Planul de relansare ecomică, o shaorma cu de toate

A fost atâta zarvă zilele astea cu marețul plan de relansare economică a României incât am crezut ca revenirea aia în V chiar poate să devină o alternativa. În fapt, după ce am vazut marele plan, revenirea in V s-a transformat într-o poveste de adormit… economia.

Ceea ce am auzit la TV a fost o serie de discursuri sforăitoare pe care le auzim din 4 in 4 ani. Esența populismului se reduce la ecuația – drum, școală și spital. Altfel spus promitem câte ceva pentru fiecare, important e să iasă număratoarea la vot.

Domnilor politicieni, lumea s-a schimbat, așa cum des obișnuiți să spuneți după pandemia asta de Covid, și oamenii nu mai pun botul la promisiunile deslânate ale politicienilor (scuzați-mi limbajul neacademic, dar încerc să vorbesc inclusiv pe înțelesul membrilor de partid care nu și-au luat bacul dar care-mi promit mie că vor atrage bani europeni și vor construi 3k de km de autostradă).

Planul. Planul în sine este foarte bun. Promite o schimbare de macaz din concentrarea strategiilor economice de consum în strategii de investiții. Asta vedem la o privire din avion. Dacă ne apropiem de promisiuni realizăm că nu avem altceva decât aceleași ciorbe reîncălzite. Este și normal ca PSD-ul să urle ca i s-au furat ideile. Acum nu mai vorbim de faptul că social democrații ar trebui să tacă mâlc că în 3 ani de guvernare nu au reușit să facă nimic din ce au promis pe partea de investiții. Toți banii i-au tocat în consum distrugând încet dar sigur orice părghie potențială de dezvoltare. Însă nici PSD-ul nu a inventat apa caldă așa cum se laudă.

Sa vii tu ditamai Partidul Liberal și să treci în planul de dezvoltare a României ca punct strategic una dintre ideile născute în vremea ceușistă, este pur si simplu jenant. Acum când se zboară cu lejeritate în Cosmos, noi să batem toba cu canalul de irigare Siret-Bărăgan, ne arată cumva o lipsă de imaginație a celor care au scris fițuica asta numită pompos Plan de Dezvoltare.

Apoi PSD ul era intrigat de fondul de dezvoltare propus de PNL. Că ar fi ideea copiată din programul de guvernare al social democraților. Aici iar greșesc. PNL ul a venit de ceva vreme cu ideea asta. Dar indiferent că este expusă de PSD sau PNL tot o idee năstrușnică rămâne, ca sa nu-i spun idioată. Faci un plan de dezvoltare, pe modelul Norvegiei de exemplu, atunci când ai un excedent financiar și începi să-ți diversifici optiunile investiționale.

La noi însă se încearcă o șmecherie în dulcele stil românesc, o evitare a creșterii deficitului deja uriaș, prin trecerea unor investiții făcute prin acest fond care nu are nicio șansă de reușită. Nu domnule, astfel de investiții trebuie să le faci cu banii europeni care ne așteaptă doar cu planuri coerente pentru a-i cheltui.

Tot în acest plan se vorbește de înființarea unei banci de stat care să funcționeze ca intermediar pentru investitiile care vor fi, teoretic, făcute. De ce să nu folosim CEC ul pentru aceste operațiuni? Statul are deja o bancă, instituție care poate să primească un boost prin implicarea într-un astfel de proiect investițional. Dar o altă bancă înseamnă un nou președinte, un board de conducere, adică o altă sinecură politică. Nu domnilor, nu așa se dezvoltă România!

De cealaltă parte se plânge de grija unor firme care sunt pe ducă. Nimeni nu vorbește însă de rolul purgativ al unei crize. Sunt multe SRL uri cu datorii uriașe dar cu patroni care conduc cele mai scumpe limuzine. Are de gând guvernul să susțină și acești zombi ai economiei? Cam așa reiese din plan.

În fine, am putea să scriem tone de cerneală despre imposibilitatea aplicării acestui concept investițional. Dar am să mă opresc doar la sursele de finanțare. Vorbim de 100 de miliarde de euro. O sumă care pentru România pare de domeniul SF-ului. Nu am vazut niciun fel de studiu de impact. Nimic. Doar maculatură specifică perioadei electorale. Este ceea ce ne-au obișnuit politicienii de 30 de ani încoace – ne vând gogosi la preț de caviar.