Odată eram războinici

M-am uitat și eu aseară la meci.
Recunosc de la început, nu prea mă pricep la fotbal. Poate de aia n-am înțeles mai nimic. Sau nu știu, a fost ceva de înțeles?

Inițial îmi venea să zic ”Nea Puiu, mai jucăm și noi ceva?” Dar nu știu dacă Iordănescu e de vină. A adus la echipă cam tot ce se putea. Selecția a fost bună. Problema e că nu a prea avut ce selecționa.
Singurul semn de întrebare ar fi neconvocarea lui Ciprian Marica. Argumente sunt – Marica a fost accidentat, acum nu prea joacă… dar la felul în care a arătat atacul nostru poate că Marica într-un picior ar fi fost mai bun decât Bogdan Stancu (foarte foarte șters) și Claudiu Keșeru (foarte foarte ratangiu) la un loc.

Nu pot să dau vina nici pe jucători. Ei au alergat, s-au zbătut, au încercat. Ce să le ceri mai mult?

Ăăă… Ne-a furat arbitrul? Că de obicei asta este prima scuză invocată. Nu, nu ne-a furat. Ba dimpotrivă. A făcut o greșeală foarte mare, dar în favoarea noastră. Dacă ar fi acordat penalty și cartonaș roșu nu am mai fi scos nici punctul ăsta chinuit.

A fost prost terenul? Stadionul? A plouat, a nins, a bătut vântul? Nu, nimic din toate astea.

Spectatorii? Nu i-au încurajat îndeajuns pe băieți? Păi spectatorii săracii au venit și au umplut stadionul până la refuz. Au scandat și au încurajat cât au putut de tare. Normal, la un moment dat i-a prins și pe ei deznădejdea și frustrarea când au văzut ce se întâmplă pe teren. Dar una peste alta nu se poate spune că publicul nu și-a făcut datoria.
Sau poate cine știe? Ai noștri au egalat doar după ce spectatorii au început să fluiere și să înjure. Poate echipa noastră națională s-a obișnuit atât de mult să fie fluierată încât nu mai poate să joace altfel.

Ce mai rămâne? Eu zic că mingea e de vină. Ce să mai domnule? Nu se mai fac mingii cum se făceau pe vremuri. Păi zi și tu. Când juca Hagi stătea mingea lipită de piciorul lui, când dădea pase se ducea mingea exact unde trebuie, când făcea Ilie Dumitrescu un stop se lipea din nou mingea de piciorul lui, când trăgea Ilie la poartă se ducea mingea exact sub bară, când alerga Lăcătuș de nebun pe banda dreaptă mingea alerga și ea pe lângă el și se strecura printre picioarele adversarilor, când făceau Belodedici sau Gică Popescu câte o deposedare mingea venea ascultătoare la ei.
În schimb mingiile astea moderne nu sunt bune de nimic. Nu poți să dai o pasă, nu poți să faci un stop că sare mingea aiurea. Dacă tragi la poartă nici nu mai zic – mingea se duce unde vrea ea. Pe Sânmărtean parcă îl mai ascultă și mingiile astea noi, dar pe restul nimic nimic.

Păi cum să joace băieții în condițiile astea? Cumpărați băi nene niște mingii mai de calitate! Se poate așa ceva? Măcar cu Insulele Feroe să poată să joace și ai noștri fotbal că altfel iar nu ne calificăm.

Și când mă gândesc că odată eram și noi războinici…