Se întâmplă câteodată să pornești la drum știind că lucrurile vor merge greu, că fiind novice în ale vieții și mai ales în ale meseriei, îți scuipi în sân și zici Amin, bine că am reușit și așa. Rar avem luxul alegerilor care să răspundă orgoliului de tineri cu viața în față, rar avem șansa cuiva care să vadă în noi strălucirea celor ce vom fi în viitor. Și rar aceste lucruri chiar contează atunci când un agajator va alege. Mai ales la început de drum vei fi ales doar dacă știi multe dar vrei cât mai puțin, într-o ecuație necâștigătoare pe termen lung nici pentru tine și nici pentru binele general. Dar cum în formula câștigătoare binele general nu este o prioritate, va trebui să triezi tu variantele în care te vei regăsi cel mai bine. Care îți vor defini viitorul din perspectiva efortului investit versus rezultate. Pentru că dincolo de romantismul cu care este învăluită industria noastră, munca ta este un act economic care va susține și împlini proiectul personal, creșterea și dezvoltarea ta ca om.Publicitatea nu este o meserie din care vei ieși la pensie așa cum ai debutat.
Trebuie să înveți constant, să te dezvolți în cât mai multe direcții creative, să nu stagnezi mulțumit de un culcuș cald și sigur. Este o meserie care are nevoie de variație, de efervescență și zgomot. De experiență de viață și de insight-uri. O meserie care să atragă prin complexitatea personalității ei și nu prin cât este de ”cool” privită din afară. Pentru că dând perdeaua acestui ”coolness” la o parte, vei vedea sacrificiile din spatele strălucirii ei. Nopțile nedormite să înveți și să experimentezi, sau să acoperi proiecte ale căror deadline se întâmplă să aibă un interval crâncen de scurt, weekendurile petrecute la job singur sau alături de o mână de colegi, mereu prea puțini, ca să pui pe picioare o campanie aterizată în agenție pe ultima sută de metri, sau uitată de cineva în sertar până în ultima secundă; vacanțele pe care le vei amâna nedefinit pentru că a apărut un pitch, sau clientul atribuit are nevoie de o activare mâine știind că tu poți și vei face miracole, sărbătorile pe care le vei petrece căutând idei pentru promoțiile, lansările sau programele de fidelizare a consumatorilor din următoarea jumătate de an.
Stress-ul constant în care trăiesc toți publicitarii care, deși știu cât de bine își cunosc limitele, cât de antrenat le este talentul și cât de mult își iubesc meseria, nu vor putea niciodată dormi liniștiți că ce au facut este tot ce puteau oferi mai bun, sau că cel care se va bucura de rezultatul minții lui, va înțelege, aprecia și se va regăsi în tot acest efort creativ.
Tristețea că cele mai bune idei nu vor părăsi agenția pentru că nu își găsesc loc în bugetele, curajul sau fler-ul clientului. Sau că o vor părăsi atât de schilodite că vor fi greu, dacă nu imposibil de recunoscut. Epuizarea la final de proiect, când simți că te prăbușești odată cu tot Universul și tot ce îți dorești este doar un pic de liniște. Care nu va veni, pentru că Publicitatea este o industrie cu program continuu, iar tu o rotiță care trebuie să se învârtă uniform, invariabil, imperturbabil.
Asta te va aștepta în fiecare zi a vieții tale de creativ. Asta, și tot ce va fi extraordinar și uimitor și excepțional și intens și unic și nu poat fi regăsit și trăit nicăieri altundeva decât aici și care face ca tot ce ai sacrificat să pară un fleac, o mică încercare înainte de atingerea catarsisului. Doar că vrăjit de lumina lămpii, va trebui să te distanțezi un pic, înainte să îți arzi aripile. Căci mulți se trezesc din hipnoză și văd cum viața lor individuală a dispărut încet, încet devorată de lăcomia cu care industria noastră își consumă resursele. Acele resurse care o fac să strălucească atât de puternic, de seducător.
Am observat la un moment dat un curent întors împotriva juniorizării Industriei. Nu pot să nu confirm tendința pieței, care sacrificându-și seniorii, va reuși doar să caște hăul diletantismului până acolo unde nimic nu îl va mai putea umple. Acum încă îl mai umplem cu idei ieftine, facile, amuzante, dar în curând acest rentabil „trend” se va întoarce și va mușca cu sete exact din cei care i-au dat viață. Căci piața crește la sân un șarpe.
Totuși privind mai atent, nu este vorba despre un proces masiv de juniorizare.
Macar de ar fi așa, măcar dacă agențiile ar lua oameni de pe băncile facultății și i-ar educa să fie profesioniști buni și bine antrenați. Măcar dacă după o mână de ani petrecuți în mediul ăsta, alături de seniorii lor, juniorii ar fi la înălțimea imaginii de sine pe care superficial le-au construit-o conjuncturile și dacă umplând agențiile cu ei, la acest nivel de maturitate publicitară, ar reuși să transforme rodul muncii lor în Universul fascinant la care ne uităm cu jind, dincolo de graniță. Și de granițele propriilor neputințe. Dacă agențiile și clienții ar reuși să vadă dincolo de bugete. Dacă briefurile ar reuși să își ascundă prudența și să nu mai considere că toți consumatorii sunt tâmpiți. Aceea ar fi o zi în care noi toți ceilalți va trebui să recunoaștem că ne-am crescut puii așa cum trebuie, o zi în care ne-am făcut meseria așa cum trebuie și o zi în care vom putea păși cu încredere în zona independentă, lăsând Industriei loc să respire parfumul prospețimii. O zi în care noi înșine ne vom fi trecut cu brio examenul de competențe, când vom ști fără urmă de îndoială că suntem capabili să facem totul și că-l facem bine.
Dar nu e cazul să privim atât de departe, când noi încă privim cu groază tot ce presupune independența, când rămânem atașați ombilical de agenția mamă și când, fiind puși în situația să alegem, noi înșine lăsăm capul în jos și îi dăm la o parte pe seniori pentru că sunt prea scumpi. Sau prea dificili. Sau prea greu de mințit. Problema este că piața nu alege juniori sau seniori.
Problema este ca alege orice atâta timp cât este ieftin. Rentabil. Bunicel. Convenabil. Călduț. Ne uităm la costurile de moment fără să luăm în calcul costurile pe termen lung ale unei astfel de abordări. Dar aceasta este o boală a industriei despre care eu prefer să vorbesc în retorică sofistă, pentru că de felul în care arată momentul și contextul acum, suntem cu toții răspunzători. În mod egal. Publicitari aparținători industriei, clienți, consumatori.Despre începuturi ne amintim mereu cu melancolie. ”Ce vremuri…”. Într-adevar ce vremuri! Vremurile în care ca oriunde pe pământ, începând de la stadiul de nevertebrată embrionară și până la cel de Zeu al Publicității cu coloană vertebrală, totul trebuie învățat. Trebuiesc formate deprinderi, adunat un bagaj de cunoștințe, experimentat și aplicat în atât de multe variante câte vieți are pisica. Pentru că numai așa asimilezi. Și cum timpul nu are calități elastice, de cele mai multe ori sacrificiul așezat la picioarele Industriei și al devenirii tale profesionale va fi timpul tău privat. Pe cărămizile acestuia îți vei clădi portofoliul și experiența. Ar trebui să fie doar un episod în lunga ta viață de creativ. Atât de slăvitul episod de acumulări. Din păcate nu e așa. Realitatea momentului de aici și de oriunde ne amintește cu asprime că în perioade de recesiune economică, doar cei care vor oferi cât mai mult, cât mai autentic, cât mai bun calitativ și la prețuri cât mai mici, vor supraviețui, vor fi căutați și doriți. Și că pentru a putea oferi cât mai mult, trebuie să cunoști cât mai mult. Cam ca legea selecției naturale. Vinde cât mai scump acele atribute, cunoștințe și calități care sunt extrem de greu de găsit și te fac rar precum un Unicorn roz țopăind fericit pe campiile de Flori de Colț. Iar dacă nu ai ce vinde scump, atunci învață constant, adună informații de calitate, idei inovatoare, fii mereu cu un pas înaintea trendurilor de pe piață, preferințelor consumatorilor ori așteptărilor clientului. Depășește-le și mergi mai departe, până când tu însuți vei fi cel urmat, citat, ascultat. Și nu uita între timp să te bucuri de viața ta, căci nimic, absolut nimic nu merită sacrificiul creșterii tale personale. Cu atât mai mult cu cât o viață profesională mai ales într-un domeniu creativ, se hrănește cu foame din tot ce acumulezi tu ca individ. Bucură-te deci de viața ta, de hobby-urile care îți fac ideile creative atât de proaspete și originale, bucură-te de odihnă, cea care te va ajuta să funcționezi ca un motor bine uns în orice condiții atmosferice. Bucură-te de timpul tău în care să poți citi, privi un film, merge la un spectacol, trăi experiențe, iubi sau visa, în orice formă, combinație și intensitate vei dori, pentru că toate acestea se vor regăsi în profunzimea și validitatea creațiilor tale.
Primul loc de muncă nu s-a lăsat așteptat prea mult, după ce, cu suflu nou și un portofoliu plin de idei și critici aspre la adresa campaniilor existente, mi-am dovedit apartenența la Industrie. A durat totuși un an să îmi învăț bine lecția. Dar anul a trecut cu folos. Poate atunci nu eram convinsă că o agenție de producție publicitară este chiar cel mai bun loc în care să faci primii pași creativi, dar am avut surpriza să învăț meseria în cele mai fine detalii ale manifestării ei chiar acolo unde consumatorul se întâlnește față în față cu produsul eforturilor mele – la raft. Când după noaptea nunții petrecuta on line și luna de miere din fața televizorului, acesta ridică voalul promisiunilor și își privește alegerea în ochi. Și asta se cheama BTL cu toate bunele și relele lui. Acesta a fost primul contact cu lumea fascinantă și amețitoare a Publicității. Dar ce ar mai fi un jurnal dacă și-ar dezvălui toate poveștile într-o succesiune sacadată, fără punctele de suspensie atât de dragi viitoarelor întâlniri.
Mă opresc aici pentru astăzi, fără a uita, ca Seherezada, să vă spun înainte de răsăritul zorilor…”continuarea în episodul următor”.