Ne lamentăm, ne văităm că lucrurile nu merg. Că Guvernul nu face nimic pentru afacerile noastre (nu ca nu ar fi adevărat), mă întreb însă ce facem noi pentru business-ul nostru.
Astăzi am trăit o experienţă extraordinară, care-mi dă speranţă că nu suntem pierduţi, că mai avem o şansă. Trebuia să ofer un buchet de flori. Ce lucru simplu şi totuşi complicat. Pentru că nu voiam orice buchet, ci unul făcut cu dragoste şi pasiune pentru arta florală,mi-am adus aminte că am cunoscut o fată la o întâlnire de business a celor de la BNI (sunt întâlniri pe care vi le recomand cu mare drag, ăsta este doar un exemplu despre cum o astfel de întâlnire te scoate din rahat ).
Marga Băltereţu este numele ei, iar Margot este business-ul ei micuţ şi aş îndrăzni să spun delicat precum buchetele de flori pe care le concepe. Poate că ar fi bine să vă spun încă de la început că nu am primit bani pentru articolul ăsta. Ca să nu existe loc de interpretări. Ba pentru cârcotaşi am să vă spun că am plătit, cu mult drag, un serviciu prestat ca la carte.
La ora 11:30 m-am trezit că am nevoie de un buchet de flori special. Până aici nimic deosebit. Numai că aveam nevoie de el până la ora 13:30. Cu tot cu livrare la o adresă menţionată. Am încercat la câteva florării online. Unele nu au răspuns, altele m-au refuzat politicos.
Aşa mi-am adus aminte de Marga. Am pus mâna pe telefon şi am sunat-o.
I-am spus că sunt diseperat şi că trebuie să mă ajute. Era în ziua liberă şi evident că nu avea nici flori în depozit. Extrem de politicos mi-a cerut un răgaz de 3 minute. După 2 minute şi jumătate, după o discuţie pe care a avut-o cu furnizorul ei, mi-a spus că la 13:30 de minute va fi la adresa indicată.
La 13:29 a sunat telefonul. Marga era în faţa restaurantului cu un buchet minunat.
Mai mult decât atât, lucru care m-a lăsat cu gura căscată, a venit cu o casă de marcat mobilă şi mi-a oferit bon. Oameni buni, nu ştiu dacă înţelegeţi lucrul ăsta. În faţa restaurantului cu POS şi casă de marcat. Şi nu le avea de formă… ci chiar le folosea.
Întrebare – ore câți dintre voi aţi ieşi din confortul unei zile libere ca să faceţi şi să livraţi un buchet de flori? Unul singur.
Dacă aş putea eu aş multiplica-o pe Marga. Şi vă spun un secret, nu ca să o ajut pe ea, ci ca să ma ajut pe mine; și de ce nu să ofer un viitor copiilor mei:
dacă ar fi mai mulţi oameni ca Marga, business-urile din ţara asta ar arăta altfel, increderea în oameni ar fi la alte cote… iar noi, cu toţii am putea să o ducem mai bine!
Mulţumesc Marga!
Mulţumesc Margot!
Jos palaria. Ne inclinam in fata acestor oameni.
„Omul sfinteste locul” – bine zis… si asa va fi mereu
[…] Şi cumva începe să-mi placă ţara asta cu oamenii din ea. Zilele trecute vă povesteam de Florăria Margot, astăzi vorbim de Stalingrad… în condiţiile acestea aştept cu nerăbdare ziua de […]