O lege pentru biciclişti – populism electoral?

Vreau să discutăm azi despre cum poţi face praf o idee bună pe care o arunci în dezbatere într-un moment total nepotrivit. Este vorba despre o propunere a unui deputat, nici nu contează din ce partid este, pentru că toţi sunt la fel- nu există din păcate în practică ideologii diferite; un deputat care ar vrea, spune el, să încurajeze mersul pe bicicletă. Păi se poate idee mai bună pentru marile oraşe ale acestei ţări?

Orice biciclist în trafic înseamnă o maşină mai puţin la semafor, înseamnă mai puţine ambuteiaje, mai puţini nervi pentru şoferi şi mai multă sănătate pentru biciclişti. O idee pe care mai că-mi vine să o aplaud. Ceva mă opreşte însă. Întrebarea este simplă … de ce acum? De ce în plină campanie electorală pentru locale şi la început de campanie pentru parlamentare?

Dacă tot am deschis subiectul vă propun să vedem şi despre ce este vorba, cine ştie poate reuşim cumva să-l salvăm. Acest deputat a depus în Parlament conform zf.ro, un proiect de lege prin care vine să ajute persoanele care ar vrea să-şi cumpere biciclete pe de-o parte, dar să şi susţină financiar toţi bicicliştii care merg la serviciu pe două roţi. Este vorba despre acordarea unor tichete valorice de către angajatori pentru încurajarea angajaţilor care vor să renunţe la maşină în drumul lor spre job.

Într-o primă fază aşa cum spuneam angajatorul ar putea să-i acorde angajatului o cotă parte din valoarea totală pe care o presupune achiziţia unei biciclete, dar nu mai mult de 1500 de lei. La valoarea asta vă spun că oricine îşi poate cumpăra o bicicletă foarte bună pentru ruta casă-serviciu, serviciu – casă. Pentru cei care vor performanţă, evident, se pune problema unei diferenţe suportată de angajat. Ceea ce este foarte interesant este că tichetele s-ar da o dată la 3 ani şi pe lângă achiziţia de biciclete ele ar putea să fie folosite şi pentru piese de schimb, unelte şi produse de întreţinere sau echipamentul pe care îl poartă ciclistul.

De cealaltă parte, în acest act normativ se mai precizează un lucru interesant. Angajatorii ar trebui să acorde anumite sume de bani şi celor care merg pe bicicletă. Valoarea acestor sume s-ar ridica la 0,33 de lei pe km dar nu mai mult de 300 de lei. Am făcut eu rapid un calcul. Spre exemplu: dacă stai la o distanţă faţă de job de 10 km, ceea ce dus-întors înseamnă 20 de km, pe care-i faci să zicem 20 de zile pe săptămână, în acest caz ai putea primi 132 de lei, evident dacă proiectul de lege trece în forma lui actuală. Bineînțeles că poţi spune că mergi 40 de km, tocmai de aceea angajatorii au libertatea de a defini lista documentelor justificative necesare acordării indemnizaţiei şi frecvenţa prezentării acestora. Nu spune nimic nimeni despre efortul pe care îl face compania. Cred că toate aceste sume ar trebui să fie deductibile fiscal, astfel încât angajatorul să fie stimulat în faţa unui concept de genul acesta.

Aşa cum spuneam, iniţiativa este una lăudabilă.. dar nu originală. Legea se inspiră din practicile europene. În Marea Britanie, fiindcă tot este o ţară spre care se îndreptă tot mai mulţi români, există un program celebru denumit “Cycle to work” încă din 1999. Acolo există acele indemnizaţii de kilometraj pentru fiecare biciclist în parte.

O astfel de iniţiativă ar putea să aducă o schimbare radicală în traficul din marile oraşe în general şi în nebunia din Capitală în mod special. Unde mai pui la socoteală că studiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că 15 minute petrecute pe bicicletă pe zi pot creşte durata de viaţă cu până la 7 ani.

Din punct de vedere contabil, conform noii legi, sumele corespunzătoare tichetelor de bicicletă se vor încadra în categoria cheltuielilor sociale cu deductibilitate limitată.