Stau pe marginea paginii mele de jurnal și mă gândesc cu melancolie la anii care au
trecut atât de repede, ocupată fiind să tricotez cu sârg la viitorul meu de creativ.
Pentru că în universul nostru timpul trece pe nerasuflate și nici nu știi când ai ajuns să
bifezi primul deceniu. Se spune că primii 10 ani sunt cei mai importanți din viața ta
profesională. Că dacă ai pornit pe drumul corect, atunci acest număr este numărul cu
noroc cu care de fapt începe cea mai interesantă parte din existența ta de angajat.
Până atunci ai pus cărămizile, tencuiala și șapa de egalizare și eventual un acoperiș
cât de cât stabil. Din acel moment începi să pui ferestrele, ușile de acces, să faci
design-ul interior și să creezi atmosfera care va defini conviețuirea cu cariera ta de
acum încolo.
Pentru că dacă ai făcut o alegere bună, după primii 10 ani te poți considera suficient
de matur cât să fi ajuns fie într-o poziție respectabilă în care ești lăsat să îți administrezi singur ograda, fie pornești pe picioarele tale pe un drum la care ai visat de mult dar pentru care încă nu erai pregătit, ori privești către zări mai pline de soare unde maturitatea ta să fie pusă la încercare de un mediu cu o istorie mai vastă și mai captivantă decât cea de acasă. Cu condiția să fii rezistent la drum lung, hopuri și încercări pentru ca acestea să nu te epuizeze sau să te descurajeze înainte să ajungi la liman. Iar dacă nu ai pornit pe drumul corect, deja ai avut timp să te hotărăști încotro îți este orizontul și să începi să aduni informații despre cum să ajungi acolo. Se mai spune și că trenul nu trece decât o dată prin gara ta.
Dar oare acela este trenul pe care trebuie să îl iei? Sau tu sperând că gara în care vei coborâ se va pronunța în cuvinte cu accent exotic să nu cumva să ajungi din greșeală într-o stație pierdută dintr-un oraș provincial… Eu cred că într-o viață trec multe trenuri prin fața ta, iar tu, în funcție de cât de hotărât ești să pleci pe acel drum, îl vei lua pe unul sau pe altul în varii direcții care îți vor părea potrivite cu visul din sufletul tău. Poate vei regreta că ai plecat cu acel tren în lumi îndepartate, sau din contră vei suferi după o astfel de șansă fără a mai fi capabil să observi celelalte trenuri care trec grăbite către alte destinații.
Vestea bună este că trăim în secolul în care nimic nu este de nereparat, de neschimbat, de neînvățat, de nedepășit și de ne-luat de la capăt. Iar dacă din greșeală te-ai urcat în alt tren, te dai jos, faci escală și te îndrepți apoi către locul de destinație corect. Iar în ziua de astăzi, dacă trenul nu este o opțiune suficient de rapidă sau confortabilă, poți lua avionul sau mașina, o poți lua pe jos sau poți încerca cu vaporul, în funcție de cât te grăbești de mult să ajungi undeva.
Primii 10 ani i-am petrecut în țară. Acasă. La sânul mamei Industrii locale, alături de
ai mei. Aici am învățat primii pași și pe următorii tot alături de ei i-am făcut. Și nu
pentru că nu existau opțiuni de evadare, dar pentru că atunci erau vremuri frumoase și
fertile în idei și condiții. Și ce motivează un om mai mult și mai mult decât banii, căci
banii contrar imaginii generale au fost și sunt cu zgârcenie oferiți, comparativ cu
munca enormă, stresul, timpul personal investit, sănătatea și bugetele pe care un
creativ priceput le aduce în agenție? Condițiile. Mediul, colegii, jumătatea ta de
echipă, ritmul de muncă, uneltele performante, felul în care îți sunt managerii, cât și
ce investește agenția în pregătirea sau dezvoltarea ta, mărimea și flexibilitatea
vacanțelor, tipul și calitatea clienților cu care vei lucra. Accesul la variație. Speranța
că îți vei atașa numele unui premiu obținut cu proiecte inteligente și faine. O imagine
puternică în industrie, construită cu proiecte de care să poți fi mândru și peste înca 10
ani, tu și toată industria alături de tine. Și mai ales respectul față de tine și munca pe
care o desfășori, respect care uneori se regăsește într-o relație de lungă durată cu
angajatorul tău. Asta nu presupune că cei care pleacă dintr-o agenție într-un an sau
doi sau trei, nu au fost respectați, iar cei care rămân și 20 de ani în același loc au avut
parte de tot ce era mai bun. Înseamnă doar că una sau mai multe din condițiile
esențiale ție au fost sau nu puse în practică cu un anumit rezultat.
O dată ce am pășit în zona comercială, după câțiva ani de producție și publicitate
industrială, aerul s-a schimbat dramatic. Totul a prins culoare, totul a devenit mai viu,
mai palpitant dar…și mai agresiv. Pentru că este o diferență esențială între cele două
categorii și anume aceea că în domeniul industrial lucrurile sunt mult mai organizate,
clienții știu din timp care le sunt nevoile de comunicare și au o planificare foarte
strictă, materialele intră în lucru doar după ce strategia a fost foarte clar definită și nu
există surprize pe drumul către final. Pe când în zona comercială clienții au diferite
oportunități de care trebuie să se folosească, apar ocazii surpriză și deci este foarte
greu să ai ceva planificat pe termen lung. În cel mai fericit caz pe termen mediu dar
de cele mai multe ori pe termen scurt și foarte des de azi pe mâine. Așa este piața și
ăsta este ritmul cu care respiră ea. Așa că trebuie să iei în calcul o permanență a
proiectelor Blitzkrieg care vor lovi pe nepusă masă și care îți vor schimba programul
de lucru pentru o perioadă nedeterminată, sau determinată de cât de repede te vei
mișca tu. Uneori aceasta este o politică perdantă, pentru că un lucru făcut în grabă rar
va putea fi și de calitate. Acest aspect va presupune ca tu ca și creativ să păstrezi
limbajul vizual cât mai simplu și conceptul cât mai ușor de digerat. Probabil că acesta
o fi și motivul pentru care piața este invadată de proiecte ușurele ca fulgul de nea. Pe
de altă parte mai poate lovi și bugetul, element esențial care va reduce dramatic din
complexitatea, aspectul atrăgător sau vibrația emoțională a mesajului rezultat din
această coliziune. Adaugă și experiența echipei sau a producătorului și vei obține o
bombă cu efect întârziat care nu va rata ocazia de a ne exploda tuturor în brațe când
ne vom aștepta mai puțin.
Dar nu totul este atât de negru pe cât pare, căci în general Industria se bucură de mult
mai mult echilibru decât de haos. Și chiar dacă haosul ar fi regula, acesta antrenează
instinctele, aptitudinile de supraviețuitor și stoarce din tine cu forță tot ce ai mai bun
de dat la nivel de concept, creație și implementare. Dar mai ales la nivel de adaptare.
Singura problemă este că te va stoarce și de energie și mai ales de disponibilitate.
Motiv pentru care de fapt majoritatea creativilor părăsesc cuibul. Și motiv pentru care
am facut-o și eu, la încheierea celor 10 ani de acumulări, antrenament și adaptare.
Ne-am obișnuit să avem cu toții pretenția unei vieți ușoare, unui loc sigur, unui mediu
blând. Dar uităm să privim mai departe de distanța propriului birou, să vedem cât de
haotică este economia momentului, aici și peste tot, cât de nesigur este scrisă istoria
zilei și cât de greu ne supraviețuiesc clienții în tot acest context. Poate că și noi ca
publicitari ar trebui să le fim acestora din urmă suficient de buni psihologi cât să le
câștigăm încrederea și să le construim certitudini în loc să le vindem iluzii.
Poate că și ei la rândul lor ar trebui să ne trateze cu ceva mai multă convingere, fidelitate și statornicie, știind că suntem profesioniști desăvârșiți ai unui mediu atât de versatil, complex, inegal. Poate ar trebui să avem mai multă încredere unii în alții și noi în noi înșine atunci când venind cu o idee bună, nu avem forța sau siguranța de a o prezenta sau apăra în fața clientului nostru. Poate că ar trebui să venim cu argumente sau să cerem lămuriri, sau să vorbim mai des față în față, sau să relaționăm cu toții de pe aceeași parte a barierei și nu din poziții adverse, antipode. Pentru că nu este un război între noi și ei clienții, sau între ei și consumatori, sau între fiecare dintre noi, ci este un război al nostru tuturor cu mediul, momentul, istoria imediată, este un război al tuturor cu contextul în care trăim. Și în războiul ăsta trebuie să fim de aceeași parte a tranșeei. Aspect pe care cu surprindere l-am observat funcționând perfect dincolo de granița geografică și de mentalitate peste care am pășit atunci când s-a ivit ocazia.
Dar despre granițe și obiceiuri vom mai vorbi și mâine.
Bună Dimineața!
