Pierdere de timp

Ieri am fost nerăbdător să ascult discursul primului-ministru din parlament. N-am vrut să-l ratez pentru nimic în lume. Și nu pentru că sunt pasionat de discuțiile parlamentare (mă întreb dacă mai există cineva care dă mai mult de o ceapă degerată pe ele) ci pentru că domnul prim-ministru anunțase înainte că o să fie ceva foarte important – va anunța care este strategia de dezvoltare a României.

De când am auzit știrea am fost un pic sceptic. Adică nah, strategia asta de dezvoltare ar trebui să fie cumva comună tuturor partidelor politice, nu? Pentru că strategia ar trebui aplicată indiferent cine e la putere. Și nu auzisem că domnul Ponta s-ar fi consultat și cu opoziția pe tema asta. Dar hai, poate că vine cu o strategie atât de bine făcută încât n-ai cum să nu fi de acord cu ea, poate că are un discurs atât de bun încât nici cel mai cârcotaș opozant nu poate să-i găsească nicio fisură.

Stelian a anticipat bine. A ghicit exact ce o să ne spună premierul.
Ok, mi-am zis. Orice strategie începe printr-o analiză a situației prezente. Și e normal ca un politician să profite de ocazie și să se și laude un pic. Dar mă așteptam la mai mult. Pe lângă laude mă așteptam să aud și care e situația pe care ne-o dorim și mai ales cum ajungem acolo. Așa se prezintă o strategie, nu?

Nu. Nu s-a mai prezentat nicio strategie. Am fost cu toții niște proști. Nici nu era vorba despre prezentarea vreunei strategii. N-am înțeles noi bine.
Bine, aș putea să spun, dar a spus-o chiar primul-ministru printr-o postare pe Twitter. Și ce dacă? Ar fi prima oară când domnul Ponta fabulează? Nu, nu e, dar totuși…
Dacă știam de la început că va fi vorba doar despre un discurs politicianist nu mi-aș fi pierdut timpul cu asta.

Înainte de alte comentarii. De ce ar fi așa de importantă o strategie pe termen mediu și lung? Pentru că în felul ăsta ar știi fiecare ce are de făcut. De la revoluție și până în prezent s-a făcut o singură dată o astfel de strategie – a făcut-o Mugur Isărescu în scurta perioadă în care a fost premier. Și s-a cunoscut. Strategia lui Isărescu a pus țara pe șine cum se spune. Până atunci țara se guvernase în stil pompieristic – dacă arde undeva ne grăbim să stingem focul, dacă nu arde nu facem nimic, mâine om vedea ce-o mai fi. Cu o strategie definită România a reușit să progreseze, am început să înregistrăm creștere economică. Strategia lui Isărescu a venit la momentul oportun. Dacă mai întârziam câțiva ani, dacă mai pierdeam timpul, am fi pierdut orice șansă să ne integrăm în UE și acum poate că România ar fi ajuns în aceeași situație ca Ucraina.

Să mă întorc un pic la discursul domnului Ponta din parlament. N-am putut să nu remarc ironia din discursul domniei sale. E moștenită de la mentorul Adrian Năstase. Dacă ar fi să dau un sfat, i-aș spune domnului Ponta, dar și altor politicieni, că ironiile nu își au locul într-o țară care are atât de multe probleme. Nu gustă nimeni glumele astea.
Măcar dacă ar fi fost o ironie bună. Năstase avea mai mult talent. În schimb domnul Ponta a vrut să tragă, așa în glumă, o flegmă asupra fostei guvernări Boc, dar n-a fost atent că vântul bate din față… (citez din memorie) Dacă aș fi făcut parte din guvernul Boc aș fi vorbit 1 minut (adică guvernul Boc nu a avut realizări care ar merita menționate în mai mult de 1 minut. Problema e că domnul Ponta a vorbit 5 minute. Păi? Asta inseamnă de 5 ori mai mult decât 1 minut, dar totuși e îngrozitor de puțin.  Dacă doar 5 minute sunt suficiente pentru ce s-a întâmplat în 3 ani de zile înseamnă că noi toți am pierdut îngrozitor de mult timp. Așa, în treacăt fie spus, domnul Ponta chiar a făcut parte din guvernul Boc. Cu atât mai nereușită gluma domniei sale.

Acum, că ne-am lămurit că domnul Ponta nu are nicio strategie și merge tot pe bâjbăite, să încerc să dau eu câteva soluții, poate reușesc să-l inspir..

În primul rând avem nevoie de infrastructură de transport. Chiar avem nevoie. Țara asta e blocată. Se pierde mult timp pe drum. În Japonia s-a inventat JIT (just in time production) adică se elimină stocurile și materiile prime sau subansamblele ajung la fabrică exact atunci când e nevoie de ele. Asta înseamnă creștere de eficiență. În România de azi, cu drumuri blocate și căi ferate aproape inexistente ar fi imposibil să se aplice JIT.
Pentru fiecare leu pe care statul l-ar investi în infrastructură s-ar întoarce în buzunarul statului mai mult de jumătate sub formă de taxe și impozite. Dacă statul ar reuși să folosească și fondurile europene ar însemna că pentru fiecare leu investit în infrastructură statul ar câștiga mai mult de un leu, fără să mai punem la socoteală câștigul pe termen lung.

În al doilea rând e nevoie de investiții în economie. Cum poate statul să se implice în economie fără să se implice în economie? Se poate. Statul poate crea un fond de investiții cu management privat. Acest fond de investiții ar putea găsi oportunitățile cele mai bune (cam asta fac în general fondurile de investiții) și dacă are rezultate pozitive se va putea autofinanța pe termen lung și va putea atrage și bani privați. Din nou, pentru fiecare leu pe care statul l-ar investi va câștiga mai mult de un leu.

În al treilea rând, că tot se chinuie guvernele României să cheltuie banii europeni, aplicarea KM ar fi o soluție foarte bună. Să dau un exemplu. Să spunem că o primărie a făcut un proiect foarte bun, a obținut finanțare și a avut un rezultat benefic pentru comunitate. Atunci el ar putea fi replicat și de alte primării care au nevoi asemănătoare, nu? N-ar mai trebui reinventată roata, n-ar mai trebui scris un proiect de la zero ci ar putea fi adaptat un proiect care deja s-a dovedit de succes.

Ca să vorbim despre o strategie ar trebui identificate domeniile în care România are potențial bazându-ne pe ce știm să facem cel mai bine (așa numitele core competencies). Așa se poate obține calitate nu numai cantitate. E nevoie de așa ceva pentru ca școlile să știe în ce domenii trebuie pregătite viitoarele generații. Altfel putem să reformăm în fiecare an învățământul și să nu obținem niciun rezultat, cum s-a întâmplat din păcate până acum.

Ar mai fi multe de spus. Dar hai să facem ceva. Hai să nu mai pierdem timpul domnule Ponta. Sunt încă mulți oameni care mor de foame în țara asta, chiar dacă dumneavoastră aveți o viață îndestulată. I-ați putea salva dacă v-ați apuca de treabă în loc să vă țineți de glume.