Business

Legea salarizării sau cum sunt puşi boii înaintea carului

Stelian Muscalu

Astăzi am oscilat foarte mult în alegerea subiectului pe care să-l analizăm împreună. Am fost tentat să vorbesc despre legea salarizării, a făcut-o toată lumea. Mai ales că declaraţiile războinice ale sindicatelor nu au reuşit să fie stinse cu discursul împăciuitor venit de la Palatul Victoria.

Însă la o privire mai atentă mi-am dat seama că în sine nu s-a schimbat nimic de la ultima discuţie care s-a lăsat şi cu demisia fostului ministru al muncii. Aveam aceeaşi sumă de bani cu care se poate jongla, adică puţin peste 2 miliarde de lei, aceleaşi 3 scenarii şi acelaşi război nesfârşit al declaraţiilor sindicale, declaraţii care ne anunţă sfârşitul lumii dacă Guvernul nu majorează rapid salariile din domeniul bugetar. Însă niciun sindicalist, şi au fost mulţi cei care au făcut declaraţii, nu a pronunţat cuvântul reformă. Spun asta pentru că eu sunt ferm convins că problema cea mai mare în acest moment nu o reprezintă salariile, care, da recunosc, că sunt foarte mici, ci modul în care este organizat sistemul, modul în care funcţionează, modul în care sunt gestionaţi banii.

Stau şi mă întreb – Oare dacă am fi avut salarii mai mari în administraţia publică acel caz, Colectiv, nu ar fi existat? Dacă am fi avut salarii mai mari în domeniul sanitar HexiPharma nu ar fi pătruns în sistem? Sunt întrebări pe care mi le pun mereu atunci când se vorbeşte despre bani. Şi din nou o spun, problema, în toate aceste discuţii, este faptul că se pun boii înaintea carului.

Sistemul trebuie curăţat, decăpuşat, reformat şi abia după aceea reformat. Altfel nu se face altceva decât să intre banii într-un sac fără fund. Este ca şi cum am avea o casa cu 10 camere. O mobilăm pe toată cu un efort uriaş, însă nu complet, că nu avem puterea financiară să facem asta. După care ne dăm seama că putem să trăim fain frumos în doar 6 camere. Pe care le-am fi mobilat cu atât mai uşor dacă am fi renunţat la 4 din cele 10 camere existente. Sunt formule de bun simţ.

Sistemul bugetar este supraaglomerat în acest moment. El trebuie aerisit, DEPOLITIZAT, curăţat de habarniştii care de cele mai multe ori ne râd în nas pe la ghişee sau care, mai rău, nu fac nici măcar atât pentru că nu se prezintă la muncă decât în ziua de salariu. Şi credeţi-mă că sunt foarte mulţi. După ce vom fi dărâmat aceste camere inutile, ne va fi extrem de uşor să le mobilăm pe cele rămase cu bun gust şi rafinament.

Tocmai de aceea, am refuzat să discut astăzi despre legea salarizării. Şi am să refuz să fac asta până nu va exista o discuţie serioasă şi mai ales sănătoasă despre ceea ce înseamnă o reformă profundă.

Adaugați un comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.