UPDATE – Ministerul Finanţelor va elimina obligativitatea taxării bacşişului. „Din păcate nu se poate reglementa în toate speţele sale”, a spus Teodorovici, referindu-se la impozitarea bacşişului.
„Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională în cazul OUG 8/2015, care prevede şi legiferarea bacşişului, arătând că nereturnarea unei amenzi după decizia instanţei de anulare a unei contravenţii date de ANAF este neconstituţională și permite abuzuri din partea organelor de control.”
Aşa suna o ştire pe care am auzit-o în dimineaţa asta, interesant, mai ales că şi noi am dezbătut acest subiect şi am ajuns la conluzia că este o aberaţie. Să le luăm pe rând:
Impozitarea bacşişului
Este o decizie stupidă, care arată de fapt disperarea guvernului de a scoate bani din piatră seacă. Arată în acelaşi timp şi o impotenţă imaginativă fantastică. Fiindcă atunci când îşi concentrezi resursele pe decizii care pot aduce 2 lei la buget este posibil să pierzi oportunităţi din care să câştigi 10 lei de exemplu. Este o decizie luată aşadar, pe genunchi, la fel ca suprimpozitarea carburantului, decizie despre care am urlat 4 luni, înainte de adoptare, că este o tâmpenie, şi la care s-a renunţat din acelaşi motiv la un an de la aplicare.
Revenind la bacşişul nostru, tocmai fiindcă este o decizie pripită şi negândită ea are o mulţime de puncte slabe. Unul dintre ele poate să fie inclusiv spălarea banilor. Şi nu vă încruntaţi prea tare că o faceţi degeaba. Cu răbdare se poate face acest lucru. Cifra de afaceri a unui restaurant mare, că nu vorbim de acţiuni de acest gen la dugheana din cartier, poate ajunge la peste 50.000 de mii de euro pe zi. Daca se consideră o medie a bacşişului de 10% asta înseamnă că se pot băga în sistem zilnic 5000 de euro. Anul are 365 de zile – asta inseamnă peste 1,8 milioane de euro anual. Bani negri spălaţi de fisc cu un impozit de 16%.
Un alt punct slab este suma reală pe care statul o poate recupera din acest impozit. Calculele guvernului, de un optimism nerealist, vorbesc de vreo 70 de milioane de euro. Întrebarea mea este care sunt costurile pentru a obţine aceste sume? Fiindcă senzaţia mea este că avem cheltuieli mai mari ca veniturile şi atunci te întrebi, din nou, dacă merită.
Nu mai aduc în clacul toate acele neajunsuri legate de plata bacşuşului pentru comenzile la domiciliu, la medic, sau la biserică. Sunt deja suficiente argumente care ne arată că ceea ce se întâmplă la guvern este ilogic şi aş spune şi iresponsabil.
Însă dincolo de toate aceste aspecte cred că până şi premierul Ponta ştie aceste lucruri. Şi paranoia mea îmi spune că acţiunea Avocatului Poporului este comandată de la Palatul Victoria. Şi-au dat seama de inepţia deciziei dar nu au puterea să recunoască aşa că este foarte simplu să fie contestată şi anulată printr-o hotărâre judecătoarească.
Cand a fost vorba de alegeri avocatul poporului s-a facut ca ploua. Atunci ar fi trebuit sa ia atitudine fata de felul in care a organizat guvernul alegerile in diaspora. Chiar era o problema care afecta tot poporul.
Acum avocatul poporului a devenit avocatul chelnarilor.
Daca vrea Ponta sa ia bani din bacsisul chelnarilor ar putea face si altfel, mai elegant. Socoteste o suma forfetara sau un procent din cifra de afaceri a restaurantului si ia impozit pe suma aia.
Ar fi mai simplu sa lase experimental ordonanta cu bacsisul asa cum e si sa iasa peste o luna sa traga concluzia ca n-a fost bine si sa o modifice / corecteze / imbunatateasca.
Asa… parca e la biliard – lovitura cu manta. Porcaria e ca in cazul asta nu stiu ce raspuns ar trebui sa dea Curtea Constitutionala sa fie bine. Ca nah, e constitutional pana la urma ca statul sa ceara impozit pe venituri. Daca CC ajunge la concluzia ca nu e constituional iese revolutie. Cine o sa mai vrea sa plateasca impozite daca nu e constitutional?
… legatura cu CCR-ul nu reusesc sa o vad nici eu, dar cred ca e pe principiul cand e ordin cu placere.