Avem în ţara asta o problemă. De fapt ele sunt mai multe. Dar astăzi fiindcă mi-am propus să vorbim despre pensii, o să mă refer la problemele din această zonă.
Ştiu că populaţia tânăra are aşa un mega dezinteres legat de pensii. Legat până la urmă de banii din care trebuie să trăieşti atunci când nu mai poţi să munceşti. Trebuie să recunosc că nu am fost departe nici eu de starea asta până pe la 30 de ani. Dar acum îndreptându-mă, chiar cu viteză, spre 40 mă gândesc, tot mai serios, la acest aspect.
Pensia de la stat e clar că o să fie foarte mică, asta în scenariul pozitiv în care o să mai fie în 25 de ani când teoretic aş ieşi eu la pensie. Evident că alternativa o reprezintă banii puşi deoparte acum. Fie că vorbim de pensiile private, fie de alte instrumente financiare care să ne asigure un trai decent la bătâneţe.
Conform unui studiu, al economiştilor de la ING, aşa cum spuneam şi mai devreme, cea mai mare parte a populaţiei nu dă doi bani pe pensie. 37% dintre participanţii la acest studiu spun că statul este cel care trebuie să le dea pensie şi că ei nu au nicio responsabilitate în acest sens. Trebuie să ne dea statul… dar dacă nu o să mai aibă de unde? Ce facem? De cealaltă parte puţin peste 10% spun că angajatorul este cel responsabil pentru pensie. Nimic mai fals. Angajatorul plăteşte acum din salariul meu şi al tău ascultătorule, bani celui care este ACUM în pensie. Prin urmare noi nu vom beneficia de aceste cotizaţii. Ori dacă aceşti oameni se gândesc că angajatorul va face aşa un fond pentru toţi angajaţii care ies la pensie… cred că este momentul să se trezească şi să privească realitatea în faţă.
Printre cei care au participat la acest studiu 3% se bazează pe economiile familiei. Acum eu nu ştiu ce economii au cei care au răspuns la acest chestionar, un lucru este cert însă… de unde iei şi nu mai pui…
Aproape 30% dintre cei chestionaţi habar nu au că o parte din banii lor din salariu se duce către un fond privat de pensii. Vă daţi seama ce serios îşi privesc oamenii ăştia viitorul?
Oricum pilonul I cel de la stat şi pilonul II cel privat, despre care mulţi nu au habar, nu vor fi suficienţi pentru un trai decent. Împreună ar putea asigura undeva în jurul a 30% din veniturile actuale. Faceţi repede un calcul. Azi trăţi spre exemplu cu 2000 de lei, de mâine imaginaţi-vă viaţa cu 600 de lei. Da ştiu, sună rău.
Şi dacă vreţi mergem mai departe cu cifrele. Un calcul al comisiei de supraveghere a sistemului de pensii private arăta că angajaţii născuţi în perioada 1966-1977 vor mai putea primi de la stat doar 15% din ultimul salariu. Problema celor născuţi în anii 60 este că nici nu vor apuca să cotizeze prea mult la sistemul privat, ceea ce înseamnă că fără alte venituri suplimentare vor avea puţini bani la bătrâneţe.
Voi însă cei care sunteţi mai tineri aveţi timpul de partea voastră. Fructificaţi acest avantaj enorm că să vă asiguraţi o bătrâneţe liniştită.
Nimic surprinzator in opiniile unora despre pensii. Sufera insa de o tripla eroare: omit legislatia, omit perspectiva si mai ales, omit morala. Plata contributiei la pensie, retinuta obligatoriu angajatului din salariul brut, implica un contract intre stat si salariat. Acest contract, realizat pe partea salariatului prin plata contributiei la pensie, nu va putea fi anulat de stat a-posteriori, niciodata. In cazul in care un stat totusi va incerca in mod malefic sa se extraga de la realizarea partii sale din contract – plata pensiilor – acelasi stat va fi dus direct in faliment – de catre milioanele de salariati ajunsi in situatia sa depuna dosar de pensie. Statul care va incerca o evaziune de acest tip nu va mai in drept sa detina nici macar o coada de matura dupa executarea silita pe toate bunurile de orice fel, incluzand proprietatile, rezervele de aur, etc.
Incercati sa derulati scenariul de mai sus impreuna cu orice factor de decizie … nu cred ca vor fi necesare mai mult de 10 secunde ca sa va schimbati la fata.
Erasmus