România are o mare problemă cu evaziunea. S-au încercat cât în Lună și în stele, rezultatul a fost întotdeauna același, zero. Astfel am reușit să ne menținem campionii evaziunii în Europa. Eludarea taxelor există peste tot în lumea asta mare, diferă însă cuantumul. În timp ce la noi procentele diferă în funcție de instituția de la care îți iei datele intre 24 și 28%, media UE este sub 18%, medie crescută cu sârg de români și bulgari.
Înainte de luarea oricărei măsuri trebuie construită o structură pe care aceste strategii de reducere a evaziunii să se poată baza. Și cum altfel ar trebui să arate acest sistem? Păi ar trebui să se vadă foarte clar traseul banilor în economie. Punga, geanta, portofelul ar trebui înlocuite cu carduri. În felul acesta s-ar vedea toate intrările și ieșirile de bani din toate zonele de interes.
Degeaba sunt date legi fiscale, atâta timp cât ele pot fi ocolite cu o nefirească ușurință. Dacă orice tranzacție s-ar face electronic, capacitatea de a evaziona ar scădea semnificativ.
Poate că astfel se explică și datele Băncii Centrale Europene (BCE) din 2015, care arată că România se află printre ultimele locuri din UE, dar și din regiune, în ceea ce privește numărul de carduri pe cap de locuitor. Avem doar 0,75 carduri pe locuitor, evident este vorba de date statistice că nu se apucă nimeni să decupeze bucata de plastic. Ungaria și Polonia au aproape 1 card per capita, în timp ce Bulgaria și Cehia au mai mult de un card .
La nivel de plăți cu cardul per cap de locuitor pe an, România punctează ceva mai bine decât Bulgaria, 14 plăți față de 11 plăți câte fac vecinii de la sud de Dunăre. Însă în ţări precum Ungaria sunt înregistrate 43,7 plăți, Cehia 57,2 plați sau Polonia 66,5 plăți. Diferența dintre regiunea noastră și liderii europeni în materie de plăți electronice este si mai vizibilă în contextul în care Suedia sau Danemarca au aproape 300 tranzacții per cap de locuitor.
E drept că încet, încet încercăm să reducem din decalaj. In decurs de un an (iunie 2015 – iunie 2016), numărul plăților cu cardul in Romania a crescut cu 24%, potrivit datelor BNR. Volumele retrase de la ATM s-au mărit cu 14,6% între iunie 2015 și iunie 2016, potrivit acelorlasi date. Plățile cu cardul cresc într-un ritm mai rapid decât retragerile de numerar, însă diferența dintre cele două este încă semnificativă – analizând volumele tranzacționate la POS vs retragerile de la ATM, plățile cu cardul ajung la doar 23% din totalul tranzacțiilor pe carduri, în iunie 2016 – restul de 77% reprezintă retrageri de numerar.
Tehnologia contactless a fost una dintre cele mai importante pârghii pentru creșterile înregistrate recent în piața cardurilor din România. Mastercard a fost prima care a adus această tehnologie în România, prin proiectele pilot desfășurate în 2008 alături de Garanti și ING Bank.
Începând cu 2013, tehnologia contactless a ajuns să reprezinte o cotă de 15% din totalul tranzacțiilor de plată cu carduri Mastercard în România. Unul dintre motivele pentru care consumatorii preferă această metodă constă în simplitatea și eficiența experienței de plată prin intermediul tehnologiei contactless, iar acest lucru se observă în primul rând la nivelul valorii medii a unei tranzacții cu cardul. Astfel, dacă la nivelul pieței, media este de 137 lei, valoarea medie a unei plăți efectuată contactless prin cardurile Mastercard este de 57 lei, la finele lunii iunie 2016. România se află în top 5 regiune, după ratele de creștere la nivelul numărului de tranzacții și volumelor procesate la POS prin intermediul cardurilor Mastercard contactless. Numărul de tranzacții Mastercard contactless era, în decembrie 2015, de 7 ori mai mare decât la finele anului 2014. În iunie 2016, rata de creștere anuală a fost de 10 ori mai mare, valoarea ratei anuale de creștere a numărului de tranzacții fiind de 7 ori mai mare decât rata de creștere anuală la nivelul Europei.
În iunie 2016, rata de creștere anuală la nivel de volume s-a menținut la 900% – de 6 ori mai mare decât în Europa. Totodată, rata de creștere a numărului de carduri active Mastercard contactless a fost de 4,6 ori mai mare în România decât media europeană în decembrie 2015 vs decembrie 2014. În iunie 2016, creșterea a continuat, rata de creștere anuală fiind de aproape 400%, în România, față de 111%, în Europa.
Astfel, potrivit statisticilor Mastercard pe segmentul contactless după primele șase luni ale anului, numărul de tranzacții și volumele tranzacționate au crescut de 10 ori într-un an.
Acest ritm de creștere ne plasează în top 5-ul celei mai active regiuni din Europa, în ceea ce privește evoluția plăților cu cardurile Mastercard contactless.
Deşi România are rate de creștere amețitoare față de media europeană ecartul rămâne semnificativ şi pentru diminuarea sa ritmul trebuie accelerat. Partea proastă e că România plăților electronice este împărțită în două. Urban și rural.
Aproape jumătate din populația din România trăiește în zona rurală, unde gradul de penetrare a serviciilor bancare este încă foarte redus. De fapt în așa numitul rural mic plățile electronice sunt inexistente. Vestea buna este că acolo potențialul de creștere la nivelul pieței este unul excelent. Întrebrea este dacă acei comercianți își doresc POS în magazinele lor. Pentru că o plată electronică înseamnă o viziune mai clară a fiscului despre afacerea derulată, iar mulți patroni nu-și doresc asta. În acest moment, tranzacțiile realizate în mediul rural sunt preponderent în afara unui sistem reglementat, care nu doar scapă fiscalizării cu efecte negative asupra gradului de colectare, ci afectează locuitorii deoarece nu oferă niciun fel de protecție – fie că vorbim de simpla achiziție a unui produs cu bon fiscal sau de posibilitatea realizării transferurilor de bani într-un cadru reglementat.
Atunci când vom opri mașina într-un cătun și vom putea plăti cu cardul, abia de atunci vom ști că statul s-a angajat cu adevărat în lupta împotriva evaziunii.
Nu spune nimeni că în felul acesta dispare evaziunea din agricultură sau zona petrolieră. Acolo este o altă poveste pe care o să o detaliez cu soluții într-o scriere viitoare!