Metroul lui Pește Prăjit din țara lui Papură Vodă

Stelian Muscalu

Acum aproape jumătate de secol, în 1969 după mai bine de un an de pregătiri fantastice și vreo 24 de miliarde de dolari investiți, americanii trimiteau primul om pe lună.
La doi ani distanță Japonia uimea lumea cu o lucrare inginerească de mare valoare. Probabil că puțini dintre voi ați auzit de tunelul Seikan. Este construit undeva în nordul Japoniei și leagă capitala Tokyo de orașele din insula din partea de nord a țării, Hokkaido. Are o lungime totală de aproape 54 de km, din care, și aici este lucrul interesant, 23,3 km se află sub apă. Vorbim de o construcție începută în 1971 cu nivelul de cunoaștere, cu tehnologia și materialele acelor vremuri.
La aproape 20 de ani distanță, proiectul este cumva reluat într-o formulă și mai spectaculoasă. Un tunel submarin care de data asta leagă două țări, Franța și Anglia.
Lucrările încep în 1987 iar la 1 decembrie 1990 a avut loc joncțiuneacelor doua segmente de tunel, cel francez si cel englez. La întâlnirea galeriilor eroarea a fost de câțiva milimetri. Tunelul are o lungime de 50,45 km, din care aproape aproape 40 km sub apele marii.
Și probabil că apare în acest moment tentația să spunem, da domne la ei este posibil la noi nu. Prin urmare vă propun să aruncăm o privire în curtea proprie. Acum aproape 130 de ani Anghel Saligny realizează proiectul Podului de cale ferată celebru pentru toți cei care au mers vreodată spre mare. Construcţia demarată în 1890 este finalizată 5 ani mai târziu. În acel moment, Podul de la Cernavodă era cel mai lung ca deschidere, din Europa, 190 de metri şi trecea la o înălţime de 30 de metri faţă de apele Dunării.
La 130 de ani de la acea capodoperă românească a arhitecturii în capitala București se încearcă săparea unui amârât de tunel pentru o magistrală de metrou. NU vorbim despre vreun zbor spre Lună, nici despre vreo șosea suspendată, nici despre vreo lucrare submarină, nici despre vreo săpătură demnă de cartea de istorie. Este vorba despre un tunel. Un amărât de tunel.
Am dat un pic cu bățul prin el și ce să vezi a început să se surpe totul în jurul lui. Eu nu mă pricep la construcții de nicio culoare, nu sunt un tip tehnic. Însă îmi place să cred că am o doză considerabilă de bun simț. Și de fapt despre asta vorbesc acum. Ca să zbori pe lună se fac o serie de calcule matematice extrem de riguroase prin care calculezi tot felul de timpi, consum, traiectorie și altele. Ca să faci un tunel pe submarin lucrurile stau cam la fel. Calcule, studii, simulări. Ca să fii un deschizător de drumuri la 1888, cu 50 de ani înaintea apariţiei primului computer, s-au făcut calcule cu pixul şi cu radiera în mână… calcule care au şi ieşit.
Și atunci mă întreb eu cum în 2015, când tehnologia a ajuns la un asemenea nivel că se fac roboți care joacă fotbal și mașini care se conduc singure, nu suntem în stare să facem un calcul în urma căruia să fie săpat un amărât de tunel fără să producem avarii în jurul lui??? 
Şi totuşi poate că o să intrăm şi noi cu ceva în istorie – cu autostrada surpată la un an de la construcţie, sau cu tinerii arşi în clubul colectiv din cauza şpăgilor date şi prea uşor acceptate chiar de societate, sau cu şoseaua suspendată care nu s-a construit niciodată, sau …

Şi cred că cel mai tare mă deranjează în această ecuaţie faptul că se caută tot felul de scuze şi că nimeni nu iese în faţă să-şi asume greşeasla şi evident să-şi ceară scuze

4 comentarii

Adaugați un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.