Tudose recidivează. Declaraţiile făcute în calitate de premier seamănă foarte tare cu cele ale şmenarului din spatele blocului. Gândirea îngustă, părtinitoare şi extrem de populistă va arunca ţara în haos.
„Nu prea am bani în bancă.”– Mihai Tudose premierul României
Această afirmaţie ne arată gradul de cultură financiară al celui care, teoretic are în mână viitorul acestei ţări. O declaraţie care făcută de la înălţimea funcţiei, vremelnice, poate induce o stare de fapt extrem de periculoasă. Românii oricum au o problemă în ceea ce priveşte economisirea, comparativ cu ceilalţi europeni. O astfel de afirmaţie, iresponsabilă, de acest fel, nu face altceva decât să adâncească hăul căscat între noi şi popoarele civilizate.
„Am refuzat sa-mi pun leafa pe card ca să trebuiască să-i dau băncii 2 lei când folosesc banca. Nu vreau să-i dau, că consider că nu merita”– Mihai Tudose premierul României
Eu cum să procedez când statul îmi cere însutit taxe şi impozite? Şi eu consider că nu merită. Că nu a investit în şcoli, în spitale sau în infrastructură. Statul a ştiut, prin reprezentanţii lui politici, doar să fure. Ştim cu toţii că nu merită… întrebarea către premier este … cum să procedăm în cazul ăsta?
„…am avut cont în bancă în valută, 500 de dolari. Peste 2 ani m-a sunat banca să-mi spună că nu numai că nu am bani dar trebuie să dau eu 50 de dolari că de fapt e comisionul prin care ei mi-au păzit şi au avut grijă de ei şi i-au dus la toaletă noaptea şi le-a dat apă când le-a fost sete şi deci trebuie să mai aduc bani de acasa. În momentul ăla am spus, iertati-ma, Terente era mic copil pe lângă voi, chiar era băiat bun” – Mihai Tudose premierul României.
Din nou vorbim aici de o minciună sfruntată… şi nu mă refer la Terente. Comisionul de administrare nu sare de 1-2%. Dar în acelaşi timp ai şi o dobândă de 1%. Prin urmare cât să fie comisionul, din povestea premierului, ca să roadă 500 de euro în doi ani? Aceasta fiind suma toată din cont. Căci poţi plăti 500 de euro dacă ai 1 milion în cont. Aşadar o nouă minciună populistă. Iar din poziţia de premier să minţi cu atâta seninătate arată o patologie extrem de periculoasă.
„Dacă îmi spui că eşti bancă specializată pe profit, lucrezi cu banii noştri şi spui ca nu ai profit, cred că ai o problemă. Sau ai o problemă de management sau ne consideri proşti şi ne ajunge. Cu cele 428 de miliarde de comisioane, taxe de şmecheri, taxa că ai trecut prin faţa băncii, că ai îndrăznit să intri în bancă, taxă întreţinere cont.”- Mihai Tudose premierul României.
…aici cred că se naște o altă problemă. Este vorba de teamă, de frustrare că există instituţii care ar putea percepe un număr la fel de mare de taxe şi impozite inutile precum o face statul român. Lăsând gluma, băncile nu au fost şi nu sunt uşi de biserică. Au bubele lor. Unele chiar prea multe sau prea mari. Ceea ce trebuie să înţelegem este că fără sistemul bancar, economia moare. Banii pot fi comparaţi cu sângele care pompează prin vene. Iar bancile sunt inima unui organism viu, aşa cum este economia.
Aici vorbim despre o economie sănătoasă, cu tranzacţii la vedere. Poate că nu este o coincidenţă faptul că gradul de corupţie este mai mic în ţările în care tranzacţiile electronice au o pondere mai mare. La noi, din păcate, încă se transportă banii cu pungile la sediile de partid.
Premierul unei ţări care se vrea parte a uniunii monetare spune că nu vrea să plătească comisionul către bancă. Nu vorbim aici dacă este mare sau mic. Vorbim însă de plata unui serviciu. Dacă intri la restaurant trebuie să plăteşti ciorba pe care o mănânci. Dacă ai o casă în România trebuie să plăteşti un impozit către stat. Partea proastă este că banii care se duc la stat îi regăsim de cele mai multe ori în conturile baronilor care căpuşează bugetul naţional.