Ca toată lumea și eu am fost foarte dezamăgit de prestația echipei naționale de fotbal la Campionatul European. Am zis totuși să aștept să-mi treacă amărăciunea până să mă apuc să-mi dau și eu cu părerea căci nu e bine să spui lucruri la supărare.
În primul rând stau și mă întreb dacă merită să mă enervez eu pentru unii care joacă fotbal. Și dacă mă reprezintă, dacă 23 de jucători plus stafful tehnic pot reprezenta o națiune.
Da domnule, reprezintă. Pentru că realitatea nu este cea obiectivă ci cea pe care o percepem noi oamenii. Iar la nivel global fotbalul a ajuns un fenomen foarte important, iar oamenii din toate țările percep confruntarea dinte echipele naționale de fotbal ca pe o chestiune de mândrie națională.
Deci, dacă este o chestiune de mândrie națională putem arăta cu degetul pentru acest eșec și către guvernul României și către președintele României și către partidele politice și structurile administrative locale? Da, bineînțeles. Chiar ar trebui să li se ceară socoteală.
O să spui că nu are legătură fotbalul cu guvernul, că FRF este o federație care se autofinanțează, că fotbalul profesionist este o afacere privată etc. Da, e adevărat, dar imaginea pe care o aduce fotbalul influențează imaginea întregii țări. Guvernul nu trebuie să-și facă echipă profesionistă de fotbal ca să se implice. În schimb guvernul este dator să asigure fundația, baza pe care să se sprijine echipele profesioniste. Și mă refer aici la infrastructura sportivă, pentru că fotbalul se joacă pe stadioane nu în pădure (la cum se taie pădurile din România și dacă s-ar fi jucat în pădure ar fi fost o problemă) și fotbalul se joacă cu jucători, iar jucătorii aceștia, dacă vrem să avem jucători valoroși, trebuie să fie crescuți de pe la 4-5 ani și trebuie să existe o arie de selecție mai mare. Nu este responsabilitatea guvernului să se ocupe de fotbalul profesionist, dar este responsabilitatea guvernului să se ocupe de sportul de masă să asigure copiilor și tinerilor condiții pentru a practica sportul (indiferent dacă vorbim de fotbal sau de alte sporturi). Și bineînțeles că Guvernul României nu își face treaba nici la acest capitol la fel cum nu și-o face nici la alte capitole – educație, sănătate, infrastructură de transport etc. Ca să nu se înțeleagă greșit, nu e vorba de Guvernul Cioloș ci de Guvernul României, de la primul guvern postdecembrist condus de către Petre Roman și până în ziua de azi.
Singurul lucru pe care l-a făcut mediul politic românesc a fost să implanteze un politruc în fruntea Federației Române de Fotbal. Da, la Răzvan Burleanu mă refer. Ce caută omul acesta în fruntea FRF? Ce îl recomandă? Știi replica aceea celebră din filmul Secretul lui Bahus? – ”mă recomandă vocea și talentul meu”. Păi nah, domnul Burleanu are o voce pițigăiată și este total lipsit de talent. Nici măcar astea nu-l recomandă.
Bineînțeles, ce am spus mai sus este metaforic. Nu contează ce fel de voce are conducătorul FRF și într-un fel nu contează nici dacă a fost fotbalist sau nu. Cel mai mult contează dacă este un bun manager, dacă se pricepe la economie. Și domnul Burleanu nu se pricepe deloc la economie.
E o afirmație destul de dură, nu? Ar trebui să și argumentez, nu? Păi argumentez imediat. Cum spuneam, fotbalul este un fenomen global. Un campionat european sau un campionat mondial de fotbal atrage privirea întregii lumi. Miliarde de oameni se uită la televizor. Este o oportunitate fantastică pentru a atrage sponsori, nu? Adică ce expunere mai bună de atât ar putea exista? Mai mult, România a avut o oportunitate fantastică – a jucat meciul de deschidere împotriva țării gazdă Franța. Toată lumea se uită la finală și la meciul de deschidere. În finală ar fi fost mai greu să ajungem, dar meciul de deschidere l-am primit pomană. Acesta a fost norocul nostru. Și? Cum a reușit domnul Burleanu să monetizeze această șansă unică? N-a reușit. Putea să câștige milioane de euro din atragerea de sponsori. N-a făcut-o. Naționala României nu numai că nu a profitat de oportunitatea de imagine, dar a făcut exact pe dos decât ar fi trebuit – s-au baricadat în castel și s-au ascuns sub pat cu plapuma în cap, în condițiile în care erau căutați de toate televiziunile din lume. Bine că domnul Burleanu și-a dat o primă nesimțită pentru calificare. Păi de aia s-a supărat lumea. Oamenii obișnuiți câștigă banii ăștia în 10-20 de ani de muncă și vine unul și își semnează singur, în bătaie de joc, o ditamai prima fără să aibă nici un merit.
Foarte mult m-a dezamăgit și domnul Iordănescu. Despre el ce să spun? A fost un jucător de fotbal de top. A avut rezultate notabile și ca antrenor. Mă rog, eu am avut întotdeauna o reținere, nu mi-a plăcut filozofia lui ca antrenor, dar nu pot să spun că nu a avut rezultate. Mă întreb totuși dacă rezultatele i se datorează lui sau o bună parte din ele i se datorează lui Hagi pentru că toate rezultatele, ca antrenor, au fost obținute cu Hagi pe teren. Iar Hagi… chiar a fost un fenomen, un jucător capabil să tragă orice echipă după el. Și dacă tot e să vorbim despre succese în dreptul lui Anghel Iordănescu să vorbim și despre insuccese. Eu n-am uitat nici acum jocul foarte slab al Stelei în finala UCL din 1988 împotriva lui AC Milan. Da, AC Milan a fost o echipă fantastică la acea vreme, dar nici Steaua nu era o echipă slabă și acel 0-4 i se poate imputa și antrenorului.
Nu am căderea să comentez eu munca de antrenor al lui Iordănescu, dar câteva lucruri mi s-au părut izbitor de greșite. N-am cum să trec peste ele. De exemplu pregătirea din iarnă. Parodia aceea de turneu de pregătire în care echipa națională a jucat cu chelnării și bucătarii pentru că nu și-au aranjat și ei din timp niște meciuri cu alte echipe naționale. Să spunem că nu era treaba antrenorului să perfecteze meciuri. Oare? Eu zic că și antrenorul trebuia să se implice, doar meciurile acelea amicale făceau și ele parte din programul de antrenament, nu? Iar dacă tot a fost un fiasco total acel turneu de pregătire de ce s-a mai apucat domnul Iordănescu să se certe cu Reghecampf și să se umple de penibil? Pentru că Reghecampf a avut dreptate – de ce să trimită jucători la echipa națională când la echipa națională nu se întâmplă de fapt nimic?
Un alt lucru pe care i-l reproșez lui Iordănescu este atitudinea de după acest turneu lamentabil. Inițial n-a vrut să spună nimic, după care a zis că își asumă el vina, își cere scuze și… la revedere că el vrea să plece în vacanță. Stai domnul general. Nu merge așa. E lăudabil că vă asumați vina (oricum e foarte evident că e vina dumneavoastră), dar ar trebui să ne explicați și nouă cum de s-a ajuns la acest eșec, să ne explicați toate deciziile pe care le-ați luat, de la selectarea sau neselectarea unor jucători până la tactica cu care ați abordat fiecare meci. E de bun simț, nu? Pentru că și dumneavoastră ați luat un sac de bani pentru o calificare care nici nu vi se datorează. Să fim cinstiți, calificarea a obținut-o Pițurcă și nu Iordănescu. Naționala condusă de Iordănescu a bătut doar Insulele Feroe.
Despre jucători ce să spun? Cică băieții au luptat, dar atâta s-a putut. Asta e valoarea și nu le putem cere mai mult.
Din nou, eu cred că se putea mai mult. ”Băieții” n-au luptat suficient. Când îți iese din statistică o medie de 10 km alergați per jucător înseamnă că n-au dat tot ce puteau pe teren, iar toate scuzele alea cu oboseala nu țin. Hai să ne gândim un pic – Viteza unui om obișnuit, dacă merge normal (nu aleargă) este de 6km/h. În 90 de minute un om obișnuit poate să parcurgă 9km în mers normal. PĂI??? Dacă punem la socoteală și prelungirile fiecărei reprize rezultă că puteau acoperi acea medie de 10 km doar plimbându-se pe teren nu alergând să le sară plămânii. Acum nah, media e medie. Am văzut și eu meciurile. Jucătorii au mai și alergat. Doar că n-au alergat așa de mult cum s-a spus și cum au susținut ei. Și problema e că au alergat ineficient. E vorba de fotbal nu de atletism. Alergarea trebuie să aibă legătură cu mingea și cu organizarea de echipă, degeaba au alergat de năuci pe teren dacă n-au reușit să controleze și mingea.
Și hai să spargem un mit. Jucătorii nu vin la echipa națională din patriotism. Vin ca să-și facă imagine. Pentru că la echipa națională îi vede lumea, mai ales la un turneu final. Și astfel pot obține contracte mai bune la echipe mai bune. Poate patriotism o fi fost la Hagi sau Gică Popescu când erau titulari la Barcelona nu pe la echipe de divizia a 2a din Spania sau la echipe din campionate slabe sau rezerve la echipe de pluton din campionatele puternice. Oricum, nici Hagi sau Gică Popescu nu veneau la echipa națională doar din patriotism, aveau și ei interes să vină. Cu atât mai mult jucătorii actualei echipe naționale aveau nevoie de imagine bună dacă aspirau să joace la echipe mai bune decât echipele la care joacă acum. Se vede treaba că nu au ambiție și nu au aspirații mari. Ei, în condițiile astea, poate ar fi bine să nu mai ocupe locul degeaba, să-i lase pe alții să vină la echipa națională, jucători care să aibă mai multă ambiție. Pierderea nu ar fi foarte mare. Dacă tot sunt jucători de pluton înseamnă că pot fi înlocuiți oricând de către alți jucători.
Ce e de făcut?
Dacă ar fi după mine eu i-aș spune domnului Burleanu să plece. Să se ducă la mini fotbal de unde a venit sau să se facă parlamentar. În orice caz FRF este o pălărie mult prea mare pentru el.
Dacă ar fi după mine l-aș aduce pe Ladislau Boloni antrenor la echipa națională. Eu zic că ar fi alegerea perfectă. Este un om care știe fotbal și știe foarte bine meseria de antrenor. Este foarte serios în tot ce face și întotdeauna a avut acea mentalitate de învingător de care echipa națională de fotbal are atâta nevoie astăzi. Și să nu uităm că Boloni a descoperit mulți fotbaliști de valoare, printre care și pe marele Cristiano Ronaldo. Poate ochiul fin al domniei sale va descoperi și alte talente printre fotbaliștii români. Eu sunt convins că există, dar e nevoie de cineva care să le acorde încredere și să și știe cum să șlefuiască aceste talente.
Dacă o să continuăm ca acum… păi tot mini fotbal o să joace echipa națională a României, tot falimentar o să fie tot fotbalul românesc.