Primul ministru desemnat, domnul Dacian Cioloș, a anunțat ieri componența guvernului cu care speră să obțină votul de încredere al parlamentului. Stelian a făcut o succintă trecere în revistă a viitorului guvern. Eu o să mă opresc asupra unui singur ministru.
De ce? Din 3 motive:
- Dacă am compara structura guvernului cu structura de conducere a unei companii private, primul-ministru ar fi echivalentul directorului executiv (CEO), iar ministrul de finanțe ar fi echivalentul directorului financiar (CFO) – al doilea om ca importanță în companie. Fără un management financiar bun nu reziști pe piață, oricât de bun ai fi.
- Având în vedere vremurile foarte tulburi pe care le traversăm, de data aceasta mai puțin din cauza unei crize economice ci din cauza unei crize politice internaționale aproape fără precedent (vezi situația explozivă din Orientul Mijlociu și din estul Ucrainei, vezi criza dramatică a refugiaților, vezi atentatele și amenințările teroriste tot mai sângeroase) stabilitatea macro-economică devine crucială. Iar România are o mare problemă la capitolul acesta. Pentru că guvernul Ponta a avut grijă să promită cheltuirea fiecărui bănuț din bugetul anului următor, iar guvernul interimar Câmpeanu a mai și plusat. De aceea ministrul de finanțe va avea o misiune imposibilă. Mai ales că 2016 este un an electoral, iar tentația pomenilor electorale este enormă așa că sunt sigur că vor exista presiuni uriașe din partea partidelor politice.
- O cunosc pe Anca. Și nu oricum, o cunosc din copilărie. Știi de ce prietenii pe care ți-i faci în copilărie sunt cei mai de încredere? Pentru că în acea perioadă a vieții nu prea există interese materiale, deci copiii nu au motive să se prefacă. Așa și eu am încredere deplină în Anca.
Spuneam că va fi o misiune imposibilă acest mandat în fruntea ministerului de finanțe. Dar aidoma personajului Tom Cruise, am încredere că Anca Paliu Dragu va reuși. Și nu am încredere în ea doar ca om ci și ca profesionist. Am discutat cu ea de câteva ori despre economie și… pe mine mă bagă sub masă la capitolul macro. E drept, macro-economia nu e domeniul în care sunt eu specialist, dar știu suficient încât să îmi dau seama dacă persoana cu care stau de vorbă se pricepe sau nu. Și Anca se pricepe foarte bine. E doctor și la propriu și la figurat. Dar nu numai în teorie, pentru că în teorie sunt mulți care se pricep. Ea se pricepe și în practică. Ținând cont că a fost atâția ani reprezentanta FMI în România (asta însemnând că prin mâna ei au trecut toate cifrele – și cele cosmetizate de politicieni și cele reale), ținând cont că a lucrat atâta timp la BNR, ținând cont de experiența acumulată la Bruxelles la Comisia Europeană, am curajul să afirm, fără să exagerez, că Anca este cea mai bună alegere care se putea face și are șansa de a fi cel mai bun ministru de finanțe din istoria României.
Hai să fac o mică paranteză. Trebuie. Sunt sigur că ți-ai ridicat o sprânceană când ai auzit de FMI. Pe bună dreptate. FMI a fost prezentat întotdeauna ca un bau bau – niște oameni răi care au ceva cu țara asta și nu ne lasă să ne cheltuim noi banii așa cum vrem. Poate e cazul să înțelegi cum stau lucrurile în realitate, dacă nu știi deja. De multe ori, ce zic eu de multe ori, de fapt mereu, guvernele de politruci pe care le-a avut România au făcut greșeli imense. Și nah, întotdeauna greșelile se plătesc. Doar că nu le-au plătit guvernele ci populația. Că așa-i în tenis. Numai că politicienii nu și-au asumat niciodată greșelile ci au dat vina pe FMI ori de câte ori au avut de luat o măsură nepopulară. Știi, dacă FMI a spus guvernului că e cazul să mai reducă din risipă nu i-a spus și să țină lefurile bugetarilor la un nivel de mizerie. Asta a fost alegerea guvernului. Politicienii ar fi putut alege foarte bine să mărească lefurile bugetarilor, dar în schimb să nu mai fure atât de mult din banii publici. Au fost date exemple de țări în care politica FMI a dat greș. Ok, poate și abordarea FMI este rigidă, dar pe lângă asta, te-ai întrebat vreodată în ce țări au dat greș? În țările în care gradul de corupție este foarte ridicat. FMI nu este nici poliție nici DNA. Dacă ți s-a părut că FMI a fost bau bau pentru România gândește-te un pic câți bani s-au furat, ce tunuri s-au dat… FMI a cerut doar să se astupe găurile, pentru că altfel s-ar fi scufundat corabia, dar nu este responsabil FMI pentru că s-au făcut acele găuri. Îți spun la modul cel mai serios, dacă nu era FMI România ar fi fost demult în faliment.
Ce aștept eu de la noul ministru de finanțe?
- În primul rând să facă o minune și să găsească resursele necesare pentru autostrada Pitești-Sibiu. Acest proiect este vital, în opinia mea, pentru dezvoltarea României. De altfel orice investiție în infrastructură este binevenită, dar această autostradă mie mi se pare cea mai importantă și ar trebui tratată ca atare.
- În al doilea rând să eficientizeze activitatea. E nevoie de proceduri. Dacă există probabil că ar mai trebui revizuite. Dacă nu există ar trebui făcute. În special cele legate de eficiență / criterii de performanță. Și mă refer atât la criterii de performanță pentru funcționari (că tot se pregătește legea salarizării unice, vechimea nu ar trebui să fie cel mai important criteriu) cât și la criterii de performanță pentru investiții – vestitul ROI. Să dau un exemplu la întâmplare – Vrea un primar să construiască o fântână cântătoare? Ok, să îi dăm bani să o facă. Dar să ne spună care e câștigul. Care e ROIul? Vor veni mai mulți turiști? O să-i încânte pe investitorii străini cu fântâna cântătoare? Dacă obține profit să-l aplaudăm pe domnul primar. Dar dacă vrea s-o facă pentru că nu-l duce mintea să facă altceva sau pentru că are el niște combinații cu o firmă de construcții atunci să nu-i mai dăm bani și să n-o mai facă pentru că asta e risipă. De altfel ar trebui luate la mână toate investițiile începute și lăsate așa pe jumătate făcute. Sunt investiții bune? Hai să le terminăm, să înceapă să producă profit. Sunt investiții proaste? Păi să le trecem la capitolul sunk costs și să uităm de ele. Eventual să-i și întrebe cineva pe cei care au hotărât aceste investiții de ce au hotărât așa. Înainte de a se mai face alte invesiții (hm, wishful thinking – aș vrea eu să se găsească bani și pentru investiții, că în guvernarea Ponta accentul a fost doar pe cheltuieli) hai să le terminăm pe astea deja începute.
- ANAF a făcut progrese în ultimul an. Keep up the good work. Dar mai e mult până departe. Gradul de colectare a taxelor este încă mic și evaziunea este mare în România prin comparație cu alte state europene. Cred că ar trebui o reformă destul de profundă și la Curtea de Conturi. Aș avea eu de spus multe la acest capitol, dar deja m-am întins prea mult.
- Nu în ultimul rând, să reușească să mențină echilibrul macro-economic. Este foarte important. România s-a reechilibrat cu mari sacrificii și n-ar mai trebui să se repete greșelile din trecut. Și nu va fi ușor. Cum spuneam la început, vor fi multe presiuni din partea politicienilor. Am încredere că Anca este destul de puternică și o să le țină piept. Dar va avea nevoie de sprijin – din partea primului ministru, din partea președintelui și din partea noastră a cetățenilor.
Deocamdată atât. Felicitări Anca Paliu Dragu. După cum vezi, am mari așteptări de la ea. Sunt și realist, îmi dau seama că nu se pot face minuni peste noapte, dar știu că Anca are o viziune puternică și este foarte ambițioasă. Sunt sigur că ministeriatul ei va fi un mare pas înainte pentru România.
Sunt oamenii Bruxellului asa ca, nu tre sa tragem mari sperante .sa nu uitam ca am fost acceptați în UE doar pentru a fii piața de consum.restul e cancan….
cel putin discutabila aceasta afirmatie. Cat despre oamenii Bruxelles-ului acolo de cele mai multe ori sunt doar profesionisti