Pensii speciale… din nou. Între revoltă şi dispreţ!

Sunt extrem de revoltat. Pregătisem un subiect despre Brexit şi efectele posibile asupra României. Însă până la referendumul din Marea Britanie, ne iau de gât problemele de aici, de acasă. Probleme mari şi extrem de grave de care, după cum arată lucrurile, nu avem scăpare.

Aflu cu indignare că Senatul a votat fără nicio jeană proiectul de lege prin care aleşii locali, care au cel puţin un mandat dus la capăt, beneficiază de pensii speciale. Proiectul a fost adoptat în plen cu 101 voturi favorabile, unul împotrivă şi şase abţineri. Următorul pas este promulgarea care ar trebui să vină de la Palatul Cotroceni. Proiectul de lege urmează să ajungă pe masa preşedintelui Klaus Iohannis.

Efortul bugetar este de 0,1%/PIB pe an, pornind de la estimările publicate în trecut. Deşi impactul nu este atât de mare, legea vine în contextul unui buget aflat deja sub presiune şi într-o perioadă cu o suită de iniţiative parlamentare care putea să mărească deficitul bugetar. Cea mai importantă dintre acestea vizează planul de reducere a contribuţiilor sociale cu 5 puncte procentuale, cu un efort bugetar de aproape 1%/PIB în 2017. Toate acestea împreună cu majorările salariale din sectorul public şi reducerile de taxe programate pentru 2017 prin Codul Fiscal, ne vor duce deficitul bugetar de anul viitor la -3.7%/PIB. 

Revenind la subiectul nostru, ce înseamnă de fapt această lege? Persoanele alese după 1992, de către cetăţeni, respectiv primarii, viceprimarii, preşedinţii şi vicepreşedinţii de consilii judeţene, au dreptul, la încetarea mandatului, la o indemnizaţie lunară pentru limita de vârstă. 

Cuantumul indemnizaţiei pentru limită de vârstă se acordă în limita a trei mandate, şi se calculează ca produs al numărului lunilor de mandat, cu 0,55% din indemnizaţia brută lunară aflată în plată.

Vă traduc eu fraza în felul următor – băieţii ăştia, mulţi dintre ei agramaţi, vor câştiga la pensie de la 1.500 până la 6.000 de lei în plus peste pensia normală a fiecărui muritor de rând. Dacă să presupunem că ai fost primarul unei localităţi mici şi ai făcut tot felul de combinaţii timp de 3 mandate atunci o să încasezi 4500 de lei peste pensia care ţi se cuvine oficial. Pentru că aleşii neamului sunt mai cu moţ decât alegătorii.

Colegii de la Hotnews au făcut câteva calcule interesante legate de aceste pensii speciale, pentru oameni deloc speciali.

Primarul suspendat al Capitalei, Sorin Oprescu, ar putea primi, în cazul în care nu va fi condamnat definitiv pentru fapte de coruptie, o pensie specială de aproximativ 4.700 de lei. A avut ghinion, l-au prins mai repede decât se aştepta. În schimb, Marian Vanghelie care se afla la al patrulea mandat de primar al Sectorului 5 în momentul în care a fost suspendat din funcţie – daca nu va fi condamnat pentru fapte de corupţie – va avea o pensie specială calculată conform celor 3 mandate complete. Dacă ţinem cont că Vanghelie avea un salariu lunar mediu net de 4.600 de lei ar putea beneficia de o pensie speciala de 5.200 de lei. La fel şi Marian Oprişan care se află la al patrulea mandat ca preşedinte al Consiliului Judeţean Vrancea, cu o indemnizatie medie neta de 4.600 de lei, pensia speciala de care va beneficia acesta ar putea fi de aproximativ 5.200 de lei. Nicusor Constantinescu, şeful suspendat al CJ Constanta, ar putea primi o pensie de 4.600 de lei, pentru aproape trei mandate … şi mai multe spectacole date în faţa camerelor de luat vederi.

Vă spun sincer că mă încearcă un sentiment de ruşine profundă atunci când imi amintesc că spuneam că nu putem creşte salariile profesorilor sau ale medicilor pentru că nu sunt bani.
Şi dacă tot vorbim de aspectul financiar, totuşi de unde vin banii? Indemnizaţiile acestor indivizi vor fi suportate din bugetele locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor din Capitală, ale judeţelor şi municipiului Bucureşti.

Altfel spus în loc să reabilitezi un bloc, să renovezi o şcoală, să plăteşti un profesor, să aduci un pat într-un spital… preferi să dai o pensie specială unor oameni cu o activitate cel puţin discutabilă, fără să ai în vedere nici măcar un criteriu de performanţă.

Ceea ce se întâmplă în aceste zile este strigător la cer. Am senzaţia că toată clasa politică s-a urcat cu bocancii pe grumazul electoratului care paralizat de lipsa de aer nu mai poate avea nicio reacţie. Este inadmisibil ca într-o ţară care se plânge că nu are bani pentru salariile medicilor sau ale profesorilor, într-o ţară în care drumurile sunt aproape de ev mediu, într-o ţară în care majoritatea caselor au wc ul în fundul curţii, tu, legiuitorul, statul să direcţionezi jumătate de miliard anual către pensii speciale pentru aleşii locali.

Probabil vă întrebaţi de ce au făcut totuşi acest lucru. Răspunsul este extrem de simplu. În toamnă avem alegeri parlamentare. Ori aleşii locali sunt pionii principali în mobilizarea alegătorilor pe de o parte şi în strategiile care ţin de numărarea voturilor de cealaltă parte. Păi cum să nu se implice primarul PSD-ului, sau al PNL-ului că cele două partide au votat cot la cot, cum să nu se implice să-l ajute pe parlamentarul de circumscripţie, când el tocmai din buricul târgului i-a asigurat o pensie specială.

Ştiu că sună utopic ceea ce am să vă spun. Dar încep să cred că Parlamentul, în forma sa actuală, este unul dintre cele mai mari frâne în dezvoltarea acestei ţări. Parlamentul în actuala sa structură este bolovanul care atârnă de gâtul nostru al tuturor. Poate o formulă nouă, inovativă, extrem de restrânsă de 70-100 de oameni ar fi mult mai potrivita pentru o ţară ca România. O formulă care să cuprindă oameni foarte bine pregătiţi, care să demonstreze că au realizat ceva până să ajungă să ridice mâna pe legi care influenţează destine. Dacă vom continua în aceeaşi formulă ţara asta nu va avea nicio şansă la redresare. Niciun guvern tehnocrat, niciun ministru revoluţionar şi nicio minte luminată nu vor reuşi să schimbe nimic, pentru că sistemul legislativ e putred chiar la baza sa, este format din oameni incompetenţi, prizonieri ai intereselor personale şi de partid şi care acţionează în consecinţă. Asta este România azi!