Am să plec în dezbaterea de astăzi, de la radio de la ora 12, de la un mesaj pe care l-am primit ieri pe pagina personală de facebook. Un domn, bugetar, îmi atrăgea atenţia că nu este bine că atac decizia Parlamentului de a mări salariile bugetarilor cu 10%. Şi mă întreba acest domn, cum se face că am început să atacăm şi deciziile care sunt luate în favoarea populaţiei.
În cele ce urmează mă simt dator să explic câteva lucruri. În primul rând bugetarii au nevoie de salarii mai mari, suţin această idee… însă nu la grămadă ci pe criterii de competenţă. În al doile rând trebuie ales momentul oportun pentru aceste majorări altfel riscăm derapaje economice grave care pot duce la ajustări salariale dureroase.
Mi se spune în acelaşi mesaj că un efort de 2 miliarde de lei, cât presupune această creştere salarială, nu este mare lucru pentru bugetul statului. Perfect adevărat. Dar dacă cele 2 miliarde le adăugăm peste cele aproape 4 miliarde pe care le presupune majorarea salariilor profesorilor şi medicilor şi peste cele 10 miliarde din reducerea TVA-ului şi peste cele 2 miliarde de reducerea impozitului pe dividende… atunci lucrurile se schimbă.
Este, dacă vreţi, ca în acele desene animate haioase când un personaj cedează, i se înmoaie genunchi, când i se pune un fir de păr, sau se aşează o vrăbiuţă, peste un morman de greutăţi adăugate anterior.
Nu putem avea o relaxare fiscală masivă însoţită de o creştere a cheltuielilor cu salariile. Este un cocteil exploziv. Şi cu siguranţă nu ne dorim asta!
Repet eficienţa se plăteşte. Avem nevoie de salarii mai mari pentru medici fără de care am avea o societate bolnavă la propriu, avem nevoie de salarii mai mari pentru profesori fără de care naţiunea asta nu ar avea niciun viitor, avem nevoie de salarii mai mari pentru funcţionari fără de care am fi loviţi de haos.
Dar nu aşa oameni buni. Nu putem să batem din palme şi să obţinem 25% pentru medici, 25% pentru profesori, 10% pentru celelalte categorii de bugetari. Unde vreau să ajung cu toată această demonstraţie. La Guvern şi la Parlament.
Incompetenţa Guvernelor din ultimii 25 de ani ne-au adus astăzi în poziţia de a discuta despre aceste majorări salariale. Lipsa de viziune a guvernelor din ultimii 25 de ani ne-a pus în situaţia să vorbim azi despre salarii şi nu despre marii investitori care ar vrea să intre în România. Lipsa planurilor de dezvoltare durabilă, şi interesele meschine pe care le-au avut guvernanţii în ultimii 25 de ani ne-au adus în pragul sărăciei. Tocmai de aceea au ieşit oamenii în stradă… pentru un trai mai bun. Dar hai să nu facem greşeala pe care au făcut-o politicienii noştri în aceşti peste 25 de ani. Hai să nu ne uităm la interesul imediat, hai să nu vedem doar interesul personal, hai să deschidem ochii şi să vedem tabloul economic în ansamblul lui.
Ce ne arată el?
Că parlamentarii nu au venit cu acest amendament de dragul bugetarilor. Nu se gândesc, ei parlamentarii, că bugetarii pot ajunge în situaţia în care să nu aibă ce pune pe masă, nu se gândesc că o majorare a salariilor din sectorul bugetar ar putea reduce corupţia, nu s-au gândit la facturile pe care le au bugetarii de plătit în fiecare lună… fiindcă dacă se gândeau la asta nu i-am fi văzut făcând potecă la DNA, descoperind sutele de milioane de euro primite ca şpăgi. Dacă s-ar fi gândit la bugetari şi la noi toţi dealtfel ar fi acţionat în consecinţă. Adică ar fi votat legi care să asigure creşterea firească a salarilor după o creştere susţinută a economiei.
Parlamentul a vrut să dea o lovitură, preventivă, viitorului guvern. Indiferent ce se va întâmpla cu acest amendament guvernul viitor, oricare va fi el… o sa cadă prost. Dacă anulează legea o să iasă politicienii în faţă să spună – Uite noi am vrut să vă dăm mai mulţi bani dar tehnocraţii ăştia oameni răi nu vor.
Nici celălat scenariu nu este unul mai bun. Cel în care amendamentul intră în vigoare. Bugetul naţiei nu-l poate suporta. Sărim de acel deficit de 3% ceea ce înseamnă penalizări pe care Uniunea Europeană ni le va impune în urma tratatelor de stabilitate. Şi atunci ce va face guvernul… va fi nevoit să taie de la alte cheltuieli … probabil de la investiţii. Şi atunci o să ajungem în anii următori să nu mai avem bani din care să plătim acei 10% sau 25%. De ce?
Pentru că pe parlamentari nu-i interesează ce se întâmplă mâine, ei sunt interesaţi doar jocurile politice imediate. Este doar un joc de imagine în virtutea alegerilor de anul viitor. Şi ne arată asta declaraţiile, pe care nu le pot numi decât iresponsabile.
Parlamentarul Alina Gorghiu, liderul opoziţiei, ne spune că a votat acest amendament şi că cere viitorului guvern un studiu de impact. Frântura logică din această declaraţie ne aruncă în aer speranţa că opoziţia din acest Parlament ar putea să ne clădească o lume mai bună. Iar prin asta înţeleg proiecte economice pe termen lung, cu studii de impact înainte de toate, care să poată aduce creşteri salariale sustenabile pentru bugetari şi nu numai.
O altă declaraţie halucinanţă vine şi din partea ministrului interimar al muncii, Rovana Plumb.
Vă propun să ne oprim la cuvintele care însoţesc această declaraţie, nici nu ne interesează procentele care oricum sunt greşite. Presupusele calcule-orientative… indicativ. Păi să-i spunem doamnei ministru că Bugetul se face cu cifre, adica cu matematica… este ştiinţa exacta. Nu e loc de aproximari. În constructia bugetara orientativ sau indicativ înseamna de fapt ieşire din grafic, deficit, lipsa de predictibilitate, riscuri. Riscuri să nu poată fi plătite acele majorări salariale. Dar nu sunt riscurile lor ci sunt ale guvernului care abia acum se naşte.