Am spus-o și am să o repet de câte ori este nevoie. Banii aduc bani. Aşadar investițiile sunt cheia care ajută ca motorul eonomiei să demareze. Iar la capitolul ăsta noi avem o problemă. Și încă una mare.
Investițiile străine directe în România au ajuns cu greu în primul trimestru la puţin peste 1 miliard de euro conform datelor BNR. Însă așa cum ne-am obișnuit pe aici, propun să citim cifrele din toate unghiurile. Ori din suma toatală dacă extragem 287 de milioane de euro, sumă care reprezintă creditele intragrup, o să vedem că de fapt investițiile abia mai sar de 700 de milioane de euro. Dacă vă întrebați ce sunt aceste credite intragrup, aflați că ele reprezintă finanţările acordate operaţiunilor din România de la centru. Valoarea negativă înseamnă rambursarea acestor finanţări acordate în trecut. Cu alte cuvinte marile companii își recuperează banii pe care la un moment dat i-au băgat în economia noastră prin intermediul companiilor fiice de la noi.
Ajungem la o cifră a investițiilor de-a dreptul rușinoasă. Chiar dacă în ultimii ani am asistat la o creştere uşoară, banii par să schimbe macazul. Ca să aveți o imagine și mai clară am să vă spun că în anii buni de creștere economică România înregistra peste 9 miliarde de euro pe an. În criză, în cei mai negri ani, investițiile nu săreau de 2 mld. Euro. Astăzi, presupunând că o să se păstreze același ritm cu care banii vor intra în țară, la finele anului o să marcăm în jur de 3 miliarde de euro.
Cu această sumă nu putem să ne așteptăm la minuni. Și când spun asta ma gândesc la noi investitori, la deshiderea unor noi business-uri, la noi locuri de muncă, la salarii mai mari, la o creștere economică sustenabilă, la un trai mai bun până la urmă.
Mai mult, modul în care sunt făcute aceste investiții adâncesc și mai tare discrepanțele economice între diferitele regiuni ale țării. Cei mai mulți bani aleg să meragă spre zonele deja dezvoltate acolo unde există deja infrastructura rutieră sau administrativă pentru dezvoltarea afacereilor. Așa că investitorii aleg să meargă spre zonele de vest cu precădere pentru că de acolo își pot scoate ușor peste graniţă mărfurile produse la noi, ducându-le spre piețele de desfacere din vest. Sume importante de bani mai merg și în Capitală, aici fiind un hub al lumii de business. Din păcate spre zonele de nord, de est sau de sud ale țării foarte puțini sunt cei care se încumetă să se îndrepte. Pe deoparte din cauza infrastructurii rutiere precare, acea zonă a rămas pur și simplu izolată, iar costurile de transport înclină greu în reducerea ratei profitabilității. De cealaltă parte, multe din aceste zone au ajuns să se afle sub imperiul unor baroni locali pe care dacă nu-i tratezi financiar cum se cuvine, șansele să-ți deschizi un business în zonă sunt la fel de mari cu cele pe care le ai să trimiți o piatră pe lună cu praștia. Prin urmare ca să vedem o schimbare a traseului banilor trebuie mai întâi noi să ne schimbăm profund. Rețeta este relativ simplă și extrem de bine cunoscută.
Debiroratizarea instituțiilor publice, mai ales ale celor care trebuie să vină cu tot felul de avize pentru afaceri, dezvoltarea infrastructurii, de orice fel, și combaterea corupției. Acestea sunt elementele principale. După care apar reglajele fine care țin de abilitatea factorilor de deccizie să atragă investitorii aici. Fiindcă degeaba îi oferi ăluia de la Mercedes cine știe ce facilități fiscale dacă el trebuie să plătească dublu ca să-și scoată mașinile din țara noastră.