebuit împărţite.
Mai mult decât atât, atunci când vorbim despre creşterea costurilor să nu uităm că francul a fost primul care a avut o dobândă negativă -0,73% ceea ce a făcut ca o parte din pierderea provenită din cursul valutar să fie redusă prin scăderea costului cu creditul.
Aşa funcţionează piaţa financiară. Te documentezi, îţi faci calcule, cele mai bune dacă este posibil şi-ţi asumi rigorile unui contract.
Sunt ultimul om care ar lua apărarea băncilor. Am credite. 2 la număr. Ambele în euro. Unul l-am luat când euro/leu era sub 3,5. Dar mi-am asumat riscul valutar.
Partea cea mai proastă este că legi de acest gen se pot vedea în bunul mers al economiei. Şi este foarte posibil, ca pentru un populism ieftin, electoral, să ajungă în suferinţă oameni care nu au avut niciodată de a face cu creditele în franci. Legea în forma propusă ar putea aduce pierderi în sistemul financiar de 500 de milioane de euro. Este suficient să cadă o singură bancă astfel încât să se producă un adevărat seism în finanţele naţionale. Nu spun că se va întâmpla asta, ci încerc să subliniez consecinţele unei legi făcute după ureche.
Am putea să luăm exemplul polonezilor, acolo unde o lege similară a avut o mulţime de filtre tocmai în ideea de a nu destabiliza sistemul financiar. Chiar şi aşa cursul valutar s-a depreciat cu 4% în urma acestei legi.
Aşa că este foarte posibil să vedem presiuni uriaşe asupra cursului. La valoare de azi ar însemna peste 4,6 lei pentru un euro. Dacă la această lege se mai adaugă o serie de promisiuni electorale care vin să mărească deficitul, un curs de 4,7lei devine foarte posibil. Iar această valoare se va vedea de la preţul pâinii până la valoarea carburantului cu care alimentăm maşinile. Iar combustibil cumpără şi cei care au avut credite în franci şi cei care au avut credite în euro şi cei care nu au avut deloc credite. Şi mai grav, cei care plătesc credite în euro vor fi afectaţi de creşterea cursului plătind o rată mai mare după ce această lege o să intre în vigoare.
Deci sunteţi pro sau contra conversiei la cursul istoric aşa cum propune Parlamentul?
Acest articol miroase a imparțialitate, cam același discurs l-ați avut si după legea darii în plata si iată că nu s-au întâmplat apocalipsa. Nu se va întâmpla nici acum dezastrul deoarece si investitorii serioși își dau seama că acum se repara o greșală si ca băncile si banca centrală primesc o lecție pentru viitor. Nu poți să inrobesti premeditat câteva zeci de mii de familii iar apoi să te ascunzi în spatele riscului sistemic. Atunci când a fost posibil să dea aceste credite s-a gândit cineva la riscul sistemic? De ce țineți parte bancilor? Pentru că cetățenii nu au bugete de cheltuit pe la postul său firma dumneavoastră?
Eu inteleg argumentatia care incearca sa puna in balanta cat a platit un consumator in chf si altul in euro….este o pista cu premeditare sa se focaluzeze faptul ca vezi doamne cei in chf au pkatit mai putin O PISTA GRESITA….Va aduc in atentie 2 argumente esentiale.1 creditele in chf a fost inselaciune despre asta trebuie vorbit nu despre ce pista incercati sa mutati discutial bancile nu au avut chf…au dat imprumuturi fictive fara numerar chf in caserii…..sau faceau sisteme financiare derivate swap….despre asta trebuie vb nu sa invrasbim deponenti chf cu cei in euro.2 in 2007 2008 exista regulamentul 4 /2005 al bnr care spuneca plata intre rezidenti se face in moneda nationala sau vedeti constitutia Romaniei….sunt mukte de discutat dar noua consumatorilor nu ne da nimeni drept la replica…nu vb de clauzele din contract…neinformarea ca chf este moneda de refugiu etc modificari unilaterale a contractelor…..
Scuzati scrisul am scris dupa telefon
Chiar daca Libor a scazut, OTP nu a modificat dobanzile. A mentinut dobanzile fixe sau le-au marit, desi in contract scrie ca este variabila functie de Libor. In cazul clientilor OTP costul doar crescut pentru ca banca a transferat cursul valutar si de dobanda la client. Mai nou, am primit acasa o instiintare, ca mi-au modificat dobanda din variabila in fixa, ca nu am vrut sa semnez actele aditionale propuse de ei. Acestea sunt bancile din Romania. Au avut grija sa fure pe toate partile. VB a furat cu comisionul de risc. OTP a marit dabanzile cand acrescut Libor si nu le-a mai scazut cand a scazut Libor. Aceasta este realitatea. Ce pierderi pot avea cand ne-au furat zi de zi? Din contra, ar trebui sa le cerem daune de milioane de euro pentru ca prin furt ne-au afectat viata, care este cel mai valoros lucru din lume. Deci despre ce vorbim?
Salut, Stelian! În 2007 am luat un credit de 56000CHF, contravaloarea a 3400 € de la Raiffeisen. Am adaugat la cei peste 10000 de € pe care i-am dat avans si am cumpărat un apartament de două camere confort II. Acum, la 9 ani de la împrumut, am de dat băncii 46000€ . Ți se pare corect? Apartamentul a costat 46500€.
Daca imprumutul e pe 25 de ani, da, e normal. Stii cum se calculeaza rata unui credit? (Hint: functia Payment (PMT) din Excel ti-o calculeaza la fix). La inceput platesti foarte putin din principal, iar restul e dobanda. Pe masura ce inaintezi in timp proportia celor doua se schimba, ajungand ca spre finalul perioadei sa platesti foarte mult din principal si foarte putina dobanda.
Alfel spus: la prima rata din credit platesti dobanda pe suma pe care o mai ai de rambursat. La a doua, pe suma pe care o ai de rambursat (mai mica decat in prima luna, dar cu foarte putin). La a treia rata, tot asa.
Da, e normal ca dupa 9 ani, la un credit pe 25 de ani, sa fi platit numai 15% din suma imprumutata. Daca nu stiai asta, _poate_ nu trebuia sa-ti iei un credit, zic.
Disclaimer: nu sunt de pe la vreo banca. Dimpotriva, am si eu doua credite in euro si am _exact_ aceeasi problema, da’ tin ciocu’ mic si platesc, stiam in ce ma bag. Pe cand voi….. vai capu’ vostru.
un raspuns idiot. Omul a spus ca dupa 9 ani de plata, mai are de dat bancii 46 000 de euro desi cand facuse imprumutul a luat echivalentul a 34 000 euro. de treaba are modul de calculare a ratei? toata lumea stie ca la inceput se plateste dobanda si putin din principal. omului i-a crescut soldul din cauza aprecierii francului. era un raspuns la articol care spune ca legea e discriminatorie. adica a vrut sa aduca argumente din experienta sa , prin care sa demonstreze ca nu echiar asa cum se arata in articol.
Amesteci mere cu pere.
Ai putea sa exprimi totul in franci. Daca si atunci ai variatii mari, poate ar trebui sa mergi sa discuti cu banca.
Nu fa marea greseala de a exprima in euro un credit luat in franci si nici de a exprima in lei o rata care ar trebui platita in chf.
Si scuza: eu nu castig franci, nu functioneaza. Stiai in ce te bagi.
[…] Acum să revenim la cursul valutar din „zilele noastre”, respectiv la cea de a doua cocoaşă de pe piaţa valutară de la noi. Ea a fost cauzată de o ştire care a apărut pe fluxul Reuters legată de conversia francilor la cursul istoric. Nu mai intru în detalii am scris deja un articol pe temea asta AICI. […]