Cred că ai auzit de Marketing Mix, da?
Îi spune marketing mix pentru că expertul în marketing este un fel de artist care mixează cele 4 ingrediente (produs, preț, promoție, plasament/distribuție) astfel încât la final să obțină o ofertă atrăgătoare pentru consumatori.
Ei bine, în marketingul politic românesc se folosește tot un mix de 4 ingrediente, dar la noi e un pic diferit. La noi cei 4P sunt: profitorii, pomanagiii, păgubiții și proștii.
Mixul de succes este următorul: profitorii iau de la păgubiți, dau la pomanagii, le promit pomanagiilor că le vor da și mai mult dacă sunt aleși și… sunt aleși. Pentru că profitorii au grijă ca pomanagiii să fie mai mulți decât păgubiții. Chiar dacă păgubiții se prind că e ceva în neregulă nu prea au ce să facă. Fiecare are câte un vot, așa că cei care sunt în minoritate… ”ciocu mic”. Poate te întrebi unde intră proștii în formula asta. Păi nu intră, proștii rămân pe dinafară. Că de aia sunt proști.
Să începem cu pomanagiii pentru că sunt mulți. Sunt chiar prea mulți, dar nu toți cărora li s-a pus această etichetă sunt cu adevărat pomanagii.
Asistații sociali sunt sau nu pomanagii? Nu toți sunt. Există oameni care au avut un ghinion teribil în viață. Poate că în alte condiții acești oameni ar fi putut duce o viață normală și civilizată și ar fi putut avea un job decent. Dar n-a fost să fie. Mie mi se pare uman și corect din punct de vedere economic ca acești oameni să fie ajutați. Dar vezi, după părerea mea ar trebui ajutați altfel decât îi ajută statul român. Ar trebui ajutați să se pună pe picioare (un ajutor financiar temporar plus consiliere de carieră, cursuri de calificare / recalificare), iar apoi ar trebui să li se creeze oportunități de reintegrare în societate (în primul rând locuri de muncă). În schimb statul român le oferă doar un ajutor social fără să se îngrijească și de educarea / reeducarea acestor oameni și reintegrarea lor în societate. Pe termen lung statul îi transformă în pomanagii, iar politicienii profită de aceste mase mari de asistați social pentru a manevra voturile. Dacă acești asistați social ar înțelege că politicienii care le aruncă pomeni de fapt vor să-i țină captivi în sărăcie…
Copiii care primesc alocație sunt sau nu pomanagii? Normal că nu sunt. Copiii ar trebui să fie o investiție. De altfel, când discută politicienii despre cât de mare să fie deficitul, ei discută despre cât de mare să fie datoria pe care o vor arunca în spinarea copiilor. Deficitul nu e ceva abstract, ba din contră, e o datorie foarte reală pe care cineva o să o plătească în viitor. Din păcate copiii nu votează și nici nu-și prea dau ei seama despre ce se întâmplă. Dacă ar înțelege copiii sau măcar părinții lor ce viitor le promit politicienii…
Pensionarii sunt sau nu pomanagii? Da, în momentul acesta toți pensionarii sunt pomanagii. De ce? Pentru că pensia lor le-a fost furată de stat, iar ei sunt ținuți acum cu mâna întinsă la același stat. În mod normal fiecare om care a muncit ar trebui să aibă o pensie a lui și numai a lui. N-ar trebui să decidă politicienii cât de mare trebuie să fie pensia omului ci el ar trebui să primească înapoi ceea ce a contribuit / acumulat de-a lungul vieții la fondul de pensii. Ca acest lucru să nu se mai întâmple ar trebui ca statul român să dea înapoi banii pe care i-a furat, adică fondul de pensii să aibă buget propriu separat de bugetul statului și administrat independent. Din păcate, printre pensionari există și pomanagii nesimțiți – cei care au pensii speciale, nemeritate, votate din pix de către politicieni. Dacă pensionarii ar înțelege că pensia lor este un drept și nu o pomană…
Profesorii sunt sau nu pomanagii? Unii da, alții din contră, ar intra la categoria păgubiți. Da, profesorii muncesc nu stau cu mâna întinsă. Ei prestează un serviciu comunității, iar acest serviciu este foarte important. Problema e mai puțin legată de profesori cât de sistemul de învățământ total nereformat și total ineficient (deși fiecare ministru care s-a perindat prin guvern a ținut să facă o nouă reformă, deși s-au perindat foarte mulți miniștri). Când se discută despre veniturile profesorilor nu se discută și despre eficiență. Nu există criterii de performanță clar definite. Profesorii buni care obțin rezultate excepționale nu sunt deloc răsplătiți pe măsura muncii lor. Ei sunt păgubiți. Și sistemul îi descurajează în loc să-i încurajeze. Pe de altă parte există profesori care cu greu ar putea fi numiți profesori. Dacă ar fi să fim corecți atunci mai degrabă pe acești pseudo-profesori ar trebui să-i numim escroci pentru că ocupă o poziție pentru care nu au niciun fel de competență. Nu este normal ca profesorii să ia note de 1 sau 2 la examenele de titularizare. Ce pot să-i învețe pe alții oamenii aceștia care nu știu nici pentru ei? Nu este normal ca debilii psihic să fie ținuți în sistemul de învățământ. Mai ții minte cazul profesoarei de la Cluj ? Oare câți așa zis profesori, care se comportă asemănător cu individa de la Cluj se ascund în sistemul românesc de învățământ? Realitatea aceasta este – performanța învățământului românesc este foarte scăzută. Statul se preface că-i plătește pe profesori, profesorii se prefac că muncesc, iar copiii sunt păgubiți. Dacă părinții ar putea să înțeleagă ce înseamnă de fapt învățământ performant, dacă acei profesori de elită nu ar mai fi acoperiți de către o masă mare de profesori blazați și mediocrii…
Medicii sunt sau nu pomanagii? Este o discuție asemănătoare ca și în cazul profesorilor. Sistemul sanitar românesc nu este performant deloc. Sunt mulți oameni care mor cu zile din cauza acestui sistem. Sistemul e populat cu foarte mulți oameni foarte slab pregătiți, deși atunci când vine vorba despre salariile de mizerie ale medicilor ni se aduc în față exemple de medici excepțional de buni. Diferența față de învățământ este că sistemul medical înghite sume mult mai mari de bani pentru ineficiența pe care o produce. Și mai este o diferență. Medicii iau șpagă. Asistentele iau șpagă. Portarii iau șpagă. Aproape toată lumea care lucrează în sistemul sanitar ia șpagă. Oficial toți au lefuri de mizerie, dar neoficial își rotunjesc destul de frumos veniturile prin șpagă. Desigur, unii se mulțumesc doar cu câteva cadouri simbolice (și mor de foame practicând din vocație meseria de medic) alții cer șpăgi mari fără pic de rușine. Veniturile nu sunt proporționale cu competența și cu performanța medicală ci cu gradul de nesimțire – cei care cer cu nesimțire șpagă devin foarte bogați, ceilalți care se mulțumesc doar cu leafa și cu cadouri simbolice rămân săraci lipiți. Mai ții minte că a fost acum câțiva ani un scandal la spitalul de arși? Medicii de acolo se ocupau mai mult de operații estetice și silicoane pentru diverse pițipoance decât de cei care aveau nevoie cu adevărat de îngrijire de specialitate. Nu știu cum s-a terminat acel scandal, dar am văzut câtă amețeală a fost când s-a întâmplat accidentul de la Colectiv. Pe hârtie stăm bine, avem de toate, în realitate au murit mulți din cei prinși în incendiul de la Colectiv. Eu personal nu pot să spun dacă se putea ca măcar o parte din cei care au murit să fi fost salvați, dar mulți susțin că se putea. Dacă pacienții ar ști să-și ceară drepturile, dacă medicii ar dori să iasă din promiscuitatea cu care, se pare, s-au obișnuit…
Funcționarii din administrație sunt sau nu pomanagii? Ooo… în administrația publică sunt cei mai mulți tăietori de frunze la câini, cei mai mulți incompetenți parcați pe câte un post călduț fără să aibă nici un merit în afara faptului că sunt rude cu vreun politician. În administrația publică s-au dat cele mai multe tunuri, de la panseluțe până la păduri seculare. E puțin spus că printre funcționarii publici se ascund mulți pomanagii. Printre funcționarii publici se ascund și foarte mulți hoți. Desigur, există și funcționari care își fac treaba. Instituțiile statului funcționează, chiar dacă nu funcționează atât de bine pe cât ne-am dori. Dacă funcționează înseamnă că sunt și oameni care își fac meseria. Din nou, avem aceeași problemă – Cum măsurăm eficiența, cum îi identificăm pe cei care își fac treaba și ar merita salarii mai mari și cum îi depistăm pe incompetenți și pe pomanagii? De putut se poate, dar unde sunt cei care ar dori să se poată?
Despre militari și polițiști nu pot să spun nimic. Organul e mereu la datorie. Unii, soldați sau polițiști, chiar au murit la datorie și după părerea mea nu au fost cinstiți așa cum ar fi meritat, alții, cum e faimosul general cu 4 stele Oprea, au tocat foarte mulți bani degeaba fără să-i întrebe nimeni niciodată nimic.
Cine sunt păgubiții?
Aici e mai simplu de răspuns. Bine, asta pentru cei care înțeleg un pic economie. Pentru domnul Tăriceanu (care are și pretenția că a fost prim-ministru de succes) sau pentru domnul Dragnea (care a fost ministrul dezvoltării, ministru de interne, prefect și președinte de consiliu județean în Teleorman) se pare că economia este o necunoscută totală. Altfel cum de se întreabă domniile lor, mai mult sau mai puțin retoric – De ce, dacă avem creștere economică, nu se simte și în buzunarul cetățenilor?
Pe bune? Oare ei chiar nu înțeleg sau e vorba de populism?
Creșterea economică se simte întotdeauna în buzunarul cetățenilor. Dar se simte în buzunarul cetățenilor care au reușit să fie mai eficienți și mai productivi. Cu alte cuvinte se simte în buzunarul celora care au contribuit la creșterea economică.
Într-o companie privată cresc salariile angajaților doar atunci când companiei îi crește și profitul. Chiar dacă nu cresc salariile, atunci când compania are profit începe să se dezvolte și angajează oameni noi – deci se simte în buzunarul celora care până ieri erau șomeri și astăzi au un loc de muncă.
Într-un caz ideal, fiecare angajat ar trebui să fie evaluat o dată pe an și dacă este mai productiv decât a fost sezonul trecut poate să spere și la o creștere a salariului. Din păcate, de multe ori angajații firmelor private nu primesc măriri de salariu deși ar merita. Și atunci nu mai vine domnul Tăriceanu și cu domnul Dragnea să le ia apărarea. Pentru că domnul Tăriceanu și domnul Dragnea și alți domni și doamne politicieni au grijă doar de pomeni electorale, dar nu-i interesează de cei care până la urmă plătesc toate aceste pomeni.
Tot în cazul ideal creșterea economică ar trebui să se simtă în calitatea vieții. Adică statul, având la dispoziție un surplus de bani, ar trebui să investească în infrastructura rutieră, în școli și în spitale, în artă și cultură. De exemplu, Bucureștiul a devenit un oraș de coșmar pentru oamenii muncii. Pentru că transportul în București este în colaps. Naveta zilnică de acasă până la serviciu și înapoi acasă înseamnă ore întregi pierdute în trafic și nervi întinși la maxim. Dacă din surplusul generat de creșterea economică s-ar investi în infrastructura de transport s-ar simți și în buzunarul cetățeanului bucureștean, nu? Pentru că cetățeanul ar câștiga timp personal, ar salva niște cheltuieli și și-ar salva sănătatea.
Domnii politicieni sunt în stare să promită orice, sunt în stare să voteze orice fel de lege, numai să-i aleagă lumea pe ei. Bineînțeles, nu dau din buzunarul lor ci din buzunarul statului, adică din buzunarul tuturor. Și ce se va întâmpla la anul? Păi iar nu vor fi bani de investiții, iar rămânem fără autostrăzi, fără școli și spitale modernizate. Asta în cel mai bun caz. În cel mai rău caz domnii politicieni (care în campanie se laudă că vor tăia taxele) ce crezi că or să facă? Or să mai inventeze o altă taxă (de exemplu taxa pe stâlp 2 sau taxa pe benzină 5) care se sparge până la urmă tot în capul celor care muncesc. Și chiar dacă scăpăm de taxe noi, există și altă modalitate de a acoperi găurile din buget – prin inflație. Cu alte cuvinte, statul dă cu o mână și ia înapoi cu două.
Pe domnii politicieni nu-i interesează ce va fi la anul. Oricum lor le va fi bine. Pentru că ei își votează singuri lefurile și pensiile în parlament. Noi, cetățenii obișnuiți, ne uităm ca fraierii. Nici n-avem voie să comentăm ceva. Că deh, Parlamentul reprezintă democrația. Dacă te iei de Parlament înseamnă că ești dușmanul democrației, nu?
Cine sunt profitorii?
Nu, nu politicienii. Sau nu toți politicienii. Îmi place să cred că mai există și politicieni onești, deși mie îmi e greu să dau exemple dacă mă întreabă cineva în mod spontan.
Profitorii sunt politicienii corupți. Toți cei care se află pe listele DNA cu dosare grele, cu prejudicii aduse statului de miliarde de euro. Profitorii ăștia nu se satură niciodată. Chiar dacă au furat ei tot ar vrea să mai fure. Și mai mult și mai mult. De exemplu, listele de candidați ai PSDului sunt încă pline de corupți. Și-au stabilit singuri criterii de moralitate, criterii de integritate, criterii de mai știu eu ce, chipurile să nu mai existe corupți pe liste, după care… cutărică e exceptat, cutărică e scutit, cutărică primește derogare… toți corupții sunt înapoi pe liste. Un fel de alba-neagra.
Printre politicienii profitori se disting de departe două figuri proeminente – Ion Iliescu și Traian Băsescu. Amândoi avizi de putere. Au făcut tot ce au putut să stea cât mai mult pe scaunul de la Cotroceni. Nu le-a păsat nicio clipă că distrug țara. Tot ce a contat pentru ei a fost ca ei să aibă puterea, ei să rămână la putere.
Cine sunt proștii?
Poate vei crede că proști suntem noi toți pentru că încă îi mai suportăm pe profitorii ăștia. Nu, nu voi spune asta. Pentru că nu suntem proști doar pentru atâta lucru. Poate suntem prea toleranți, poate prea apatici, poate încă nu știm să ne cerem drepturile, poate că încă n-am învățat să ne luăm demnitatea înapoi, dar proști nu suntem.
Proști sunt cei care doreau să fie profitori, au avut oportunitatea să fie, dar au ratat cu poarta goală.
O să nominalizez 3 proști.
Cel mai mare și cel mai mare este bineînțeles domnul Mircea Geoană. Mai rar ca el… să te culci președintele României și să te trezești un nimeni. Și mai ții minte de la ce i s-a tras? De la o ședință de Spa la domnul hoț dovedit Vântu, chiar în noaptea de dinaintea dezbaterii finale. Domnul Geoană a primit eticheta de ”prostănacul” de la însuși Ion Iliescu. Poate cineva să-l contrazică pe domnul Iliescu? Mai e ceva de comentat în plus?
Era cât pe ce s-o pun pe doamna Gorghiu pe locul 2.
Lumea se agită, dezbate, avem probleme cu bugetul, nu sunt bani, unde sunt banii, ce ar trebui să facem cu banii etc. Ce face doamna Gorghiu? Păi ce să facă… se ține de glume de copii de clasa pregătitoare. A făcut ea un filmuleț cu o ușă, cu un copil care nu vrea să-i deschidă… mai mare penibilitate n-am văzut. Cum măh, mare șef de partid, cel mai important partid din istoria României, să te țină un copil de grădiniță pe la ușă și tu să stai și să te milogești să-ți deschidă? Nu-mi vine să cred. Și pe urmă doamna Gorghiu, probabil după ce a stat și a gândit îndelung, a găsit soluția miraculoasă – a început să amenințe copilul că dacă nu deschide o să-i copieze Victor tema și o să-i fure Liviu sandvișul. Doamne, cât de penibil!!!! Și știi care e culmea? Doamna Gorghiu părea foarte încântată de filmulețul pe care l-a făcut. Ea îl consideră o capodoperă probabil. Sper ca doamna Gorghiu să-și urmeze de aici înainte chemarea de cineast, să se lase de politică și să ne lase în pace.
Nu e de mirare că acum PNL se ascunde în spatele domnului Cioloș. Marele Partid Național Liberal n-a reușit să vină cu niciun lider credibil. Nici măcar cu unul!!! Aa, pardon, scuzați. Au venit cu domnul Profesor Academician Leon Dănăilă. Da, un om ireproșabil atât moral cât și profesional, dar mie mi se pare că n-are nicio legătură cu politica. A fost adus doar pentru imagine. Deci tot zero lideri putem trece în dreptul PNL.
Așa, poate te întrebi de ce nu e totuși doamna Gorghiu pe locul 2. Pentru că domnul Victor Ponta, un om foarte competitiv din fire, n-a suportat să fie pe locul 3 așa că a făcut și el un filmuleț chiar mai penibil decât al doamnei Gorghiu.
Acum pe bune, Victor Ponta este atât de prost încât el n-a înțeles nici până în ziua de astăzi de ce a pierdut alegerile prezidențiale. El are impresia că i se trage de la votul din diaspora. Greșit, greșit, greșit. Uite că cei de la Antena 3 au făcut o observație corectă – înghesuială a fost la votul din diaspora și cu alte ocazii și atunci lumea nu s-a scandalizat. Doar că cei de la Antene sunt prea preocupați cu băsisme ca să mai înțeleagă realitatea. Ei au tras concluzia că Băsescu e de vină… Hodoronc, Tronc.
Lumea nu l-a votat pe Victor Ponta pentru că este un personaj antipatic. De la tutorele său politic, Adrian Năstase, a reușit să se molipsească cu o doză foarte mare de aroganță și cu obiceiul de a face glume proaste în momentele cele mai nepotrivite. Ca o paranteză, poate ar merita și Adrian Năstase un loc în galeria proștilor, pentru că și el a avut în mână toată puterea, a exercitat această putere chiar la modul despotic, îi plăcea enorm să aibă putere, dar a pierdut totul prin propria prostie – aroganță, glume nesărate și răspunsuri neinspirate. Contribuția personală a domnului Victor Ponta la conturarea personajului politic Victor Ponta a fost minciuna – domnul Ponta s-a obișnuit să mintă despre orice. Minciuna i-a intrat în reflex. Oare Victor Ponta nu s-a întrebat niciodată de ce a fost poreclit Mickey Mouse? Uite de asta. Pentru că se comportă ca un personaj de desene animate.
Cum spuneam, domnul Victor Ponta a ținut morțiș să facă și el un filmuleț penibil. S-a dus tocmai la Târgu Jiu să se filmeze la Masa Tăcerii cu un salam în mână. Doamne, mare ți-e grădina!!!!! Păi are dreptate și Preafericitul Daniel să construiască ditamai catedrala. Avem nevoie de loc serios de închinăciune când vedem astfel de personaje.
Vreau să mă limitez doar la Top 3 pentru că dacă mă apuc să scriu despre toți proștii care se perindă prin spațiul public românesc… ar ieși ceva mai voluminos decât Enciclopedia Britanică.
Știi ce mă deranjează foarte tare? După ce am scris ditamai articolul nu pot să trag nicio concluzie clară. Eu nu aș putea să te îndemn din toată inima să votezi sau să nu votezi cu PSD, cu PNL sau cu alt partid. Pur și simplu nu există un partid care să aibă o ofertă atât de bună, niște oameni atât de buni, încât să te duci la vot cu inima largă și să te întorci cu conștiința împăcată că ai făcut cea mai bună alegere.
Asta nu înseamnă că toți sunt la fel, că peste tot e aceeași mizerie. Asta nu înseamnă că nu trebuie să te duci la vot pentru că tot aia e. La unii mizeria e mai mare, la alții mai mică. Du-te la vot și măcar fă alegerea cu mâna ta, chiar dacă nu poți fi mândru cu alegerea pe care a trebuit s-o faci. Mai bine decât să voteze alții pentru tine. Și nu vota la mișto. De-a lungul timpului au fost tot felul de personaje colorate care au atras voturi la mișto. De exemplu domnul Vanghelie. Probabil că mulți au crezut că votul este un fel de comedie a absurdului, altfel nu-mi explic cum a ajuns, de exemplu, doamna profesor universitar doctor Andronescu (rector al Universității Politehnică București) să fie garantată pe afișele electorale de către semianalfabetul Vanghelie. La mișto votezi, la mișto o să iasă. Dar uite, oameni ca Vanghelie sunt cât se poate de serioși, ei au furat serios de tot.